ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1982/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1025/PI din 5 iunie 2007 a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC A. SA cu sediul social în Timișoara județul Timiș în contradictoriu cu pârâta SC G. SRL cu sediul social în Timișoara județul Timiș, în sensul că a dispus evacuarea pârâtei din spațiul situat în Timișoara, compus din sală vânzare, 3 magazii, birou și grup social, în suprafață totală de 230 mp, înscris în C.F. nr. 95970 Timișoara nr.top 30441/LXIX proprietatea reclamantei. A fost respinsă cererea privind obligarea pârâtei la daune cominatorii și a mai fost obligată pârâta față de reclamantă la cheltuieli de judecată în cuantum de 103 lei.

În fundamentarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că reclamanta SC A. SA a solicitat evacuarea pârâtei SC G. SRL din spațiul comercial în litigiu, precizând că pârâta ocupă acest spațiu fără titlu. De asemenea au mai fost solicitate și daune cominatorii de 500 lei pe zi de întârziere de la data introducerii acțiunii până la eliberarea efectivă a spațiului. Reclamanta a susținut că între părți a fost încheiat contractul de închiriere nr. 136 din 30 iunie 2005 privind spațiul descris în petitul acțiunii, pentru a perioada de 1 an, respectiv de la data de 1 august 2005 până la 31 iulie 2006 și a fost prelungit prin acte adiționale, ultimul cu nr. 654 din 3 noiembrie 2006, prelungit până la 31 decembrie 2006. De la această dată pârâta a refuzat eliberarea spațiului, cu toate notificările trimise acesteia, în cauză neoperând tacita relocațiune.

Pârâta legal citată nu s-a prezentat la dezbateri și nu a propus probe. S-a reținut că cererea reclamantei este întemeiată sub aspectul evacuării pârâtei, SC A. SA fiind proprietara spațiului. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei la plata daunelor cominatorii, deoarece acestea reprezintă un mijloc indirect de constrângere, care nu are caracter reparator, ci a unei pedepse civile și care nu se aplică atunci când executarea obligațiilor în natură pe cale silită este posibilă. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia civilă nr. 273/R/COM din 29 noiembrie 2007 a respins apelul declarat de pârâta SC G. SRL Timișoara împotriva sentinței civile nr. 1025/PI din 5 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ.

A mai fost respinsă și cererea intimatei pentru acordarea cheltuielilor de judecată. Pentru a decide astfel, instanța de apel a preluat în esență toate argumentele primei instanțe și a înlăturat ca nefondată critica apelantei vizând lipsa calității de reprezentant legal a directorului V.F. Referitor la plata cheltuielilor de judecată solicitate de către reclamantă, întrucât aceasta nu a făcut dovada lor, cererea a fost respinsă. Împotriva deciziei civile nr. 273/R/COM din 29 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a promovat recurs pârâta SC G. SRL Timișoara, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. admiterea recursului și rejudecând cauza, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de evacuare. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat, în principal, lipsa calității de reprezentant a numitului V.F. pentru SC A. SA, având în vedere că societatea reclamantă a fost scoasă la licitație. Astfel, hotărârea de neprelungire a contractului dintre cele două societăți a fost dispusă de persoane fără legitimitate în cadrul SC A. SA. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul pârâtei pentru următoarele considerente.

Atât instanța de fond cât și cea de apel, printr-o completă și integrală apreciere a probelor, au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, cu întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, așa cum decurg din contractul de închiriere nr. 136 din 30 iunie 2005 precum și actele adiționale ulterioare, considerând că reclamanta poate exercita prerogativele de proprietar, prin raportare la art. 480 C. civ., în contextul în care la data de 31 decembrie 2006 contractul de închiriere a încetat prin împlinirea termenului. Nu poate fi primită critica recurentei privind lipsa calității de reprezentant legal al SC A. SA, deoarece din certificatul constatator nr. 10157 din 2 iunie 2008 eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș rezultă fără putere de tăgadă că numitul V.F.

are calitatea de administrator, în conformitate cu Hotărârea AGA nr. 1 din 29 noiembrie 2005, pe o durată de 4 ani, începând cu data numirii 29 noiembrie 2005 și până la data expirării mandatului 28 noiembrie 2009. În calitatea de administrator-președinte al Consiliului de Administrație al SC A. SA, numitul V.F. reprezintă societatea în raporturile cu terții și poate angaja juridic această societate prin promovarea oricărei acțiuni care să apere interesele și buna funcționare a ei. Pentru aceste rațiuni urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC G. SRL împotriva deciziei nr. 273/R/COM din 29 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, nefiind îndeplinită nici una din cerințele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC G. SRL Timișoara, împotriva deciziei nr. 273/R/COM din 29 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 5 iunie 2008.