ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2743/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC A.C. SA, prin acțiunea formulată la data de 29

august 2002 și înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și

de contencios administrativ, a chemat în judecată pe pârâții Ministerul

Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și SC R. SA Târgu Mureș, solicitând ca

prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea parțială a

certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria 07 nr. 1558 din 12

decembrie 1995 emis în beneficiul antecesoarei pârâtei SC R. SA, în ce privește

suprafața de 298,04 mp, plus 21,30 mp, aferente magazinului nr. 29, mai

solicitând și radierea intabulării acestor suprafețe.

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că este

proprietara terenului în baza Legii nr. 15/1990.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 320 din 30

septembrie 2002, a respins acțiunea ca fiind prescrisă, față de prevederile

art. 5 din Legea nr. 29/1990, reținând că reclamanta a formulat acțiunea cu

mult peste termenul de un an. Instanța de fond a constatat că actul a cărui

anulare parțială se cere a fi anulat, a fost emis la 12 decembrie 1995, iar

acțiunea s-a pronunțat la 19 august 2002.

Împotriva sentinței nr. 320/2002 a

formulat recurs reclamanta SC A.C. S.A., criticând această hotărâre ca fiind

nelegală, că a fost aplicată greșit legea, deoarece certificatul de atestare a

dreptului de proprietate seria M 07 nr. 1558/1995 emis pârâtei SC R. SA, nu i-a

fost comunicat, astfel că nu se poate susține curgerea termenului prevăzut de

art. 5 din Legea nr. 29/1990, în defavoarea sa.

Recursul este nefondat.

Prin sentința recurată, instanța de

fond sesizată cu judecarea acțiunii, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ, a constatat ca fiind formulată peste

termenul de un an, prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990.

În adevăr, reclamanta nefiind parte

în actul administrativ atacat, certificatul de atestare a dreptului de

proprietate seria M 07 nr. 1558 emis la 28 decembrie 1995, nu există obligativitatea

de a i se comunica reclamantei.

În situația dată, cu reclamanta,

procedura publicității imobiliare este mijlocul public care are drept scop să

asigure opozabilitatea actului juridic atacat.

Ori, cum în cauză,

transcrierea certificatului de atestare al dreptului de proprietate în

registrul de publicitate imobiliară s-a făcut la 15 mai 1006, iar acțiunea a

fost formulată la 29 august 2002, deci peste termenul limită de un an prevăzut

de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, prima instanță a apreciat exact

tardivitatea acesteia.

Termenul limită de un

an, prevăzut pentru a fi sesizată instanța, articol sus-citat, fiind un termen

de decădere substanțial (de drept administrativ) are ca efect, în caz de

depășire, pierderea dreptului subiectiv de a cere anularea actului

administrativ sau obligarea eliberării lui, acest termen nefiind susceptibil de

suspendare, întrerupere și repunere în termen.

În conformitate cu

aceste considerente, Curtea constată că sentința recurată este legală, instanța

făcând o corectă aplicare a prevederilor actului normativ, Legea nr. 29/1990,

iar pe cale de consecință, se va respinge ca nefondat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC

A.C. SA împotriva sentinței civile nr. 320 din 30 septembrie 2002 a Curții de

Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 septembrie 2003.