ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3009/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3009/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 6 ianuarie
2004 reclamanta D.D. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii, Pădurilor și
Dezvoltării Rurale și SC C. SA Arad solicitând ca instanța să dispună anularea
parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra
terenurilor seria M 07 nr. 2877 din 5 mai 2003.
În motivarea acțiunii a arătat că în mod
eronat Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a emis în
favoarea SC C. SA certificat și pentru suprafața de 4500 mp pentru care a
formulat notificare spre a-i fi retrocedată în calitate de moștenitoare a
fostului proprietar.
A mai arătat că pârâții aveau obligația să
suspende procedura atribuirii terenului până la soluționarea notificării, ceea
ce nu a făcut și nici până în prezent nu a fost rezolvată notificarea cu toate
că au trecut doi ani.
Curtea de Apel Timișoara, secția
comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.
230 din 6 aprilie 2004 a admis acțiunea, în sensul că a anulat în parte
certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafața de 4500 mp
teren înscris în C.F. nr. 6301 și nr. 8453 Arad, nr. top 4729/a/1 și a obligat
pârâții la plata sumei de 1.038.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Recursurile declarate de pârâți împotriva
sentinței au fost admise de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de
contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 2088 din 29 martie 2005
prin care s-a casat hotărârea contestată și s-a dispus trimiterea cauzei spre
rejudecare la aceeași instanță cu îndrumarea ca instanța de fond să verifice
dacă reclamanta s-a adresat instanței civile competentă că soluționeze cererea
de restituire a terenului și să analizeze planul de identificare și parcelare
din care rezultă că i s-a restituit reclamantei doar suprafața de 656 mp.
Rejudecând cauza Curtea de Apel Timișoara
prin sentința civilă nr. 64 din 22 februarie 2006 a admis în parte acțiunea dispunând anularea certificatului pentru suprafața de 656 mp înscrisă
în C.F. nr. 8453 Arad nr. top 4729/a/1/1.
Instanța a reținut în motivarea sentinței
că A.P.A.P.S. a comunicat pârâtei cu privire la notificarea reclamantei privind
restituirea în natură a suprafeței de 4500 mp teren că această restituire nu
este posibilă, reclamanta având posibilitatea să solicite măsuri reparatorii
prin echivalent.
Împotriva acestei hotărâri au declarat
recurs atât reclamanta D.D. cât și pârâta SC C. SA care au fost admise de
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și
fiscal, prin decizia nr. 4596 din 14 decembrie 2006, casată sentința atacată și
cauza trimisă spre rejudecare.
Pentru a hotărî astfel instanța supremă a
reținut că pentru a se pronunța o hotărâre legală și temeinică este necesară
administrarea probei cu expertiza tehnică prin care să se stabilească
poziționarea corectă a terenului pentru care reclamanta pretinde că a aparținut
autorului său, dacă acest teren este cuprins în totalitate sau în parte în
certificatul contestat, dacă se află în posesia SC C. SA, precum și dacă pe
acest teren există construcții.
Rejudecând cauza după a doua casare,
Curtea de Apel Timișoara, prin sentința civilă nr. 79 din 20 martie 2007, a admis acțiunea formulată de D.D.. A anulat în parte certificatul de atestare a dreptului de
proprietate asupra terenurilor seria M 07 nr. 2877 din 5 mai 2003 pentru
suprafața de 3840 mp de teren înscrisă în C.F. nr. 6301 Arad cu nr. top
4729/a/1/2 în prezent înscrisă în C.F. nr. 8453 Arad, certificat emis de
Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în favoarea SC C. SA
Arad.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut
că din probele administrate în dosar și anume Referatul cu nr. 14772 din 17
noiembrie 2003 întocmit de Primăria municipiului Arad, în baza notificării
formulate de reclamanta D.D., în temeiul Legii nr. 10/2001 prin care a
solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri pentru imobilul în
suprafață de 4500 mp înscris în C.F. nr. 6301 Arad cu nr. top 4728/a/1 rezultă
că acest imobil a fost proprietatea numitei T.S. și a fost trecut prin
naționalizare în proprietatea Statului Român iar în baza deciziei nr.
4725/1965, emisă de Sfatul popular al regiunii Banat, imobilul s-a transcris în
C.F. nr. 8453 Arad sub nr. de ordine A 1.3 fiind dat în administrarea operativă
a SC C. SA
Prin hotărârea nr. 37/2003 Consiliul
Local Arad a parcelat imobilul cu nr. top 4729/a/1 în parcela cu nr. top
4729/a/1/1 în suprafață de 656 mp și în parcela cu nr. top 4729/a/1/2 în
suprafață de 3840 mp.
Având în vedere calitatea de succesoare a
reclamantei după defuncta T.S., proprietara tabulară a întregului teren înscris
în C.F. nr. 8453 Arad cu nr. top 4729/a/1/2 în suprafață 3840 s-a reținut că în
mod greșit s-a atribuit în proprietatea SC C. SA acest teren motiv pentru care
certificatul seria M 07 nr. 2877 este nelegal.
Și această hotărâre a fost atacată cu
recurs de către SC C. SA care a criticat sentința pentru nelegalitate și
netemeinicie.
Recurenta a susținut în esență că prima
instanță nu s-a conformat celor dispuse de instanța de recurs prin decizia nr.
4596/2006, în sensul de a administra o expertiză în cauză, și în mod greșit a
anulat certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafața de
3840 mp întrucât a devenit proprietara acestui teren prin efectul Legii nr. 15/1990
art. 30 alin. (2).
Totodată a invocat în motivele de recurs
dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora pentru
imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți
comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale persoana
îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, corespunzătoare
valorii imobilelor solicitate iar alin. (2) arată că notificarea prin care se
solicită restituirea potrivit alin. (1) se adresează instituției publice
implicate care a efectuat privatizarea, drept pentru care societatea a înaintat
notificarea reclamantei către A.P.A.P.S.
Curtea analizând motivele de recurs în
raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale
aplicabile constată că acestea sunt nefondate.
Cu referire la motivul de recurs privind
neefectuarea unei expertize topo conform celor dispuse de instanță de recurs,
Curtea constată că acest motiv este neîntemeiat.
Din practicaua sentinței civile nr. 79
din 20 martie 2007 rezultă că reprezentantul ambelor părții, inclusiv al SC C.
SA au susținut că nu se impune efectuarea unei expertize întrucât din schița
depusă în dosarul Curții de Apel Timișoara nr. 12330/2005 (filele 14 și 15)
rezultă că terenul care a fost atestat prin certificatul atacat în favoarea
pârâtei este cel cu nr. top 4729/a/1/2.
Și celelalte motive de recurs sunt
nefondate pentru următoarele considerente:
Reclamanta D.D. în calitate de succesoare
a defunctei T.S. a contestat certificatul de atestare a dreptului de
proprietate al SC C. SA Arad nr. top 2877 seria M 07 pentru suprafața de 4500
mp înscris în C.F. nr. 6301 și 8453 Arad nr. top 4729/a/1 arătând că i-a fost
încălcat dreptul de a-i fi restituit în natură acest teren conform Legii nr.
10/2001.
Reclamanta a formulat notificare
solicitând restituirea în natură a terenului în suprafață de 4500 mp pe care a
depus-o atât la Consiliul Local Arad cât și la SC C. SA.
La registratura societății comerciale
cererea a fost înregistrată la data de 7 iulie 2002 sub nr. 1047.
Conform actelor depuse la dosar respectiv
hotărârea consiliului local și extrasele C.F. nr. 6301 și 8453 în certificatul
de atestare a dreptului de proprietate emis în favoarea SC C. SA a fost
cuprinsă doar suprafața de teren de 3840 mp înscrisă în C.F. nr. 8453 cu nr.
topo 4729/a/1/2 restul de 656 mp aparținând Statului Român a fost înscrisă la
nr. topo nr. 4729/a/1/1.
Certificatul de atestare a dreptului de
proprietate emis pârâtei SC C. SA pentru suprafața de 3840 mp teren este
nelegal întrucât are ca obiect un bun restituibil în sensul prevederilor art.
20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Așa cum rezultă din actele dosarului
certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost emis la data de 5
mai 2003.
La acea dată erau în vigoare dispozițiile
Legii nr. 10/2001 și se formulase de către reclamanta în baza acestei legi
notificare, înregistrată atât la Primăria Arad cât și la SC C. SA
Articolul 20 alin. (2) din Legea nr.
10/2001 consacră dreptul restituirii în natură a terenurilor deținute printre
altele și de societăți comerciale, în acest sens fiind cererea reclamantei.
Punctul 20.1 din H.G. nr. 498/2003 pentru
aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 10/2000 statuează indisponibilizarea
imobilelor restituibile pe calea prevăzută de lege cu privire la orice alte
proceduri legale care tind să înstrăineze imobilul respectiv.
Prin emiterea certificatului în discuție ulterior
declanșării procedurii de restituire a terenului, prin cererea reclamantei,
întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 au fost încălcate dispozițiile
legale susmenționate.
În temeiul prevederilor legale de mai sus
pârâții aveau obligația să suspende procedura de emitere a certificatului până
la soluționarea cererii reclamantei de a-i fi restituit terenul.
Nu poate fi primită apărarea recurentei
în sensul că dreptul de proprietate a fost obținut în baza Legii nr. 15/1990.
Abia după verificarea îndeplinirii
condițiilor acestui act normativ și numai când se constată îndeplinirea
acestora, este emis certificatul conform H.G. nr. 834/1991, acest act
administrativ fiind producător de efecte juridice.
Mai mult, prin emiterea certificatului
are loc un transfer al proprietății de la Statul Român la o societate comercială privatizată.
Acest certificat este nelegal, terenul în
discuție fiind un imobil restituibil în sensul art. 20 alin. (1) și pct. 20.1
din normele de aplicare. Evident reclamanta poate obține fie restituirea în
natură, fie acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, conform Legii nr.
10/2001, chestiune în să asupra cărora va decide instanța competentă potrivit
Legii nr. 10/2001.
Așa fiind nu sunt motive de modificare a
sentinței atacate, astfel că în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi
respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC C. SA
Arad împotriva sentinței civile nr. 79 din 20 martie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12
iunie 2007.