ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.06.2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3009/2007

HOTĂRÂRE
12.06.2007
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3009/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 6 ianuarie

2004 reclamanta D.D. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale și SC C. SA Arad solicitând ca instanța să dispună anularea

parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor seria M 07 nr. 2877 din 5 mai 2003.

În motivarea acțiunii a arătat că în mod

eronat Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a emis în

favoarea SC C. SA certificat și pentru suprafața de 4500 mp pentru care a

formulat notificare spre a-i fi retrocedată în calitate de moștenitoare a

fostului proprietar.

A mai arătat că pârâții aveau obligația să

suspende procedura atribuirii terenului până la soluționarea notificării, ceea

ce nu a făcut și nici până în prezent nu a fost rezolvată notificarea cu toate

că au trecut doi ani.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

230 din 6 aprilie 2004 a admis acțiunea, în sensul că a anulat în parte

certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafața de 4500 mp

teren înscris în C.F. nr. 6301 și nr. 8453 Arad, nr. top 4729/a/1 și a obligat

pârâții la plata sumei de 1.038.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Recursurile declarate de pârâți împotriva

sentinței au fost admise de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 2088 din 29 martie 2005

prin care s-a casat hotărârea contestată și s-a dispus trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță cu îndrumarea ca instanța de fond să verifice

dacă reclamanta s-a adresat instanței civile competentă că soluționeze cererea

de restituire a terenului și să analizeze planul de identificare și parcelare

din care rezultă că i s-a restituit reclamantei doar suprafața de 656 mp.

Rejudecând cauza Curtea de Apel Timișoara

prin sentința civilă nr. 64 din 22 februarie 2006 a admis în parte acțiunea dispunând anularea certificatului pentru suprafața de 656 mp înscrisă

în C.F. nr. 8453 Arad nr. top 4729/a/1/1.

Instanța a reținut în motivarea sentinței

că A.P.A.P.S. a comunicat pârâtei cu privire la notificarea reclamantei privind

restituirea în natură a suprafeței de 4500 mp teren că această restituire nu

este posibilă, reclamanta având posibilitatea să solicite măsuri reparatorii

prin echivalent.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

recurs atât reclamanta D.D. cât și pârâta SC C. SA care au fost admise de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, prin decizia nr. 4596 din 14 decembrie 2006, casată sentința atacată și

cauza trimisă spre rejudecare.

Pentru a hotărî astfel instanța supremă a

reținut că pentru a se pronunța o hotărâre legală și temeinică este necesară

administrarea probei cu expertiza tehnică prin care să se stabilească

poziționarea corectă a terenului pentru care reclamanta pretinde că a aparținut

autorului său, dacă acest teren este cuprins în totalitate sau în parte în

certificatul contestat, dacă se află în posesia SC C. SA, precum și dacă pe

acest teren există construcții.

Rejudecând cauza după a doua casare,

Curtea de Apel Timișoara, prin sentința civilă nr. 79 din 20 martie 2007, a admis acțiunea formulată de D.D.. A anulat în parte certificatul de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenurilor seria M 07 nr. 2877 din 5 mai 2003 pentru

suprafața de 3840 mp de teren înscrisă în C.F. nr. 6301 Arad cu nr. top

4729/a/1/2 în prezent înscrisă în C.F. nr. 8453 Arad, certificat emis de

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în favoarea SC C. SA

Arad.

Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut

că din probele administrate în dosar și anume Referatul cu nr. 14772 din 17

noiembrie 2003 întocmit de Primăria municipiului Arad, în baza notificării

formulate de reclamanta D.D., în temeiul Legii nr. 10/2001 prin care a

solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri pentru imobilul în

suprafață de 4500 mp înscris în C.F. nr. 6301 Arad cu nr. top 4728/a/1 rezultă

că acest imobil a fost proprietatea numitei T.S. și a fost trecut prin

naționalizare în proprietatea Statului Român iar în baza deciziei nr.

4725/1965, emisă de Sfatul popular al regiunii Banat, imobilul s-a transcris în

C.F. nr. 8453 Arad sub nr. de ordine A 1.3 fiind dat în administrarea operativă

a SC C. SA

Prin hotărârea nr. 37/2003 Consiliul

Local Arad a parcelat imobilul cu nr. top 4729/a/1 în parcela cu nr. top

4729/a/1/1 în suprafață de 656 mp și în parcela cu nr. top 4729/a/1/2 în

suprafață de 3840 mp.

Având în vedere calitatea de succesoare a

reclamantei după defuncta T.S., proprietara tabulară a întregului teren înscris

în C.F. nr. 8453 Arad cu nr. top 4729/a/1/2 în suprafață 3840 s-a reținut că în

mod greșit s-a atribuit în proprietatea SC C. SA acest teren motiv pentru care

certificatul seria M 07 nr. 2877 este nelegal.

Și această hotărâre a fost atacată cu

recurs de către SC C. SA care a criticat sentința pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurenta a susținut în esență că prima

instanță nu s-a conformat celor dispuse de instanța de recurs prin decizia nr.

4596/2006, în sensul de a administra o expertiză în cauză, și în mod greșit a

anulat certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafața de

3840 mp întrucât a devenit proprietara acestui teren prin efectul Legii nr. 15/1990

art. 30 alin. (2).

Totodată a invocat în motivele de recurs

dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora pentru

imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți

comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale persoana

îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, corespunzătoare

valorii imobilelor solicitate iar alin. (2) arată că notificarea prin care se

solicită restituirea potrivit alin. (1) se adresează instituției publice

implicate care a efectuat privatizarea, drept pentru care societatea a înaintat

notificarea reclamantei către A.P.A.P.S.

Curtea analizând motivele de recurs în

raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale

aplicabile constată că acestea sunt nefondate.

Cu referire la motivul de recurs privind

neefectuarea unei expertize topo conform celor dispuse de instanță de recurs,

Curtea constată că acest motiv este neîntemeiat.

Din practicaua sentinței civile nr. 79

din 20 martie 2007 rezultă că reprezentantul ambelor părții, inclusiv al SC C.

SA au susținut că nu se impune efectuarea unei expertize întrucât din schița

depusă în dosarul Curții de Apel Timișoara nr. 12330/2005 (filele 14 și 15)

rezultă că terenul care a fost atestat prin certificatul atacat în favoarea

pârâtei este cel cu nr. top 4729/a/1/2.

Și celelalte motive de recurs sunt

nefondate pentru următoarele considerente:

Reclamanta D.D. în calitate de succesoare

a defunctei T.S. a contestat certificatul de atestare a dreptului de

proprietate al SC C. SA Arad nr. top 2877 seria M 07 pentru suprafața de 4500

mp înscris în C.F. nr. 6301 și 8453 Arad nr. top 4729/a/1 arătând că i-a fost

încălcat dreptul de a-i fi restituit în natură acest teren conform Legii nr.

10/2001.

Reclamanta a formulat notificare

solicitând restituirea în natură a terenului în suprafață de 4500 mp pe care a

depus-o atât la Consiliul Local Arad cât și la SC C. SA.

La registratura societății comerciale

cererea a fost înregistrată la data de 7 iulie 2002 sub nr. 1047.

Conform actelor depuse la dosar respectiv

hotărârea consiliului local și extrasele C.F. nr. 6301 și 8453 în certificatul

de atestare a dreptului de proprietate emis în favoarea SC C. SA a fost

cuprinsă doar suprafața de teren de 3840 mp înscrisă în C.F. nr. 8453 cu nr.

topo 4729/a/1/2 restul de 656 mp aparținând Statului Român a fost înscrisă la

nr. topo nr. 4729/a/1/1.

Certificatul de atestare a dreptului de

proprietate emis pârâtei SC C. SA pentru suprafața de 3840 mp teren este

nelegal întrucât are ca obiect un bun restituibil în sensul prevederilor art.

20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Așa cum rezultă din actele dosarului

certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost emis la data de 5

mai 2003.

La acea dată erau în vigoare dispozițiile

Legii nr. 10/2001 și se formulase de către reclamanta în baza acestei legi

notificare, înregistrată atât la Primăria Arad cât și la SC C. SA

Articolul 20 alin. (2) din Legea nr.

10/2001 consacră dreptul restituirii în natură a terenurilor deținute printre

altele și de societăți comerciale, în acest sens fiind cererea reclamantei.

Punctul 20.1 din H.G. nr. 498/2003 pentru

aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 10/2000 statuează indisponibilizarea

imobilelor restituibile pe calea prevăzută de lege cu privire la orice alte

proceduri legale care tind să înstrăineze imobilul respectiv.

Prin emiterea certificatului în discuție ulterior

declanșării procedurii de restituire a terenului, prin cererea reclamantei,

întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 au fost încălcate dispozițiile

legale susmenționate.

În temeiul prevederilor legale de mai sus

pârâții aveau obligația să suspende procedura de emitere a certificatului până

la soluționarea cererii reclamantei de a-i fi restituit terenul.

Nu poate fi primită apărarea recurentei

în sensul că dreptul de proprietate a fost obținut în baza Legii nr. 15/1990.

Abia după verificarea îndeplinirii

condițiilor acestui act normativ și numai când se constată îndeplinirea

acestora, este emis certificatul conform H.G. nr. 834/1991, acest act

administrativ fiind producător de efecte juridice.

Mai mult, prin emiterea certificatului

are loc un transfer al proprietății de la Statul Român la o societate comercială privatizată.

Acest certificat este nelegal, terenul în

discuție fiind un imobil restituibil în sensul art. 20 alin. (1) și pct. 20.1

din normele de aplicare. Evident reclamanta poate obține fie restituirea în

natură, fie acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, conform Legii nr.

10/2001, chestiune în să asupra cărora va decide instanța competentă potrivit

Legii nr. 10/2001.

Așa fiind nu sunt motive de modificare a

sentinței atacate, astfel că în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi

respins ca nefondat.

Respinge recursul declarat de SC C. SA

Arad împotriva sentinței civile nr. 79 din 20 martie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12

iunie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-05-17
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3124/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 24 septembrie 2002, reclamanta SC S.C. SRL Timișoara a solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de propriet
ÎCCJ 2007-04-12
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1967/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 10 mai 2006, reclamantul M.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții SC S.O. SA – C.A.O. și Ministerul Agricultur
ÎCCJ 2008-03-19
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1153/2008
1827 din 7 mai 2004 prin care s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare pentru analizarea legalității emiterii certificatului contestat, reținându-se că legea contenciosului administrativ nu impune sau condiționează aprecierea
ÎCCJ 2005-04-27
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 150/2006
erea acțiunii sale, în sensul anulării parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate eliberat pentru SC A. SA Dej. Recurenta a susținut că instanța de fond a admis greșit excepția inadmisibilității acțiunii și a precizat
ÎCCJ 2003-11-28
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4282/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 26 martie 2003, reclamantul P.T. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului
Sursă