ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1311/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 14 august 2003, reclamanta SC L.F. SA București a chemat în judecată Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, solicitând modificarea în parte a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.07 nr. 2392 din 15 decembrie 1999, emis de pârât în favoarea sa, în sensul recunoașterii dreptului de proprietate exclusivă, și asupra terenului în suprafață de 70.882,87 mp. În motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că a avut în administrare suprafața de 111.130,87 mp, pentru care a întocmit două documentații conforme H.G. nr. 834/1991, în vederea obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

Din eroare i s-a recunoscut dreptul exclusiv, numai pentru 40.248 mp. și în indiviziune, pentru restul de 70.882,87 mp. Prin sentința civilă nr. 1444 din 25 septembrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea, reținând pentru aceasta că actul contestat a fost emis în condiții de legalitate, pe baza documentației depuse de reclamantă și care la momentul respectiv nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra întregii suprafețe de teren. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta SC L.F. SA care a susținut în esență că instanța nu a respectat dispozițiile art. 261 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că nu a înfățișat motivele de fapt și de drept pe care le-a avut în vedere la pronunțarea soluției.

Totodată, sentința a fost pronunțată, fără a se ține seama de probatoriul administrat și prin care s-a dovedit cu certitudine, dreptul de proprietate exclusiv al reclamantei, și asupra terenului în suprafață de 70.882,87 mp. Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerentele: În baza Ordinului nr. 483 din 8 iunie 1956, Ministerul Forțelor Armate a transmis în administrarea Ministerului Comerțului Interior, suprafața de 195.375 mp, situată în comuna Chiajna și care în 1975, a fost dată în administrarea Întreprinderii L.F. Militari. Din această suprafață, în administrarea reclamantei au rămas numai 111.130,87 mp, pentru 35.369,57 mp fiind emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate în favoarea Fabricii de Conserve Chiajna, iar 48.874,56 mp fiind transferați Primăriei Chiajna.

Reclamanta recurentă a solicitat în temeiul H.G. nr. 834/1991, eliberarea certificatului de atestare pentru toată suprafața, întocmind, însă, documentații separate pentru 40.248 mp, aferentă Depozitului Universal București și respectiv, pentru 70.882,87 mp, aferentă Depozitelor de Legume Fructe. Situația ca atare este confirmată de Ministerul Agriculturii, Apelor și Mediului și care prin întâmpinarea depusă, invocă eroarea în care s-a aflat când a menționat dreptul de proprietate în cota indiviză pentru 70.882,87 mp. Astfel fiind, urmează a fi admis recursul declarat de Întreprinderea L.F., casată sentința Curții de Apel București și pe fond, admisă acțiunea reclamantei. Văzând dispozițiile art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC L.F. SA București, împotriva sentinței nr. 1444 din 25 septembrie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, admite acțiunea și anulează în parte certificatul de atestare a dreptului de proprietate, seria M.07 nr. 2391 din 15 decembrie 1999, pentru suprafața de 70.882,87 mp, în sensul că terenul este atribuit reclamantei, în proprietate exclusivă, și nu cotă indiviză. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2005.