ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 57/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 20 mai 1999, reclamanții E.E. și E.T. au chemat în judecată pârâtul

Ministerul Agriculturii și Alimentației, solicitând constatarea nulității

absolute și anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate

seria M 07 nr. 1212 din 15 august 1995, eliberat în beneficiul SC A.M. SA,

pentru terenul în suprafață de 8.670,92 mp, situat în intravilanul municipiului

Tîrgu Mureș.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au arătat că terenul pentru care ministerul pârât a emis certificatul

contestat, a aparținut părinților lor și a fost trecut abuziv în proprietatea

statului. Reclamanții au învederat că au formulat cereri pentru restituirea în

natură a terenului, precum și acțiune în revendicare și în cadrul acestor

proceduri au aflat că bunul a fost nelegal atribuit în proprietatea SC A.M. SA.

Prin sentința civilă nr. 91 din 14

iunie 1999, Curtea de Apel Tîrgu Mureș a anulat acțiunea, ca netimbrată.

Recursul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe a fost admis prin

decizia nr. 1849 din 23 mai 2000, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție,

care a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare, la aceiași

instanță.

În fond după casare, la termenul din

21 septembrie 2000, SC A.M. SA a formulat cerere de intervenție în interes

propriu, precum și cerere de chemare în garanție a F.P.S. și a F.P.S.- Direcția

Teritorială Mureș.

La același termen, reclamanții au

invocat excepția lipsei calității procesuale a SC A.M. SA.

Prin încheierea nr. 71 din 22

februarie 2001, Curtea Supremă de Justiție a dispus strămutarea judecării

procesului de la Curtea de Apel Tîrgu Mureș, la Curtea de Apel Bacău.

Soluționând cauza, Curtea de Apel

Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința

civilă nr. 126 din 6 noiembrie 2001, prin care a respins ca nefondate, acțiunea

și excepția invocată de reclamanți, privind lipsa calității procesuale a SC

A.M. SA. Prin aceeași sentință au fost respinse ca inadmisibile, cererile de

intervenție și chemare în garanție formulate de SC A.M. SA.

Hotărând astfel, instanța de fond a

reținut că emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria

M 07 nr. 1212 din 15 august 1995, s-a făcut cu respectarea dispozițiilor H.G.

nr. 834/1991 și a Criteriilor de aplicare a acestei hotărâri, întrucât terenul

pentru care a fost întocmit, reprezintă suprafața de incintă a SC A.M. SA,

fiind afectat de utilități necesare activității societății și aflându-se în

patrimoniul și în administrarea societății.

Totodată, instanța de fond a reținut

legitimarea procesuală a SC A.M. SA, motivând că aceasta este titulara

dreptului de proprietate constatat prin actul în litigiu și calitatea sa de

proprietară a terenului a fost pusă în discuție prin însăși cererea de chemare

în judecată.

Cererile formulate de SC A.M. SA au

fost respinse ca inadmisibile, cu motivarea că nu sunt îndeplinite cerințele

prevăzute de art. 60 și art. 111 C. proc. civ.

Împotriva acestei sentințe și în

termen legal, au declarat recurs reclamanții, solicitând ca, în temeiul art.

304 pct. 7 și 9, art. 304

1

și art. 314 C. proc. civ., să fie casată

hotărârea și să fie admisă cererea lor, de anulare a actului administrativ de

autoritate cu caracter individual, emis cu încălcarea dreptului lor de

proprietate asupra terenului.

Recurenții au susținut că hotărârea

atacată nu a fost motivată și soluția pronunțată este contrară prevederilor

art. 41 din Constituție, art. 1 din Legea nr. 29/1990, art. 477 și art. 644-646

C. civ., Legii nr. 15/1990, H.G. nr. 834/1991 și Primului protocol adițional la

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale, ratificat de România prin Legea nr. 30/1994.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport cu motivele de casare invocate și cu dispozițiile art. 304

și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat,

prezentul recurs, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art.

261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea atacată cuprinde motivele de fapt

și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au

înlăturat cererile părților, astfel încât este nefondat primul motiv de casare

invocat în recurs.

Criticile formulate de recurenți pe

fondul cauzei sunt, de asemenea, neîntemeiate, întrucât soluția de respingere a

acțiunii corespunde probelor administrate și prin care nu a fost dovedită

vătămarea adusă unui drept recunoscut de lege, recurenților, asupra terenului

pentru care s-a întocmit certificatul de atestare a dreptului de proprietate

seria M 07 nr. 1212 din 15 august 1995.

Din documentația întocmită pentru

atestarea dreptului de proprietate în condițiile H.G. nr. 834/1991, rezultă că

terenul în suprafață de 8.670,92 mp, situat în municipiul Tîrgu Mureș, s-a

aflat în proprietatea statului, conform Extrasului C.F. nr. 4273 și prin

ordinul de transfer nr. 41 din 7 august 1981, a fost transmis în administrarea

directă a I. T.S.A., întreprindere de stat desființată și al cărei patrimoniu a

fost preluat de SC A.M. SA, în baza art. 1 din H.G. nr. 13/1991.

Deși au contestat legalitatea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis pentru SC A.M. SA,

recurenții nu au dovedit o altă situație de fapt, decât cea rezultată din

documentația actului administrativ atacat. De asemenea, recurenții nu au

dovedit susținerile din acțiune privind vătămarea adusă prin actul atacat unui

drept al lor recunoscut de lege, cu privire la terenul în suprafață de 8670,92

mp.

În consecință, susținerile din

recurs privind încălcarea dispozițiilor legale referitoare la dreptul de proprietate

privată nu pot fi examinate în prezenta cauză și recurenții le pot invoca pe

calea acțiunii în revendicare imobiliară.

Față de considerentele expuse și

constatând că nu există motive de casare a hotărârii pronunțate de instanța de

fond, Curtea va respinge ca nefondat, rezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de E.E.

și E.T., împotriva sentinței civile nr. 126 din 6 noiembrie 2001, a Curții de

Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 ianuarie 2003.