ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9231/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Argeș la 17 iunie 2002 reclamantul V.I. a chemat în judecată pe

pârâta SC A. SA solicitând în temeiul dispozițiilor Legii 10/2001, obligarea

acesteia de a-i restitui terenul în suprafață de 4300 mp situat în Costești.

S-a solicitat totodată anularea dispoziției nr. 138/2002 prin care s-a respins

notificarea reclamantului.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că s-a adresat cu notificare pârâtei, însă aceasta i-a restituit toată

documentația, respingându-i cererea prin dispoziția atacată. S-a mai arătat că

imobilul în litigiu a fost preluat din patrimoniul autorului reclamantului,

Ș.I., prin sentința civilă nr. 545/1953 pronunțată de Tribunalul Popular al

Raionului Costești și deși această hotărâre a fost desființată, repunerea în

situația anterioară nu a mai avut loc, bunurile aflându-se în patrimoniul

statului fără titlu valabil.

La data de 1 octombrie 2002, SC A.

SA a formulat cerere de chemare în garanție a Statului Român prin Ministerul

Finanțelor, solicitând ca, în cazul admiterii acțiunii, acesta să fie obligat

să o despăgubească întrucât situația juridică a terenului s-a modificat, Fondul

Proprietății de Stat vânzând pachetul de acțiuni reprezentând 94,677% către SC

A. SRL Pitești. În dovedirea cererii sale, pârâta a depus la dosar certificatul

de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07 nr. 0850

emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației.

Tribunalul Argeș, secția civilă,

prin sentința civilă nr. 147 din 25 aprilie 2003, a admis în parte acțiunea

reclamantului V.I. și a anulat Dispoziția nr. 138 din 7 mai 2002, obligând-o pe

pârâta SC A. SA să plătească reclamantului despăgubiri pentru terenul în

suprafață de 3240 mp astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză

tehnică.

S-a respins cererea de chemare în

garanție formulată de SC A.A. SA împotriva Statului Român prin Ministerul

Finanțelor Publice și a fost obligată pârâta la 2.000.000 lei cheltuieli de

judecată către reclamant.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că reclamantul este singurul moștenitor acceptant al

succesiunii autorului Ș.I., care a deținut în proprietate o suprafață totală de

15.000 mp situată în orașul Costești, județul Argeș. Pârâta SC A.A. SA deține

certificat de atestare a dreptului de proprietate, eliberat în baza HGR nr.

785/1992 pentru o suprafață de 69.171 mp.

S-a avut în vedere expertiza

efectuată în cauză, care a stabilit că terenul deținut de pârâtă se suprapune

cu terenul proprietatea reclamantului pe o suprafață de 3240 mp (colorată cu

roșu în schița anexă) și pe care pârâta are amplasate diferite construcții în

care își desfășoară activitatea secția Costești.

Tribunalul Argeș a apreciat că, deși

imobilul a intrat în patrimoniul Statului fără titlu, având în vedere decizia

civilă nr. 3085/1957 pronunțată de tribunalul Regional Pitești, restituirea lui

în natură nu mai este posibilă întrucât în prezent face parte din incinta

societății pârâte fiind ocupat de diferite construcții ale acesteia. S-a avut

în vedere acordul reclamantului, exprimat chiar prin notificarea adresată

pârâtei, de a fi despăgubit prin echivalent.

Cererea de chemare în garanție a

Statului Român a fost respinsă cu motivarea că, întrucât acțiunile deținute

inițial de stat, prin fostul F.P.S. ( în prezent A.P.A.P.S.) au fost

înstrăinate către SC A. SRL, societate integral privatizată, statul nu are

calitate procesuală pasivă în cauză.

Împotriva sentinței menționate au

declarat apel reclamantul V.I. și pârâta SC A.A. SA Pitești, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Reclamantul a susținut prin motivele

sale de apel că pârâta nu deține un act anterior certificatului de atestare a

dreptului de proprietate, care să dovedească cum a intrat în posesia terenului.

Totodată reclamantul a susținut că

instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut și a aplicat greșit legea,

întrucât restituirea în natură a imobilelor preluate fără titlu constituie

regula, iar acordarea de despăgubiri reprezintă excepția. S-a solicitat ca, în

măsura în care terenul nu se poate restitui în natură, să se completeze

raportul de expertiză în sensul stabilirii cuantumului despăgubirilor.

Prin apelul său, pârâta SC A. SA

Pitești a susținut că nu mai deține acțiuni, cumpărătorul de bună credință al

pachetului majoritar de acțiuni, SC A. SRL Pitești achitând integral prețul

acțiunilor FPS, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 712 din 15

octombrie 1998.

Curtea de Apel Pitești, secția

civilă, prin Decizia civilă nr. 170 A din 30 octombrie 2003 a respins ca

nefondate ambele apeluri.

Cu privire la apelul reclamantului

s-a reținut că situația de fapt dedusă judecății face obiectul reglementării

art. 10 alin. (2) din Legea 10/2001, potrivit căruia în cazul terenurilor fără

construcții, preluate abuziv, pe care ulterior au fost edificate construcții,

restituirea în natură se poate obține numai pentru partea de teren rămasă

liberă. Pentru partea construită, potrivit art. 10 alin. (8)-(9) se acordă

măsuri reparatorii în echivalent, la alegerea persoanei îndreptățite, valoarea

terenului stabilindu-se potrivit actelor normative în vigoare ( care nu au fost

încă adoptate). S-a reținut că deși reclamantul a susținut că a solicitat numai

restituirea în natură a terenului, chiar în notificarea înaintată pârâtei, a

solicitat și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

Apelul pârâtei a fost respins ca

nefondat cu motivarea că terenul se află în patrimoniul acesteia așa cum relevă

și expertiza efectuată în cauză neavând relevanță cine sunt acționarii săi.

Împotriva deciziei menționate a

declarat recurs pârâta SC A.A. SA la 7 ianuarie 2004 criticând-o ca fiind

nelegală și netemeinică pentru aplicarea greșită a legii.

Recurenta a susținut că deține titlu

legal asupra terenului în litigiu, respectiv certificatul de atestare a

dreptului de proprietate M07 nr. 0850 din 14 martie 1994 pentru o suprafață

totală de 69.171 mp în care este inclusă și suprafața de 3240 mp revendicată de

reclamant.

Totodată a precizat că a fost

înființată prin H.G. 13 din 10 ianuarie 1991 prin transformarea fostei

Întreprinderi pentru transporturi specializate în agricultură și industrie

alimentară în societate comercială, după o metodologie elaborată și gestionată

de Statul Român astfel de societăți comerciale existând la nivelul fiecărui

județ.

De asemenea recurenta a precizat că

nu mai deține în prezent nici o acțiune, astfel că nu-și poate onora nici o

obligație post privatizare.

S-a solicitat casarea deciziei

recurate, menținerea ca legală a Dispoziției nr. 138 din 7 mai 2002 și

admiterea cererii de chemare în garanție a Statului Român, care, prin

instituțiile sale, a gestionat și garantat întregul proces de privatizare.

Reclamantul-intimat V.I. a formulat

la 2 decembrie 2004 întâmpinare prin care a solicitat constatarea nulității

recursului întrucât nu au fost indicate toate mențiunile impuse de lege, iar

criticile formulate vizează numai motive de netemeinicie. În subsidiar, s-a

solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În cauză a formulat întâmpinare și

Ministerul Finanțelor Publice, solicitând respingerea cererii de chemare în

garanție a pârâtei pentru lipsa calității procesuale pasive, în condițiile în

care, potrivit dispozițiilor capitolului 3 din Legea nr. 58/1991, legea

privatizării societăților comerciale, FPS, în calitate de proprietar inițial al

acțiunilor și părților sociale ale societăților comerciale, gestionează și

administrează acest patrimoniu.

Analizând ansamblul probatoriu

administrat în cauză raportat la critica invocată prin motivele de recurs,

critică ce poate fi încadrată în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

Curtea urmează să aprecieze că recursul pârâtei este nefondat având în vedere

următoarele considerente:

Principala critică adusă de

recurentă deciziei Curții de Apel Pitești vizează împrejurarea că instanța de

apel, pronunțând soluția atacată, nu a ținut seama de titlul său de

proprietate.

Prin decizia civilă nr. 3085 din 11

noiembrie 1957 pronunțată de Tribunalul Reginal Pitești, Colegiul civil, s-a

respins cererea introdusă de către secția financiară a Raionului Costești, în

baza art. 1 lit. d) din Decretul nr. 111/1951 prin care s-a solicitat trecerea

în patrimoniul Statului a bunurilor aparținând autorului reclamantului, I.Ș.,

printre care și terenul în litigiu, situat în comuna Costești.

Este evident astfel că Statul nu a

deținut cu titlu terenul revendicat de reclamant, astfel că nu l-a putut

transmite în mod valabil în administrarea pârâtei.

Certificatul de atestare a dreptului

de proprietate invocat de recurentă reprezintă cu act administrativ care nu

poate fi opus dreptului de proprietate al intimatului.

De altfel, recurenta nu a dovedit că

înainte de 1990 ar fi deținut terenul în administrare în baza unei decizii date

de organele competente.

Susținerea potrivit căreia recurenta

nu își poate onora obligațiile post-privatizare întrucât nu mai deține nici o

acțiune, este lipsită de relevanță de vreme ce terenul în litigiu se află în

patrimoniul său, așa cum corect au reținut instanțele de fond și apel.

În consecință, se va aprecia că nici

una dintre criticile invocate nu se încadrează în motivul prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și se va respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta

SC A.A. SA împotriva deciziei civile nr. 170/A din 30 octombrie 2003 a Curții

de Apel Pitești, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15

noiembrie 2005.