ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2423/2009

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1365 din 26

octombrie 2007 Tribunalul Timiș a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanta SC R.I.P.A.S. SA Timișoara împotriva pârâtei A.P.P.S. care a fost

obligată să încheie cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare pentru

imobilul compus din active imobilizate – construcții – din cadrul C.H.H. compus

din Corp B (Pavilionul administrativ Anexa C.T.); Magazie A, Magazie B, Corp A

(A1 – recepție, restaurant; A2 (cazare; A3 – cazare; Anexa C.T. Terasă) Corp C

(spații cazare Anexa CT) Corp D; Platforme betonate drumuri și alei, terenuri

de tenis, Împrejmuire, Terasa de vară, Lac de agrement; Chioșc de lemn situat

în Timișoara.

S-au respins restul pretențiilor.

În motivarea sentinței s-a reținut că

între părțile în litigiu s-a încheiat la data de 11 noiembrie 1996 contractul

de asociere în participațiune nr. 5490 pentru exploatarea în comun a clădirilor

și terenului prevăzute în anexa 1 la contract din Timișoara, aflate în

proprietatea A.P.P.S, imobilele fiind aportul acesteia iar aportul reclamantei

a fost suma de 5.854.000.000 lei pentru realizarea lucrărilor prevăzute în

anexa 2 la contract.

Durata contractului de asociere a fost

stabilită pe o perioadă de 20 ani.

La data de 11 mai 2001 părțile în litigiu

au încheiat contractul de închiriere nr. 3271 pentru suprafața de teren de

49588 mp din Timișoara, pe perioada de valabilitate a contractului de asociere.

Prin adresa nr. 111 din 17 octombrie 2002

reclamanta a solicitat cumpărarea imobilelor ce fac obiectul asocierii.

Din procesul verbal nr. 12441 din 3

decembrie 2004 încheiat cu ocazia aplicării procedurii de vânzare prin

negociere directă rezultă că pârâta a dat curs cererii reclamantei de vânzare a

imobilelor care fac obiectul contractului de asociere și a parcurs procedura

prevăzută de O.G. nr. 19/2002 aprobată prin Legea nr. 640/2002.

Vânzarea s-a făcut prin negociere

directă, iar prețul de ofertă a fost stabilit pe baza raportului de evaluare

întocmit de SC T.R.E.C. SRL solicitat prin licitație publică și a constituit

baza de pornire în procesul de negociere directă.

Instanța de fond a reținut că pârâta a

procedat conform art. 13 din O.G. nr. 19/2002 potrivit căruia vânzarea

imobilelor se realizează prin licitație sau, după caz, prin negociere directă,

această ultimă variantă fiind aleasă pentru vânzarea activelor în discuție.

S-a mai reținut că au fost respectate și

prevederile art. 16 întocmindu-se un raport de evaluare prin care s-a stabilit

un preț de ofertă.

În procesul verbal de negociere, pornind

de la prețul de ofertă stabilit de evaluator părțile contractante au negociat,

având în vedere și valoarea investițiilor pe care reclamanta le-a realizat la

imobilele în discuție, acceptându-se plata în rate a prețului și precizându-se

modalitatea de plată a prețului.

S-a considerat că O.G. nr. 28/2007 pe

care o invocă pârâta nu este aplicabilă în cauză întrucât cererea de cumpărare

a acestor active a fost depusă anterior intrării acesteia în vigoare.

Procesul verbal de negociere care

reprezintă convenția părților și care are putere de lege între cestea conform

dispozițiilor art. 969 C. civ., nu cuprinde sancțiuni pentru neplata ratelor la

termen, iar pârâta nu a solicitat anularea acesteia convenții.

Instanța de fond a mai reținut că deși

potrivit art. 24 din O.G. nr. 19/2002 reclamanta avea dreptul de a solicita

cumpărarea terenului aferent construcției în cazul în care situația juridică a

terenului era clarificată, iar prețul de vânzare al terenului era determinat

prin raportul de evaluare pornindu-se de la valoarea de circulație a terenului,

reclamanta nu face dovada că a parcurs procedura prevăzută pentru vânzarea

terenului în suprafață de 49588 mp situat în Timișoara, pentru care a încheiat

un contract de închiriere.

Raportul de evaluare al terenului, extrajudiciar

nu este opozabil pârâtei în condițiile în care nu au fost respectate

prevederile O.G. nr. 19/2002.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel reclamanta și pârâta.

Prin decizia civilă nr. 114 din 5 iunie

2008 Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a admis apelul reclamantei, a

schimbat în parte sentința în sensul obligării pârâtei la vânzarea către

reclamantă a terenului aferent imobilului compus din active imobilizate

construcții – din cadrul C.H.H. compus din Corp B (Pavilionul administrativ Anexa

C.T.); Magazie A, Magazie B, Corp A (A1 – recepție, restaurant; A2 (cazare; A3

– cazare; Anexa C.T. Terasă) Corp C (spații cazare Anexa CT) Corp D Platforme

betonate drumuri și alei, terenuri de tenis, Împrejmuire, Terasa de vară, Lac

de agrement; Chioșc de lemn situat în Timișoara, la prețul ce va rezulta din

raportul de evaluare a terenului, întocmit din dispoziția pârâtei.

Menține în rest dispozițiile hotărârii apelate.

S-a respins apelul pârâtei declarat împotriva

aceleiași hotărâri.

Obligă pârâta la plata sumei de 4,15 lei

cheltuieli de judecată (taxa de timbru și timbru judiciar) către reclamanta

apelantă.

În motivarea deciziei s-a reținut

referitor la apelul reclamantei, că în mod greșit instanța de fond a respins

acțiunea acesteia relativ la petitul privind obligarea pârâtei la vânzarea

terenului aferent imobilelor – active imobilizate – descrise în dispozitivul

sentinței, întrucât din actele dosarului rezultă că reclamanta a efectuat

demersuri cu privire la vânzarea-cumpărarea imobilelor ce fac obiectul

contractelor de asociere, respectiv de închiriere încheiate succesiv între

părți.

Din examinarea dosarului (filele 20,21

dosar fond și 31 dosar apel) s-a constatat că reclamanta a inițiat și lansat

oferta sa de cumpărare a imobilului, iar pârâta a acceptat oferta lansată.

Instanța de apel a stabilit că obiectul

ofertei de cumpărare și contraofertei de vânzare, rezultata din corespondența

purtată de părți, îl constituie imobilul situat în Timișoara denumit Complex „B.”,

constituit din teren și construcții, într-un tot unitar, dovedit din

înscrisurile administrate în cursul cercetărilor judecătorești în primă

instanță și în apel.

Instanța de apel a mai constatat că

reclamanta a ofertat cumpărarea terenului și prin adresa nr. 194 din 5 septembrie

2004 (fila 32 dosar apel) când și-a exprimat opțiunea de a cumpăra întregul

imobil, în două etape, prima dată terenul și în etapa a doua construcțiile.

În consecință, instanța de apel a

stabilit că reclamanta a îndeplinit cerințele de ofertare prevăzute de art. 18

alin. (2)-(4) și art. 31 din O.G. nr. 19/2002 pentru cumpărarea terenului

aferent construcțiilor.

Prin urmare, s-a constatat că reclamanta

este îndreptățită să cumpere terenul aferent construcțiilor și amenajărilor

descrise în procesul verbal nr. 12441 din 3 decembrie 2004 încheiat de părți și

enumerate în dispozitivul sentinței prin metoda negocierii directă, la prețul

ce se va stabili prin acordul părților, pe baza prețului de pornire ce va

rezulta din raportul de evaluare a terenului întocmit din dispoziția pârâtei

conform art. 24 din O.G. nr. 19/2002.

Pretenția reclamantei privind obligarea

pârâtei la încheierea unui contract autentic, de vânzare cumpărare asupra

terenului aferent construcțiilor nu a fost admisă, întrucât între părți nu s-a

încheiat etapa negocierii prețului de vânzare a acestuia teren, etapă ce

urmează să fie cuprinsă într-un proces verbal, conform prevederilor art. 20 din

O.G. nr. 19/2002, iar încheierea contractului autentic reprezintă etapa finală

a întregii proceduri.

Referitor la apelul declarat de pârâtă,

instanța de apel a constatat că atât excepțiile invocate cât și apărările

formulate sunt nefondate.

Astfel, excepția prematurității cererii

de chemare în judecată invocată în temeiul art. 720

1

C. proc. civ. neîntemeiată

întrucât procedura concilierii prealabile nu este aplicabilă în cazul

litigiilor nepatrimoniale, cum este cazul în speță.

Relativ la critica ce vizează greșita

indicare a temeiurilor de drept în acțiunea introductivă, s-a constatat că este

neîntemeiată întrucât neindicarea motivelor de drept pe care se sprijină acțiunea

nu poate atrage respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În ceea ce privește critica sentinței sub

aspectul greșitei admiteri a petitului privind obligarea pârâtei la încheierea

contractului autentic de vânzare cumpărare pentru construcții, nu a fost

reținută de instanța de apel întrucât din moment ce s-a încheiat procesul

verbal nr. 12441 din 3 decembrie 2004 refuzul pârâtei de a încheia procedura de

vânzare cumpărare a activelor prin contract în formă autentică este

neîntemeiat.

Excepția

non adimpleti contractus

invocată de pârâtă a fost considerată neîntemeiată întrucât raportul

contractual rezultat din contractul de asociere în participațiune nu este supus

regulii executării simultane cu raportul contractual rezultat din vânzarea

cumpărarea activelor imobilizate. Cele două categorii de obligații nu au un

caracter interdependent, ci autonom astfel că neexecutarea unei categorii de

obligații nu împietează asupra executării celeilalte categorii obligaționale.

În consecință, apelul pârâtei a fost

respins.

Împotriva acestei decizii pârâta a

declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7, 8, și 9 C. proc. civ.

În susținerea motivului de recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 alin. (7) C. proc. civ. recurenta pârâtă

apreciază că decizia cuprinde motive contradictorii întrucât s-a dispus

obligarea la încheierea contractului de vânzare cumpărare pentru terenul în

suprafață de 49.588 mp aferent complexului hotelier, deși s-a reținut că între

părți nu s-a depășit etapa negocierilor pentru vânzarea terenului.

Referitor la motivul de recurs întemeiat

pe dispozițiile art. 304 alin. (8) C. proc. civ. recurenta susține că în mod

greșit instanța de apel a apreciat că oferta reclamantei cumpărătoare se referă

la întregul imobil și că acceptul său vizează și terenul, deși în baza

contractului de asociere în participațiune se exploatau în comun numai

construcțiile.

În susținerea motivului de recurs

prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., se arată că decizia a fost dată

prin aplicarea greșită a legii, instanța considerând în mod greșit că a fost

demarată procedura de vânzare, întrucât nu s-a făcut o ofertă de preț conform

art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 19/2002 și nu s-a încheiat un proces verbal de

negociere directă.

Recursul este neîntemeiat.

Susținerea recurentei potrivit căreia

decizia instanței de apel cuprinde motive contradictorii nu poate fi reținută

întrucât din considerentele deciziei rezultă că nu a fost admisă pretenția

reclamantei privind obligarea pârâtei la încheierea unui contract autentic de

vânzare cumpărare pentru terenul aferent construcțiilor pe motiv că între părți

nu s-a încheiat etapa negocierii prețului de vânzare a acestui teren, iar

încheierea contractului autentic reprezintă etapa finală a întregii proceduri.

În ceea ce privește susținerea recurentei

referitoare la oferta reclamantei, se constată că este neîntemeiată întrucât

din corespondența purtată de părți rezultă că prin adresa nr. 194 din 5

septembrie 2004 reclamanta și-a exprimat opțiunea de a cumpăra întregul imobil.

Potrivit dispozițiile art. 11 din O.G. nr. 19/2002 prin imobil se înțelege

construcția cu altă destinație decât aceea de locuință, precum și terenurile

aferente.

Faptul că prin imobil se înțelege construcțiile

și terenul aferent rezultă și din dispozițiile art. 24 alin. (1) din aceiași

ordonanță potrivit cărora pârâta avea obligația de a supune negocierii directe

și terenul aferent construcțiilor, întrucât terenul se vinde o dată cu

construcția.

Susținere recurentei întemeiată pe

dispoziția art. 304 alin. (9) C. proc. civ. , nu poate fi reținută întrucât

instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor O.G. nr. 19/2002

constatând că reclamanta este îndreptățită să cumpere terenul aferent

construcțiilor prin metoda negocierii directe la prețul negociat de părți pe

baza prețului de pornire ce va rezulta din raportul de evaluare a terenului

întocmit din dispoziția pârâtei conform art. 24 din O.G. nr. 19/2002.

Pentru aceste considerente recursul

pârâtei urmează să fie respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

RA A.P.P.S. BUCUREȘTI, împotriva deciziei nr. 114/A din 5 iunie 2008,

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 octombrie 2009.