ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9231/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeș la 17 iunie 2002 reclamantul V.I. a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA solicitând în temeiul dispozițiilor Legii 10/2001, obligarea acesteia de a-i restitui terenul în suprafață de 4300 mp situat în Costești. S-a solicitat totodată anularea dispoziției nr. 138/2002 prin care s-a respins notificarea reclamantului. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a adresat cu notificare pârâtei, însă aceasta i-a restituit toată documentația, respingându-i cererea prin dispoziția atacată. S-a mai arătat că imobilul în litigiu a fost preluat din patrimoniul autorului reclamantului, Ș.I., prin sentința civilă nr. 545/1953 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului Costești și deși această hotărâre a fost desființată, repunerea în situația anterioară nu a mai avut loc, bunurile aflându-se în patrimoniul statului fără titlu valabil.

La data de 1 octombrie 2002, SC A. SA a formulat cerere de chemare în garanție a Statului Român prin Ministerul Finanțelor, solicitând ca, în cazul admiterii acțiunii, acesta să fie obligat să o despăgubească întrucât situația juridică a terenului s-a modificat, Fondul Proprietății de Stat vânzând pachetul de acțiuni reprezentând 94,677% către SC A. SRL Pitești. În dovedirea cererii sale, pârâta a depus la dosar certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07 nr. 0850 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației. Tribunalul Argeș, secția civilă, prin sentința civilă nr. 147 din 25 aprilie 2003, a admis în parte acțiunea reclamantului V.I. și a anulat Dispoziția nr. 138 din 7 mai 2002, obligând-o pe pârâta SC A. SA să plătească reclamantului despăgubiri pentru terenul în suprafață de 3240 mp astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză tehnică.

S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de SC A.A. SA împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a fost obligată pârâta la 2.000.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul este singurul moștenitor acceptant al succesiunii autorului Ș.I., care a deținut în proprietate o suprafață totală de 15.000 mp situată în orașul Costești, județul Argeș. Pârâta SC A.A. SA deține certificat de atestare a dreptului de proprietate, eliberat în baza HGR nr. 785/1992 pentru o suprafață de 69.171 mp. S-a avut în vedere expertiza efectuată în cauză, care a stabilit că terenul deținut de pârâtă se suprapune cu terenul proprietatea reclamantului pe o suprafață de 3240 mp (colorată cu roșu în schița anexă) și pe care pârâta are amplasate diferite construcții în care își desfășoară activitatea secția Costești.

Tribunalul Argeș a apreciat că, deși imobilul a intrat în patrimoniul Statului fără titlu, având în vedere decizia civilă nr. 3085/1957 pronunțată de tribunalul Regional Pitești, restituirea lui în natură nu mai este posibilă întrucât în prezent face parte din incinta societății pârâte fiind ocupat de diferite construcții ale acesteia. S-a avut în vedere acordul reclamantului, exprimat chiar prin notificarea adresată pârâtei, de a fi despăgubit prin echivalent. Cererea de chemare în garanție a Statului Român a fost respinsă cu motivarea că, întrucât acțiunile deținute inițial de stat, prin fostul F.P.S. ( în prezent A.P.A.P.S.) au fost înstrăinate către SC A. SRL, societate integral privatizată, statul nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

Împotriva sentinței menționate au declarat apel reclamantul V.I. și pârâta SC A.A. SA Pitești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Reclamantul a susținut prin motivele sale de apel că pârâta nu deține un act anterior certificatului de atestare a dreptului de proprietate, care să dovedească cum a intrat în posesia terenului. Totodată reclamantul a susținut că instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut și a aplicat greșit legea, întrucât restituirea în natură a imobilelor preluate fără titlu constituie regula, iar acordarea de despăgubiri reprezintă excepția. S-a solicitat ca, în măsura în care terenul nu se poate restitui în natură, să se completeze raportul de expertiză în sensul stabilirii cuantumului despăgubirilor.

Prin apelul său, pârâta SC A. SA Pitești a susținut că nu mai deține acțiuni, cumpărătorul de bună credință al pachetului majoritar de acțiuni, SC A. SRL Pitești achitând integral prețul acțiunilor FPS, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 712 din 15 octombrie 1998. Curtea de Apel Pitești, secția civilă, prin Decizia civilă nr. 170 A din 30 octombrie 2003 a respins ca nefondate ambele apeluri. Cu privire la apelul reclamantului s-a reținut că situația de fapt dedusă judecății face obiectul reglementării art. 10 alin. (2) din Legea 10/2001, potrivit căruia în cazul terenurilor fără construcții, preluate abuziv, pe care ulterior au fost edificate construcții, restituirea în natură se poate obține numai pentru partea de teren rămasă liberă.

Pentru partea construită, potrivit art. 10 alin. (8)-(9) se acordă măsuri reparatorii în echivalent, la alegerea persoanei îndreptățite, valoarea terenului stabilindu-se potrivit actelor normative în vigoare ( care nu au fost încă adoptate). S-a reținut că deși reclamantul a susținut că a solicitat numai restituirea în natură a terenului, chiar în notificarea înaintată pârâtei, a solicitat și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. Apelul pârâtei a fost respins ca nefondat cu motivarea că terenul se află în patrimoniul acesteia așa cum relevă și expertiza efectuată în cauză neavând relevanță cine sunt acționarii săi. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs pârâta SC A.A. SA la 7 ianuarie 2004 criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru aplicarea greșită a legii.

Recurenta a susținut că deține titlu legal asupra terenului în litigiu, respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate M07 nr. 0850 din 14 martie 1994 pentru o suprafață totală de 69.171 mp în care este inclusă și suprafața de 3240 mp revendicată de reclamant. Totodată a precizat că a fost înființată prin H.G. 13 din 10 ianuarie 1991 prin transformarea fostei Întreprinderi pentru transporturi specializate în agricultură și industrie alimentară în societate comercială, după o metodologie elaborată și gestionată de Statul Român astfel de societăți comerciale existând la nivelul fiecărui județ. De asemenea recurenta a precizat că nu mai deține în prezent nici o acțiune, astfel că nu-și poate onora nici o obligație post privatizare.

S-a solicitat casarea deciziei recurate, menținerea ca legală a Dispoziției nr. 138 din 7 mai 2002 și admiterea cererii de chemare în garanție a Statului Român, care, prin instituțiile sale, a gestionat și garantat întregul proces de privatizare. Reclamantul-intimat V.I. a formulat la 2 decembrie 2004 întâmpinare prin care a solicitat constatarea nulității recursului întrucât nu au fost indicate toate mențiunile impuse de lege, iar criticile formulate vizează numai motive de netemeinicie. În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În cauză a formulat întâmpinare și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând respingerea cererii de chemare în garanție a pârâtei pentru lipsa calității procesuale pasive, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor capitolului 3 din Legea nr. 58/1991, legea privatizării societăților comerciale, FPS, în calitate de proprietar inițial al acțiunilor și părților sociale ale societăților comerciale, gestionează și administrează acest patrimoniu. Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză raportat la critica invocată prin motivele de recurs, critică ce poate fi încadrată în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea urmează să aprecieze că recursul pârâtei este nefondat având în vedere următoarele considerente: Principala critică adusă de recurentă deciziei Curții de Apel Pitești vizează împrejurarea că instanța de apel, pronunțând soluția atacată, nu a ținut seama de titlul său de proprietate.

Prin decizia civilă nr. 3085 din 11 noiembrie 1957 pronunțată de Tribunalul Reginal Pitești, Colegiul civil, s-a respins cererea introdusă de către secția financiară a Raionului Costești, în baza art. 1 lit. d) din Decretul nr. 111/1951 prin care s-a solicitat trecerea în patrimoniul Statului a bunurilor aparținând autorului reclamantului, I.Ș., printre care și terenul în litigiu, situat în comuna Costești. Este evident astfel că Statul nu a deținut cu titlu terenul revendicat de reclamant, astfel că nu l-a putut transmite în mod valabil în administrarea pârâtei. Certificatul de atestare a dreptului de proprietate invocat de recurentă reprezintă cu act administrativ care nu poate fi opus dreptului de proprietate al intimatului.

De altfel, recurenta nu a dovedit că înainte de 1990 ar fi deținut terenul în administrare în baza unei decizii date de organele competente. Susținerea potrivit căreia recurenta nu își poate onora obligațiile post-privatizare întrucât nu mai deține nici o acțiune, este lipsită de relevanță de vreme ce terenul în litigiu se află în patrimoniul său, așa cum corect au reținut instanțele de fond și apel. În consecință, se va aprecia că nici una dintre criticile invocate nu se încadrează în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și se va respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta SC A.A. SA împotriva deciziei civile nr. 170/A din 30 octombrie 2003 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2005.