ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3608/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 15

ianuarie 2002, la Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ, sub

nr. 557, reclamanții S.V., S.E., S.N., Ț.L. și Ț.M. au solicitat în

contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Alimentației București și SC A. SA

Cluj, sucursala Dej, anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului

de proprietate asupra terenurilor seria M07 nr. 1682, în sensul diminuării

suprafeței, cu 39.287 mp.

În motivarea acțiunii s-a precizat

de către reclamanți, că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului, în

baza Legii nr. 18/1991 și prin vânzare-cumpărare, pe care l-au înscris în

cartea funciară și că în mod nelegal o parte din acesta a fost inclus în

certificatul de atestare a dreptului de proprietate, emis pârâtei SC A. SA.

La termenul din 4 octombrie 2002,

reclamanții și-au precizat acțiunea, în sensul că au solicitat anularea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate, pentru suprafața de

35.099 mp.

Curtea de Apel Cluj, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 496, pronunțată la 13

noiembrie 2002, a admis acțiunea reclamanților, așa cum a fost precizată, a

dispus anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de

proprietate, în sensul diminuării cu suprafața de 35.099 mp.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că excepția privind lipsa de procedură prealabilă invocată de pârâți,

este neîntemeiată, iar pe fond, că reclamanții și-au dovedit dreptul încălcat,

ce le-a fost reconstituit în temeiul Legii nr. 18/1991, pentru 1 ha, 9694 mp și

respectiv, 1 ha, 9593 mp, parte din ele fiind vândute lui Ț.L. și Ț.M., dreptul

de proprietate fiind transcris și în cartea funciară.

De asemenea, s-a mai reținut ca

urmare a expertizei tehnice efectuate în cauză, că acesta se include în certificatul

de atestare a dreptului de proprietate emis pârâtei, iar în legătură cu

constituirea dreptului acesteia, s-a constatat că la data constituirii ca

societate agricolă, potrivit Legii nr. 15/1999 și H.G. nr. 838/1991, aceasta nu

deținea nici un act care să justifice titlul.

Referitor la sentința civilă nr.

1836, pronunțată la 10 iunie 1996, la Judecătoria Dej, prin care s-a constatat

că SC A. SA Cluj, sucursala Dej, deținea în administrare, teren în suprafață de

401.091,82 mp, instanța a reținut că aceasta nu și-a dovedit dreptul de

proprietate, ca urmare a unor decrete de expropriere și nici împrejurarea că ar

fi intrat în proprietatea statului român.

Nu a fost dovedită nici apărarea că

pe aceste terenuri există lacuri și amenajări piscicole în funcțiune, potrivit

Legii nr. 400/2002.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta SC A. SA Cluj, sucursala Dej, precum și Ministerul

Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, susținând, în esență, aceleași

critici, cu privire la inadmisibilitatea acțiunii.

Pe fondul acțiunii, recurentele au

susținut că toată documentația care a stat la baza emiterii certificatului de

atestare a dreptului de proprietate și pe care expertul nu a avut-o în vedere,

a demonstrat că terenul respectiv s-a aflat în administrarea societății, iar

faptul că ulterior a fost înstrăinat, nu reprezintă altceva decât exercitarea

dreptului de dispoziție.

Ultima critică susținută de

Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor s-a referit la obligarea la

cheltuieli de judecată, susținându-se în subsidiar că nu are nici o culpă în

eliberarea actului.

Recursurile sunt nefondate.

Curtea, analizând criticile, în

raport cu probele administrate în cauză, urmează să rețină netemeinicia

acestora, constatând în legătură cu inadmisibilitatea acțiunii, că

reclamanții-intimați au parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din

Legea nr. 29/1990.

Aceștia au înregistrat inițial

acțiunea în condițiile dreptului comun, iar ulterior, la 6 februarie 2002,

și-au modificat acțiunea, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 29/1990, ocazie

în care au și parcurs procedura prealabilă, așa cum rezultă din actele

dosarului de fond.

În legătură cu criticile ce vizează

fondul procesului, Curtea urmează să constate că prin actul emis de Ministerul

Agriculturii s-a certificat un drept nelegal de proprietate, intimata SC A. SA

nejustificându-și titlul asupra terenurilor, proprietatea intimaților.

Rezultă, de asemenea, că recurenții

au aplicat în mod nelegal H.G. nr. 834/1991 și Criteriile nr. 2665/1992, emise

de Ministerul Finanțelor, privind stabilirea și evaluarea terenurilor, că nu au

fost avute în vedere documentele depuse de reclamanți, referitoare la situația

activului industrial amplasat pe acest teren care a fost înstrăinat (terenuri

și construcții).

Contrar susținerilor recurenților,

s-a dovedit în legătură cu suprafața construită pe teren, că în realitate nu au

existat lacuri piscicole, suprafețele acestora fiind incluse în memoriul tehnic

formal, în ideea justificării titlului pentru o suprafață mai mare de teren,

iar construcțiile invocate reprezintă, de fapt, niște magazii.

Proprietatea reconstituită

intimaților-reclamanți, prin titlurile de proprietate, este liberă de

construcții, așa cum rezultă din raportul de expertiză administrat în cauză, ea

fiind și transcrisă în cartea funciară.

De altfel, însăși recurentul

Ministerul Agriculturii, în cadrul motivelor de recurs, a susținut ca aspect

subsidiar, că nu are culpă în emiterea actului atacat, transferând această

răspundere în sarcina recurentei-intimate SC A. SA Cluj Napoca.

Cum instanța de fond a analizat

toate aspectele legate de încălcarea dreptului de proprietate invocat de

reclamanții-intimați, în condițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, Curtea

urmează să respingă recursurile, reținând că hotărârea pronunțată de Curtea de

Apel Cluj este legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de SC

A. SA Cluj, sucursala Dej și Ministerul Agriculturii, Alimentației și

Pădurilor, împotriva sentinței civile nr. 496 din 13 noiembreie 2002, a Curții

de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 octombrie 2003.