ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1520/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 20

decembrie 2001, la Curtea de Apel Timișoara, SC A. SA Timișoara a declarat

recurs împotriva sentinței nr. 378/2001, pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.

S-a solicitat casarea hotărârii

atacate, întrucât recurentei i s-a dat dreptul de administrare al Complexului

comercial, din care face parte și reclamantul S., încă din 1967, recurenta SC

A. SA încheind cu SC G.SA, un contract de închiriere pe 5 ani.

S-a precizat de recurentă că suprafața

de teren de 206 mp invocată în acțiune, reprezintă terasa restaurantului S., a

fost construită în același timp cu complexul comercial.

Certificatul de proprietate seria TM

nr. 0241 emis în favoarea SC A. SA, susține recurenta, a fost eliberat în baza

deciziei nr. 440 din 8 iunie 1992 a Consiliului Județean Timiș, pe când SC G.

SA Timișoara nu putea obține un act legal de proprietate, întrucât recurenta SC

A. SA Timișoara era proprietara terenului, în baza Legii nr. 15/1990, pe când

intimata societatea comercială nu avusese decât statutul de chiriașă a

recurentei.

A mai precizat recurenta că din

extrasul C.F. nr. 31184 topo 26044, existent în dosar, rezultă faptul că

recurenta SC A. SA este proprietara neindiviză asupra 2226 mp teren; iar din

extrasul de C.F. nr. 95188 topo 26044, rezultă că această societate comercială

este și proprietară asupra restaurantului S., deci și a 780/2226 mp teren. S-a

mai menționat în recursul declarat că SC A. SA a plătit impozit la Primăria

Timișoara, pe toată suprafața de teren aparținând complexului comercial.

Consiliul Județean Timiș, a depus în

dosarul nr. 189/2002 al Curții Supreme de Justiție ,o întâmpinare în care a

precizat că în mod greșit s-au emis în cauză, 2 certificate de atestare a

dreptului de proprietate, suprapunându-se cu porțiunea de teren aferentă

restaurantului S., în suprafață de 206 mp.

S-a făcut precizarea că SC G. SA nu

a făcut dovada unui titlu privind suprafața de teren în litigiu, deși a obținut

prima certificatul de atestare a dreptului de proprietate, în timp ce SC A. SA

Timișoara a depus la dosar, extrasul C.F. nr. 95188, potrivit căruia această

societate era proprietară conform Legii nr. 15/1990, asupra construcțiilor ce

includeau restaurantul S., deci terenul îi era necesar desfășurării activității,

conform H.G. nr. 834/1991.

SC B. SA Timișoara, succesoara SC

B.C. SA (fostă SC G. SA), a depus la rândul ei o întâmpinare, în care solicită

respingerea recursului declarat în cauză, întrucât ea avut dreptul de

administrare al restaurantului S., a obținut prima certificatul de atestare

dreptului de proprietate pentru suprafața de teren în litigiu, dar nu l-a putut

intabula, întrucât l-a intabulat prima în cartea funciară, recurenta în cauză.

Din actele cauzei, Curtea Supremă de

Justiție constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Timișoara, sub nr. 2056 din 26 martie 1997 și precizată ulterior, SC G.

SA Timișoara a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Județean Timiș și SC A.

SA Timișoara, pentru ca prin sentință să se anuleze, în parte, certificatul de

atestare a dreptului de proprietate seria TM nr. 0241 din 30 noiembrie 1995,

emis de Consiliul Județean Timiș, în favoarea SC A. SA Timișoara, cu privire la

terenul cuprins în C.F. nr. 95188 Timișoara nr. top 26044/V, întrucât 206/2226

mp din acest teren îi revine, conform art. 1 din H.G. nr. 834/1991.

Prin sentința nr. 12 din 27 ianuarie

1998, Curtea de Apel Timișoara a respins acțiunea formulată de reclamanta SC G.

SA Timișoara.

Prin decizia nr. 1152 din 5 mai

1999, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, a casat

sentința nr. 12 din 27 ianuarie 1998 a Curții de Apel Timișoara, cu trimiterea

spre rejudecare, aceleeași instanțe.

Sentința nr. 177 din 23 mai 2000,

pronunțată ulterior casări, cu trimitere sus-citată, a respins din nou acțiunea

formulată de SC G. SA Timișoara.

Făcându-se recurs împotriva acestei

sentințe, Curtea Supremă de Justiție, prin decizia nr. 389 din 31 ianuarie

2001, a casat sentința cu trimitere spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru

completarea probelor cauzei și reanalizarea documentației deja existentă în

cauză.

Rejudecându-se cauza, s-a pronunțat

de Curtea de Apel Timișoara, sentința civilă nr. 378 din 11 octombrie 2001,

prin care s-a admis acțiunea formulată de SC G. SA Timișoara și s-a anulat în

parate certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor

seria TM nr. 0241 din 30 octombrie 1995, de către Consiliul Județean Timiș, în

măsura în care include suprafața de 206/2226 mp teren, pentru care s-a emis certificatul

de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria TM nr. 0260 din

14 septembrie 1995.

Impotriva acestei sentințe, nr. 378

din 11 octombrie 2001 a Curții de Apel Timișoara, este judecat recursul

declarat în cauză.

Recursul declarat de SC A. SA

Timișoara este întemeiat și va fi admis, cu consecința respingerii acțiunii

formulate de SC G. ”SA Timișoara.

Este de necontestat, și intimata SC

G. SA nu a putut demonstra contrariul, că SC A. SA Timișoara, în anul 1967, în

urma obținerii autorizației de construcție nr. 381 din 10 octombrie 1967, s-a

atribuit dreptul de administrare asupra întregului Complex comercial, din care

face parte și restaurantul S..

În decembrie 1968, SC

A. SA Timișoara, fostă O.C.L. A și intimata SC G. SA au încheiat un contract de

închiriere pentru restaurantul S., ce a funcționat până în 1973.

Suprafața de 206 mp

avută de reclamantă prin acțiune, reprezintă (de asemenea, necontestat) teresa

restaurantului S., ce a fost construită de recurentă, o dată cu întregul complex

comercial, reclamanta-intimată în cauză făcând doar unele amenajări ale acestei

terase.

Conform H.G. nr.

834/1991, recurentei i s-a dat dreptul de proprietate asupra terenului,

îndeplinind condițiile prevăzute de H.G. nr. 834/1991; a avut drept de administrare,

drept nedovedit de societatea comercială intimată, ce îi este necesar

realizării obiectului de activitate, certificatul de atestare a dreptului de

proprietate fiind înscris în cartea funciară.

Așa fiind, și întrucât

alte probe concludente în afara situației reținute, nu s-au putut administra,

deși cauza s-a restituit cu trimitere spre rejudecare în două rânduri, urmează

a se admite recursul declarat, a se casa sentința recurată și în fond, a se

respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC A. SA

Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 378/CA din 11 octombrie 2001 a Curții

de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința și în fond,

respinge acțiunea.

Obligă pe intimata SC B. ”SA

Timișoara la 5.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 aprilie 2003.