ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2219/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2219/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta SC A. SA București, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor a solicitat următoarele: - anularea Anexei nr. 13 din H.G. nr. 2060/2004, cu privire la suprafața de 23.578 m.p., situat în București, proprietate exclusivă și pentru suprafața de 9834 m.p., de la aceeași adresă, deținută în indiviziune cu I.C.I.M. București; - recunoașterea dreptului pretins, în sensul constatării existenței dreptului de proprietate exclusivă al reclamantei asupra terenului în suprafață de 23.578 m.p.
de la adresa precizată; - recunoașterea dreptului pretins și constatarea existenței dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului în suprafață de 9834 m.p.; - suspendarea executării H.G. nr. 2060/2004; În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în temeiul Decretului nr. 156/1975 a fost înființat I.C.P.G.A., care, în temeiul Legii nr. 15/1990 s-a transformat în SC A. SA, în al cărui patrimoniu a fost inclusă suprafața de teren de 23.578 m.p., proprietate exclusivă și suprafața de 9834 m.p., în indiviziune cu I.C.I.M., de la acea dată reclamanta plătind și impozit pentru terenul menționat. A mai arătat reclamanta că, s-a adresat Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor solicitând emiterea titlurilor de proprietate pentru suprafețele de teren în cauză, în temeiul H.G.
nr. 834/1991, dar aceasta a refuzat să dea curs solicitării, motiv pentru care SC A. SA, s-a adresat instanței de judecată în vederea obținerii titlului de proprietate. Pârâtul Guvernul României, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei procedurii prealabile prevăzută la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității pentru capetele 2 și 3 din cererea de chemare în judecată. Pârâtul Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor prin, întâmpinare a invocat, de asemenea, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată și excepția litispendenței pentru capetele 2 și 3 din acțiune.
La termenul de judecată din 25 ianuarie 2006, numiții P.P.C. și N.P.F.R. au depus cererea de intervenție în interesul pârâților, solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca prescrisă, cererea fiind încuviințată în principiu, prin încheierea de la 8 martie 2006. Prin sentința civilă nr. 1525 din 21 iunie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice și a respins acțiunea reclamantei SC A. SA în contradictoriu cu acest pârât ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A admis excepția invocată de pârâții Guvernul României, Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor și intervenienții P.P.C.
și N.P.F.R. și în consecință a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA București. Totodată a admis cererea de intervenție în interesul pârâților formulată P.P.C. și N.P.F.R. și a respins cererea de suspendare ca rămasă fără obiect. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice aceasta este întemeiată, întrucât în raportul juridic dedus judecății nu există identitate între cel obligat și acest pârât, reclamanta neprecizând în ce constă obligația ministerului.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, instanța de fond a reținut că după cum rezultă din redactarea acțiunii introductive de instanță, reclamanta a invocat ca temei de drept, în susținerea cererii și prevederile Legii nr. 554/2004, iar potrivit art. 7 alin. (1) din lege, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, reclamanta avea obligația legală să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ vătămător, revocarea în tot sau în parte a acestuia și cum că reclamanta nu a făcut dovada că a îndeplinit procedura administrativă prealabilă în condițiile și termenele prevăzute la art. 7 din Legea nr. 554/2004, astfel încât acțiunea este inadmisibilă.
A concluzionat instanța de fond că, în raport de această soluție, este inutil a mai fi analizate și celelalte excepții invocate de pârâți, cererea de suspendare a executării actului administrativ rămânând fără obiect reclamanta neprecizând data până la care solicită suspendarea. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A. SA București care, fără a-și încadra criticile în prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., a susținut, în esență, că hotărârea este nelegală, instanța de fond ignorând faptul că actul administrativ atacat: H.G. nr. 2060/2004 are caracter normativ care, potrivit prevederilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 544/2004, poate fi atacat oricând, nefiind necesară efectuarea procedurii prealabile.
Recursul este neîntemeiat. Este necontestat că actul administrativ, a cărui anulare s-a cerut prin acțiunea introductivă, îl constituie H.G. nr. 2060/2004 pentru aprobarea inventarelor bunurilor din domeniul public al statului (anexa nr. 13 a acestei hotărâri), publicată în M. Of. nr. 1129 din 30 noiembrie 2004. De asemenea, este necontestat că societatea comercială recurentă, mai înainte de a se adresa instanței de contencios, nu a solicitat autorității emitente revocarea în tot sau în parte a actului administrativ atacat. Or, potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Susținerea recurentei că actul administrativ atacat este o hotărâre cu caracter normativ, caz în care procedura prealabilă nu ar fi obligatorie, este lipsită de temei legal, excepțiile, de la regula obligativității procedurii prealabile, fiind enumerate în mod limitativ la art. 7 alin. (5) din lege. De altfel, art. 7 alin. (1) din lege, reglementând procedura plângerii prealabile la autoritatea publică emitentă a actului administrativ unilateral, nu face nici o distincție între actele administrative cu caracter individual și cele cu caracter normativ, rezultând astfel că legiuitorul a înțeles ca, în privința obligativității procedurii prealabile, să instituie un regim juridic unic pentru ambele categorii de acte administrative.
Astfel fiind, rezultă că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de SC A. SA București, împotriva sentinței civile nr. 1525 din 21 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2007.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.