ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4282/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 26 martie 2003, reclamantul P.T. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului și SC T.L. SA Satu Mare, solicitând anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria M 07 nr. 2505/2000, pentru suprafața de 14.930 mp și anularea înscrierii în C.F. nr. topografic 7154/4. În motivarea cererii, reclamantul a învederat că terenul în litigiu a aparținut antecesorilor săi și nu a fost trecut în proprietatea statului, astfel încât emiterea certificatului s-a făcut în mod nelegal. De asemenea, a mai arătat că suprafața respectivă a format obiectul reconstituirii conform Legii nr. 18/1991, existând un litigiu sub acest aspect pe rolul Judecătoriei Satu-Mare.

Prin sentința nr. 244 din 9 iunie 2003, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și contencios administrativ, a respins acțiunea. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul nu a îndeplinit în termen procedura prealabilă administrativă. Astfel, în raport cu data comunicării certificatului de atestare a dreptului de proprietate, 12 februarie 2003, reclamantul s-a adresat organului emitent al actului, la 25 martie 2003, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29//1990. S-a reținut, de asemenea, că reclamantul, nefiind în posesia vreunui titlu de proprietate asupra terenului, nu și-a dovedit calitatea procesuală activă. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul P.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantul a învederat că instanța a reținut greșit tardivitatea acțiunii, întrucât termenul de 30 de zile nu este un termen de decădere, cererea fiind oricum introdusă la instanță în cadrul termenului de un an de la data comunicării. Cât privește lipsa calității procesuale active, reclamantul a arătat că deși nu posedă titlu de proprietate asupra terenului, este îndreptățit la eliberarea unui asemenea act, în care sens s-a și adresat autorităților competente, potrivit Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000. Examinând cauza în raport cu motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Instanța a reținut în mod justificat faptul că reclamantul a formulat plângerea administrativ, cu depășirea termenului prevăzut de Legea contenciosului administrativ. Din actele dosarului rezultă că actul administrativ contestat a fost emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului la data de 28 aprilie 2000, fiind înscris în C.F. la 1 octombrie 2000. Întrucât potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul funciar și publicitatea imobiliară, înscrierile în cartea funciară devin opozabile față de terți, de la data înregistrării cererii, reclamantul avea posibilitatea să formuleze reclamația administrativă și acțiunea în instanță, în cadrul termenelor prevăzute de art. 5 alin. (1) și alin. ultim din Legea nr. 29/1990, calculate, însă, de la data înscrierii certificatului la C.F.

Satu-Mare. Reclamantul fiind un terț față de actul de autoritate emis în favoarea societății comerciale pârâte, nu exista obligația comunicării certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului. Oricum, și în raport cu data de 12 februarie 2003, când reclamantul a susținut că i-a fost adus la cunoștință actul în litigiu, formularea plângerii prealabile s-a făcut cu depășirea termenului legal de 30 de zile, astfel cum a reținut în mod corect instanța de fond. Si cea de-a doua critică, privind reținerea greșită a lipsei calității procesuale active, este neîntemeiată, reclamantul nefăcând dovada dreptului său de proprietate asupra terenului în litigiu, ci doar prezentând copia acțiunii adresate în anul 2002, Judecătoriei Satu Mare, prin care solicita reconstituirea dreptului de proprietate și anularea titlului emis pe numele altei persoane.

În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca neîntemeiat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.T., prin mandatar S.E., împotriva sentinței nr. 244/CA/P din 9 iunie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2003.