ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3124/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 24 septembrie 2002, reclamanta SC S.C. SRL Timișoara a solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria MO 7 nr. 2738, emis la data de 9 aprilie 2002, de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, pentru SC A. SA Timișoara. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 927 din 11 februarie 2002, încheiat în urma licitației din 31 octombrie 2001, a devenit proprietara activului denumit F.O. care a aparținut SC A. SA, persoană juridică aflată în procedura de lichidare judiciară. Reclamanta a învederat că, pentru terenul aferent construcțiilor cumpărate, a fost nelegal atestat dreptul de proprietate al pârâtei SC A. SA, întrucât acest teren nu era necesar desfășurării activității sale și nu îndeplinea condițiile prevăzute de H.G.

nr. 834/1991, pentru eliberarea certificatului de proprietate. Curtea de Apel Timișoara a respins acțiunea, ca nefondată, prin sentința civilă nr. 86 din 25 martie 2003, dar această hotărâre a fost casată prin decizia nr. 1.516 din 21 aprilie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ. Instanța de recurs a dispus trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță, cu motivarea că la prima judecată a fondului pricinii, nu a fost avut în vedere întregul material probator administrat de părți. În fond după casare, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 465 din 9 decembrie 2004, prin care a admis acțiunea, a anulat certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria MO 7 nr. 2738 din 9 aprilie 2002, pentru suprafețele de 3.9726 ha și de 505 mp, înscrise în C.F.

nr. 1.665 comuna Ortișoara, nr. top 5002/1/1 și 5002/1/3 și a obligat pârâta SC A. SA să plătească reclamantei, cheltuieli de judecată în sumă de 5.000.000 lei. Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că pârâtei SC A. SA i-a fost nelegal eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru terenul aferent construcțiilor înstrăinate către reclamantă, întrucât acest teren nu mai era necesar desfășurării activității societății comerciale, aflată în procedura falimentului și în lichidarea patrimoniului său. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, pârâta SC A. SA, solicitând ca, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă.

Recurenta a susținut că în mod greșit a fost anulat certificatul său de atestare a dreptului de proprietate emis în conformitate cu prevederile H.G. nr. 834/1991, fără ca instanța de fond să fi avut în vedere proprietatea sa asupra terenului dobândită în baza Legii nr. 15/1990, anterior licitației pentru construcții. Față de prevederile acestei legi, recurenta a arătat că la data emiterii certificatului contestat, terenul făcea parte din patrimoniul său, iar intimata-reclamantă nu avea un drept de preempțiune privind dobândirea dreptului de proprietate. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și cu prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Instanța de fond a analizat judicios probele administrate în cauză și printr-o interpretare corectă a dispozițiilor Legii nr. 15/1990 și H.G.

nr. 834/1991, a constatat nelegalitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru terenurile înscrise în C.F. nr. 1.665 Ortișoara, nr. top 5002/1/1 și 5002/1/3. Recurenta a susținut neîntemeiat că a dobândit proprietatea acestor terenuri prin efectul Legii nr. 15/1990, dat fiind că, în aplicarea art. 20 din lege, au fost prevăzute expres în H.G. nr. 834/1991, condițiile în care poate fi atestată proprietatea societăților comerciale cu capital de stat asupra terenurilor aflate în patrimoniul lor, la data reorganizării unităților economice de stat. Terenurile pentru care a fost întocmit certificatul contestat în cauză, sunt aferente activului F.O., fiind afectate construcțiilor cumpărate de intimata-reclamantă, la 11 februarie 2002, urmare a câștigării licitației publice organizate la 31 octombrie 2001, în cadrul procedurii de lichidare judiciară a societății recurente.

În consecință, la data emiterii certificatului de proprietate, terenurile aferente activului cumpărat de intimata-reclamantă nu îndeplineau condiția prevăzută de art. 1 din H.G. nr. 834/1991, pentru că nu mai erau necesare desfășurării activității, conform obiectului de activitate al societății comerciale recurente. Instanța de fond a constatat corect că nu au fost respectate aceste prevederi legale la data întocmirii certificatului de proprietate al recurentei, întrucât aceasta nu a comunicat ministerului de resort, schimbările intervenite în patrimoniul său și înstrăinarea construcțiilor, avute în vedere la depunerea documentației pentru atestarea proprietății asupra terenurilor aferente. Recurenta a criticat neîntemeiat, concluzia instanței de fond privind existența unui drept de preempțiune al intimatei-reclamante, constatându-se că asemenea considerente nu au fost reținute în motivarea hotărârii atacate.

Pentru motivele expuse, nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat. În baza art. 274, raportat la art. 316 C. proc. civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatei SC S.C. SRL, cheltuieli de judecată în sumă de 21.000.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC A. SA Timișoara, prin lichidator I.N., împotriva sentinței nr. 465 din 9 decembrie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Obligă recurenta la 21.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimata SC S.C. SRL Timișoara. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2005.