ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1516/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1516/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data
de 20 septembrie 2002, reclamanta SC S.C. SRL Timișoara a solicitat anularea
certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria
M07 nr. 2738, emis de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor,
pentru SC A. SA Timișoara.
În motivarea acțiunii, reclamanta a
arătat că are un drept de preempțiune asupra terenurilor pe care sunt situate
clădirile care au fost cumpărate de reclamantă, prin licitație publică.
Prin sentința civilă nr. 86 din 25
martie 2003, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios
administrativ, a respins acțiunea reclamantei.
Pentru a soluționa astfel, instanța
a reținut că reclamanta nu a fost vătămată în dreptul său recunoscut de lege,
prin emiterea certificatului atacat, deoarece avea posibilitatea să cumpere, să
închirieze sau să concesioneze terenul în discuție, de la proprietarul
acestuia.
Împotriva sentinței sus-menționate a
declarat recurs SC S.C. SRL Timișoara, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,
invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs s-a
arătat în esență că recurenta-reclamantă a fost vătămată în dreptul ei de
preempțiune reglementat de lege și că această vătămare nu a fost reținută de către
instanță.
Recurenta a precizat că este titulara
contractului de vânzare-cumpărare nr. 927 din 11 februarie 2002, ca urmare a
licitației publice din 31 octombrie 2001, de lichidare a patrimoniului SC A. SA
Timișoara, iar activul denumit Ferma nr. 6 Orțișoara a devenit proprietatea SC
S.C. SRL Timișoara, de la data de 31 octombrie 2001, terenul în discuție fiind
aferent acestui patrimoniu.
Recurenta a susținut că terenul
asupra căruia Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor a emis titlu
de proprietate, nu mai putea fi inclus în certificat, pentru că acesta nu mai
putea fi privit, ca necesar desfășurării activității pârâtei.
S-a mai pretins că instanța nu s-a
pronunțat asupra tuturor dovezilor care erau hotărâtoare în dezlegarea
pricinii.
Din analiza actelor și lucrărilor
din dosar, se constată că recursul este întemeiat.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare
nr. 927 din 11 februarie 2002, SC A. SA Timișoara a vândut reclamantei SC S.C. SRL
Timișoara, activul numit Ferma nr. 6 Orțișoara, situat în localitatea Orțișoara,
județul Timiș, mai puțin terenul aferent, unde proprietar este statul român.
Contractul de vânzare-cumpărare s-a
încheiat în baza procesului-verbal de licitație din data de 31 noiembrie 2001.
Certificatul de atestare a dreptului
de proprietate asupra terenurilor seria M07 nr. 2738, a cărui anulare se cere, a fost emis la data de 9 aprilie 2002, în baza Ordinului Ministrului
Agriculturii, Alimentației și Pădurilor nr. 39/1992.
În speță, SC A. SA Timișoara a
dobândit dreptul de proprietate asupra terenului, după ce a vândut recurentei-reclamante,
construcțiile ce fuseseră edificate pe acest teren (Ferma nr. 6 Orțișoara).
Contractul de vânzare-cumpărare nr. 927/2002
a fost încheiat în baza procesului-verbal de licitație din 31 octombrie 2001,
prin lichidator, care a menționat expres că la acea dată, „societatea nu deține
acte de proprietate, terenul nu este proprietatea societății, nu se poate
elibera extras de carte funciară”.
Astfel că la emiterea certificatului
de proprietate, trebuia să se aibă în vedere că societatea beneficiară vânduse activele
ce se aflau pe acest teren.
Reținându-se că soluția instanței de
fond nu se fundamentează pe întreg materialul probator administrat în cauză, se
impune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei,
spre rejudecare, la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării, instanța va
avea în vedere ca apărări, și celelalte aspecte invocate în motivele de recurs
și actele depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de SC S.C. SRL
Timișoara împotriva sentinței civile nr. 86 din 25 martie 2003 a Curții de Apel
Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite
cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 21 aprilie 2004.