ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1967/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 10 mai 2006, reclamantul M.I. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâții SC S.O. SA – C.A.O. și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale – D.C.P.R.S.E.C.S., anularea parțială a certificatului de

atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 17 iulie 2000,

pentru suprafața de 238 mp situată în Corabia și obligarea pârâtei să-i

restituie bunul în starea în care se afla la data confiscării abuzive, cu

cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii sale,

reclamantul a arătat că, în mod nelegal, prin actul contestat, în temeiul H.G.

nr. 834/1991, s-a atestat dreptul de proprietate al societății pârâte și asupra

unei suprafețe de teren de 238 mp, de care a fost deposedat abuziv, fără un

just titlu și fără să fi primit vreo compensație.

Curtea de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 744 din

16 noiembrie 2006, a respins acțiunea.

Instanța de fond a reținut

că acțiunea este tardiv introdusă, în raport cu data emiterii actului atacat,

17 iulie 2000, formularea acțiunii la 10 mai 2006, făcându-se peste termenul

prevăzut de dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva sus menționatei

sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul M.I., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea hotărârii atacate și

trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului, aceleiași instanțe.

Recurentul a susținut că

prima instanță i-a respins în mod eronat acțiunea ca tardivă, deși el s-a

încadrat în termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, solicitând anularea actului administrativ de la data când a avut

cunoștință de existența acestuia.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte, examinând

critica recurentei prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și în raport cu

prevederile legale incidente, inclusiv art. 304 și 304

1

C. proc. civ., reține că aceasta nu este întemeiată și, drept urmare, nu poate fi

primită, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant a

sesizat, la data de 10 mai 2006, instanța competentă de contencios

administrativ pentru anularea parțială a certificatului e atestare a dreptului

de proprietate emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației (în prezent

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale) la data de 17 iulie

2000 pentru intimata SC S.O. SA – C.A.O.

La momentul sesizării

instanței, în mod evident, era în vigoare și pe deplin aplicabilă Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004, intrată în vigoare la 7 ianuarie 2005.

Instanța de fond a făcut o

corectă aplicare a prevederilor art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004

privind termenele de introducere a acțiunii, în raport cu care a și determinat

tardivitatea cererii de față, termenul de un an de la data emiterii actului

contestat (ce nu poate fi depășit), astfel cum este prevăzut în art. 11 alin.

(2) din lege, fiind un termen de decădere, potrivit art. 11 alin. (5) al

aceluiași act normativ.

Reținând așadar că instanța

de fond a soluționat corect cauza, urmează ca, în baza art. 312 C. proc. civ. să se respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul M.I., împotriva sentinței civile nr. 744 din 16 noiembrie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 aprilie 2007.