ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2089/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Timișoara, prin sentința civilă nr. 10.892 din 15 septembrie 2008, a admis excepția necompetenței, materiale a Judecătoriei Timișoara, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a litigiului de natură comercială dintre reclamanții Municipiul Timișoara, prin primar, și Consiliul Local al Municipiului Timișoara în contradictoriu cu pârâții SC E.C. SRL, SC N. SRL și SC S.T.T. SRL, având ca obiect evacuare, în favoarea Tribunalului Timiș, având în vedere că acțiunea are caracter comercial și neevaluabil în bani. Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 349/PI din 31 martie 2009 a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții Municipiul Timișoara, reprezentat prin primar și Consiliul Local al Municipiului Timișoara, în contradictoriu cu pârâtele SC E.C.

SRL, SC N. SRL și SC S.T.T. SRL. De asemenea a fost respinsă și cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată. În fundamentarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că potrivit contractului de asociere în participațiune încheiat la data de 12 august 1995 între SC C.P. SRL și SC N. SRL a fost pus la dispoziție pârâtei SC N. SRL spațiul comercial situat în Timișoara în suprafață de 65 m.p. Acest contract a fost prelungit până la data de 31 mai 2011 prin actul adițional din 15 martie 2005. Potrivit contractului de asociere în participațiune încheiat la data de 20 decembrie 1994 între SC C.P. SRL și SC E.C. SRL a fost pus la dispoziția pârâtei SC E.C. SRL spațiul comercial situat în Timișoara.

În cuprinsul acestui contract s-a precizat că drepturile SC C.P. SRL asupra spațiului adus ca aport în asociere sunt prevăzute de extrasul de carte funciară și de protocolul S.I.I.P. din 29 noiembrie 2004 încheiat cu Inspectoratul Școlar al județului Timiș. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia nr. 213/A din 17 decembrie 2009 a admis apelul reclamantului Municipiul Timișoara împotriva sentinței civile nr. 349/PI din 31 martie 2009 a Tribunalului Timiș și a schimbat în tot sentința atacată în sensul că a admis acțiunea reclamantului dispunând evacuarea pârâtelor SC E.C. SRL, SC N. SRL și SC S.T.T. SRL (fostă SC C.P. SRL) din spațiul proprietatea reclamantului situat în Timișoara.

Pentru a decide astfel, s-a apreciat că deși s-a invocat în cauză un acord implicit al reclamantelor totuși nu a fost făcută dovada potrivit art. 1169 C. civ. pentru a se constata neechivoc că trecerea reclamantelor semnifică acord pentru închirierea spațiilor comerciale. Referitor la contractele de asociere în participațiune chiar dacă aceste convenții se referă la punerea la dispoziție cu titlu de folosință a spațiilor comerciale, totuși pârâta nu a avut în puterea sa proprie exercițiul dreptului de a transmite folosința în favoarea altei persoane. Sub acest aspect este incident principiul aplicabil regimului juridic al universalității juridice a patrimoniului conform căruia nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însuși.

Împotriva deciziei nr. 213/A din 17 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a promovat recurs pârâta SC N. SRL care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în temeiul art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului, având în vedere existența justului titlu pentru folosința spațiului, fiind complinite și cerințele art. 1169 C. civ. Preluarea spațiului de către reclamantă ulterior încheierii contractului cu pârâta conducea la preluarea lui cu sarcinile existente. Intimatul reclamant Municipiul Timișoara, prin primar și Consiliul Local al Municipiului Timișoara, a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt justificate, urmând a fi admis recursul pârâtei SC N. SRL pentru următoarele considerente. Este de necontestat că la data de 12 august 1995 a fost încheiat contractul de asociere în participațiune între SC C.P. SRL Timișoara și SC N. SRL Timișoara pentru o perioadă de 24 de luni, având ca obiect spațiul comercial situat în Timișoara. Ulterior, prin actul adițional din 15 februarie 2005, aceleași părți au procedat la prelungirea contractului de asociere în participațiune, precizând expres la pct. 2 că valabilitatea sa este până la data de 31 mai 2011. Pârâta SC N. SRL, în toate fazele procesuale a susținut constant că deși reclamantul Municipiul Timișoara a preluat în administrare imobilul în litigiu, era necesar să preia și obligațiile asumate anterior de foștii administratori.

Din verificarea întregii documentații existente la dosarul cauzei, rezultă că, așa cum a reținut corect și instanța de fond, pârâta SC N. SRL, justifică titlul pentru a ocupa spațiul comercial descris mai sus, prin aceea că are un contract de asociere în participațiune legal încheiat la data de 12 august 1995 și prelungit prin act adițional până la data de 31 mai 2011. De remarcat că Tribunalul Timiș prin sentința civilă nr. 264/CA din 3 martie 2009 pronunțată în dosarul nr. 4717/30/2008 devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 1264 din 5 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC N. SRL, împotriva pârâtei Primăria Municipiului Timișoara prin Primar și a dispus anularea dispoziției nr. 870 din 27 martie 2008 emisă de Primarul Municipiului Timișoara, reținându-se în esență că potrivit adeverinței emise de către SC C.P.

SRL spațiul aflat în folosința SC N. SRL nu se găsește în interiorul unei unități de învățământ, iar pentru spațiul comercial în discuție își produce efectele contractul de asociere în participațiune, cu consecința impusă art. 970 C. civ. și anume că toate convențiile trebuie respectate cu bună credință. Pentru aceste rațiuni urmează a admite recursul declarat de pârâta SC N. SRL împotriva deciziei nr. 213/A din 17 decembrie 2009 dată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, și în baza art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ. va modifica decizia atacată în sensul respingerii apelului ca nefondat. În temeiul art. 274 C. proc. civ. va obliga intimata la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC N. SRL Timișoara împotriva deciziei comerciale nr. 213/A din 17 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, modifică decizia și respinge apelul ca nefondat. Obligă intimații la plata sumei de 2.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 3 iunie 2010.