ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2089/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2089/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Judecătoria Timișoara, prin sentința
civilă nr. 10.892 din 15 septembrie 2008, a admis excepția
necompetenței, materiale a Judecătoriei Timișoara, invocată
din oficiu și a declinat competența de soluționare a litigiului
de natură comercială dintre reclamanții Municipiul
Timișoara, prin primar, și Consiliul Local al Municipiului
Timișoara în contradictoriu cu pârâții SC E.C. SRL, SC N. SRL și
SC S.T.T. SRL, având ca obiect evacuare, în favoarea Tribunalului Timiș,
având în vedere că acțiunea are caracter comercial și neevaluabil
în bani.
Tribunalul Timiș, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința
civilă nr. 349/PI din 31 martie 2009 a respins cererea de chemare în
judecată formulată de reclamanții Municipiul Timișoara,
reprezentat prin primar și Consiliul Local al Municipiului Timișoara,
în contradictoriu cu pârâtele SC E.C. SRL, SC N. SRL și SC S.T.T. SRL.
De asemenea a fost respinsă
și cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
În fundamentarea acestei
soluții, instanța de fond a reținut că potrivit
contractului de asociere în participațiune încheiat la data de 12 august
1995 între SC C.P. SRL și SC N. SRL a fost pus la dispoziție pârâtei SC
N. SRL spațiul comercial situat în Timișoara în suprafață
de 65 m.p. Acest contract a fost prelungit până la data de 31 mai 2011
prin actul adițional din 15 martie 2005.
Potrivit contractului de asociere în
participațiune încheiat la data de 20 decembrie 1994 între SC C.P. SRL
și SC E.C. SRL a fost pus la dispoziția pârâtei SC E.C. SRL
spațiul comercial situat în Timișoara.
În cuprinsul acestui contract s-a
precizat că drepturile SC C.P. SRL asupra spațiului adus ca aport în
asociere sunt prevăzute de extrasul de carte funciară și de
protocolul S.I.I.P. din 29 noiembrie 2004 încheiat cu Inspectoratul Școlar
al județului Timiș.
Curtea de Apel Timișoara, secția
comercială, prin decizia nr. 213/A din 17 decembrie 2009 a admis apelul
reclamantului Municipiul Timișoara împotriva sentinței civile nr. 349/PI
din 31 martie 2009 a Tribunalului Timiș și a schimbat în tot
sentința atacată în sensul că a admis acțiunea
reclamantului dispunând evacuarea pârâtelor SC E.C. SRL, SC N. SRL și SC
S.T.T. SRL (fostă SC C.P. SRL) din spațiul proprietatea reclamantului
situat în Timișoara.
Pentru a decide astfel, s-a apreciat
că deși s-a invocat în cauză un acord implicit al reclamantelor
totuși nu a fost făcută dovada potrivit art. 1169 C. civ. pentru
a se constata neechivoc că trecerea reclamantelor semnifică acord
pentru închirierea spațiilor comerciale.
Referitor la contractele de asociere
în participațiune chiar dacă aceste convenții se referă la
punerea la dispoziție cu titlu de folosință a spațiilor
comerciale, totuși pârâta nu a avut în puterea sa proprie exercițiul
dreptului de a transmite folosința în favoarea altei persoane. Sub acest
aspect este incident principiul aplicabil regimului juridic al
universalității juridice a patrimoniului conform căruia nimeni
nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însuși.
Împotriva deciziei nr. 213/A din 17
decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția
comercială, a promovat recurs pârâta SC N. SRL care a criticat
această hotărâre pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând
în temeiul art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului, având
în vedere existența justului titlu pentru folosința spațiului,
fiind complinite și cerințele art. 1169 C. civ. Preluarea
spațiului de către reclamantă ulterior încheierii contractului
cu pârâta conducea la preluarea lui cu sarcinile existente.
Intimatul reclamant Municipiul
Timișoara, prin primar și Consiliul Local al Municipiului
Timișoara, a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul
probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse prin cererea de
recurs, constată că acestea sunt justificate, urmând a fi admis
recursul pârâtei SC N. SRL pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că la data
de 12 august 1995 a fost încheiat contractul de asociere în participațiune
între SC C.P. SRL Timișoara și SC N. SRL Timișoara pentru o
perioadă de 24 de luni, având ca obiect spațiul comercial situat în Timișoara.
Ulterior, prin actul adițional din
15 februarie 2005, aceleași părți au procedat la prelungirea
contractului de asociere în participațiune, precizând expres la pct. 2
că valabilitatea sa este până la data de 31 mai 2011.
Pârâta SC N. SRL, în toate fazele
procesuale a susținut constant că deși reclamantul Municipiul
Timișoara a preluat în administrare imobilul în litigiu, era necesar să
preia și obligațiile asumate anterior de foștii administratori.
Din verificarea întregii
documentații existente la dosarul cauzei, rezultă că, așa
cum a reținut corect și instanța de fond, pârâta SC N. SRL,
justifică titlul pentru a ocupa spațiul comercial descris mai sus,
prin aceea că are un contract de asociere în participațiune legal
încheiat la data de 12 august 1995 și prelungit prin act adițional
până la data de 31 mai 2011.
De remarcat că Tribunalul
Timiș prin sentința civilă nr. 264/CA din 3 martie 2009
pronunțată în dosarul nr. 4717/30/2008 devenită irevocabilă
prin decizia civilă nr. 1264 din 5 noiembrie 2009 a Curții de Apel
Timișoara, secția comercială de contencios administrativ și
fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC N. SRL, împotriva
pârâtei Primăria Municipiului Timișoara prin Primar și a dispus
anularea dispoziției nr. 870 din 27 martie 2008 emisă de Primarul
Municipiului Timișoara, reținându-se în esență că
potrivit adeverinței emise de către SC C.P. SRL spațiul aflat în
folosința SC N. SRL nu se găsește în interiorul unei
unități de învățământ, iar pentru spațiul
comercial în discuție își produce efectele contractul de asociere în
participațiune, cu consecința impusă art. 970 C. civ. și
anume că toate convențiile trebuie respectate cu bună
credință.
Pentru aceste rațiuni
urmează a admite recursul declarat de pârâta SC N. SRL împotriva deciziei nr.
213/A din 17 decembrie 2009 dată de Curtea de Apel Timișoara, secția
comercială, și în baza art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3 C.
proc. civ. va modifica decizia atacată în sensul respingerii apelului ca
nefondat.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. va
obliga intimata la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de
judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta SC
N. SRL Timișoara împotriva deciziei comerciale nr. 213/A din 17 decembrie
2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția
comercială, modifică decizia și respinge apelul ca nefondat.
Obligă intimații la plata
sumei de 2.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința
publică, astăzi 3 iunie 2010.