ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2219/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, reclamanta SC A. SA București, în

contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Finanțelor Publice și

Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor a solicitat următoarele: - anularea Anexei

nr. 13 din H.G. nr. 2060/2004, cu privire la suprafața de 23.578 m.p., situat în București, proprietate exclusivă și pentru suprafața de 9834 m.p., de la aceeași adresă, deținută în indiviziune cu I.C.I.M. București;

- recunoașterea dreptului

pretins, în sensul constatării existenței dreptului de proprietate exclusivă al

reclamantei asupra terenului în suprafață de 23.578 m.p. de la adresa precizată;

- recunoașterea dreptului

pretins și constatarea existenței dreptului de proprietate al reclamantei

asupra terenului în suprafață de 9834 m.p.;

- suspendarea executării

H.G. nr. 2060/2004;

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că în temeiul Decretului nr. 156/1975 a fost înființat I.C.P.G.A.,

care, în temeiul Legii nr. 15/1990 s-a transformat în SC A. SA, în al cărui

patrimoniu a fost inclusă suprafața de teren de 23.578 m.p., proprietate exclusivă și suprafața de 9834 m.p., în indiviziune cu I.C.I.M., de la acea

dată reclamanta plătind și impozit pentru terenul menționat.

A mai arătat reclamanta că,

s-a adresat Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor solicitând emiterea

titlurilor de proprietate pentru suprafețele de teren în cauză, în temeiul H.G.

nr. 834/1991, dar aceasta a refuzat să dea curs solicitării, motiv pentru care

SC A. SA, s-a adresat instanței de judecată în vederea obținerii titlului de

proprietate.

Pârâtul Guvernul României, a

formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei procedurii prealabile

prevăzută la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pârâtul Ministerul

Finanțelor Publice, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive și excepția inadmisibilității pentru capetele 2 și 3 din

cererea de chemare în judecată.

Pârâtul Ministerul Mediului

și Gospodăririi Apelor prin, întâmpinare a invocat, de asemenea, excepția

inadmisibilității cererii de chemare în judecată și excepția litispendenței

pentru capetele 2 și 3 din acțiune.

La termenul de judecată din

25 ianuarie 2006, numiții P.P.C. și N.P.F.R. au depus cererea de intervenție în

interesul pârâților, solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar în

subsidiar, ca prescrisă, cererea fiind încuviințată în principiu, prin

încheierea de la 8 martie 2006.

Prin sentința civilă nr. 1525

din 21 iunie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive

invocată de Ministerul Finanțelor Publice și a respins acțiunea reclamantei SC

A. SA în contradictoriu cu acest pârât ca fiind îndreptată împotriva unei persoane

fără calitate procesuală pasivă.

A admis excepția invocată de

pârâții Guvernul României, Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor și

intervenienții P.P.C. și N.P.F.R. și în consecință a respins ca inadmisibilă

acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA București.

Totodată a admis cererea de

intervenție în interesul pârâților formulată P.P.C. și N.P.F.R. și a respins

cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că referitor la excepția lipsei calității procesuale

pasive a Ministerului Finanțelor Publice aceasta este întemeiată, întrucât în

raportul juridic dedus judecății nu există identitate între cel obligat și

acest pârât, reclamanta neprecizând în ce constă obligația ministerului.

Referitor la excepția

inadmisibilității acțiunii, instanța de fond a reținut că după cum rezultă din

redactarea acțiunii introductive de instanță, reclamanta a invocat ca temei de

drept, în susținerea cererii și prevederile Legii nr. 554/2004, iar potrivit art.

7 alin. (1) din lege, înainte de a se adresa instanței de contencios

administrativ, reclamanta avea obligația legală să solicite autorității publice

emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ

vătămător, revocarea în tot sau în parte a acestuia și cum că reclamanta nu a

făcut dovada că a îndeplinit procedura administrativă prealabilă în condițiile

și termenele prevăzute la art. 7 din Legea nr. 554/2004, astfel încât acțiunea

este inadmisibilă.

A concluzionat instanța de

fond că, în raport de această soluție, este inutil a mai fi analizate și

celelalte excepții invocate de pârâți, cererea de suspendare a executării

actului administrativ rămânând fără obiect reclamanta neprecizând data până la

care solicită suspendarea.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta SC A. SA București care, fără a-și încadra criticile

în prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., a susținut, în

esență, că hotărârea este nelegală, instanța de fond ignorând faptul că actul

administrativ atacat: H.G. nr. 2060/2004 are caracter normativ care, potrivit

prevederilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 544/2004, poate fi atacat oricând,

nefiind necesară efectuarea procedurii prealabile.

Recursul este neîntemeiat.

Este necontestat că actul administrativ,

a cărui anulare s-a cerut prin acțiunea introductivă, îl constituie H.G. nr. 2060/2004

pentru aprobarea inventarelor bunurilor din domeniul public al statului (anexa

nr. 13 a acestei hotărâri), publicată în M. Of. nr. 1129 din 30 noiembrie 2004.

De asemenea, este

necontestat că societatea comercială recurentă, mai înainte de a se adresa

instanței de contencios, nu a solicitat autorității emitente revocarea în tot

sau în parte a actului administrativ atacat.

Or, potrivit prevederilor art.

7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de

contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată

într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ

unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30

de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a

acestuia.

Susținerea recurentei că

actul administrativ atacat este o hotărâre cu caracter normativ, caz în care procedura

prealabilă nu ar fi obligatorie, este lipsită de temei legal, excepțiile, de la

regula obligativității procedurii prealabile, fiind enumerate în mod limitativ

la art. 7 alin. (5) din lege.

De altfel, art. 7 alin. (1)

din lege, reglementând procedura plângerii prealabile la autoritatea publică

emitentă a actului administrativ unilateral, nu face nici o distincție între

actele administrative cu caracter individual și cele cu caracter normativ,

rezultând astfel că legiuitorul a înțeles ca, în privința obligativității

procedurii prealabile, să instituie un regim juridic unic pentru ambele

categorii de acte administrative.

Astfel fiind, rezultă că

hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC A. SA București, împotriva sentinței civile nr. 1525 din 21 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 aprilie 2007.