ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3220/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Judecătoria Timișoara

prin sentința civilă nr. 9542 din 9 octombrie 2007 a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe și a declinat competența de

soluționare a acțiunii având ca obiect evacuare formulată de reclamanții

Municipiul Timișoara prin Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al

Municipiului Timișoara împotriva pârâtei SC B.G.P. SRL Timișoara în favoarea

Tribunalului Timiș având în vedere că sunt aplicabile dispozițiile art. 2 pct. 1

lit. a) C. proc. civ., tribunalul judecând în primă instanță procesele și

cererile în materie comercială al căror obiect este neevaluabil în bani.

Tribunalul Timiș, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 301/PI din 24

martie 2009 a respins excepția prematurității introducerii acțiunii și a admis

acțiunea formulată de reclamanții Municipiul Timișoara reprezentat prin Primar

și Consiliul Local al Municipiului Timișoara în contradictoriu cu pârâta SC B.G.P.

SA Timișoara dispunând evacuarea necondiționată a pârâtei din spațiul situat în

Timișoara, înscris în C.F. nr. 31120 Timișoara, nr. cadastral 202/LXCII, C.F.

col. 474 reprezentând spațiu cu altă destinație decât cea de locuință.

A fost admisă în

parte cererea reconvențională și obligată reclamanta pârâtă reconvențională

față de pârâta reclamantă reconvențională la suma de 49.824 lei spor de valoare

adus imobilului.

Au fost respinse

restul capetelor cererii reconvenționale.

În final au fost

obligați reclamanții față de pârâtă la 2.248 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut în principal, că spațiul cu altă destinație

din Timișoara este proprietate de stat din anul 1974 și a fost folosit în baza

contractului de închiriere încheiat cu Primăria Timișoara încă din anul 1960 de

către SC B.G.P. SA, spațiul comercial aflându-se la parterul clădirii.

Acest spațiu a fost

primit în folosință gratuită de către SC B.G.P. SA prin Protocolul nr. 1786 din

16 mai 1996, pentru o perioadă de 10 ani, respectiv până la data de 30 aprilie

2006.

Reclamanții au

solicitat evacuarea pârâtei din acest spațiu atât ca urmare a expirării

perioadei pentru care convenția a fost încheiată cât și pentru faptul că nu mai

îndeplinește cerințele impuse de acest protocol, respectiv de a funcționa ca o

societate cu capital integral de stat.

Proprietarul este

liber a decide asupra imobilului fără a putea fi obligat pe cale judecătorească

la încheierea, prin constrângere, a unui eventual contract de închiriere, care

în speță a expirat la data de 30 aprilie 2006.

Pe de altă parte,

raportul de expertiză a evidențiat că pârâta SC B.G.P. SA a executat lucrări de

amenajare în scopul folosirii spațiului, valoarea acestor lucrări fiind de

52.418 lei. Ulterior, urmare a răspunsului la obiecțiuni și deducerii

amortismentului, valoarea actualizată a investițiilor s-a diminuat la suma de

49.824 lei, sumă cu care reclamanții au fost de acord, fără a mai avea alte

obiecțiuni.

A fost respinsă

excepția prematurității introducerii față de obiectul litigiului care are un

caracter nepatrimonial.

Curtea de Apel

Timișoara, secția comercială, prin decizia civilă nr. 144 din 19 octombrie 2009 a admis apelul pârâtei SC B.G.P. SA împotriva sentinței civile nr. 301/PI din 24 martie 2009 a Tribunalului Timiș, secției comercială și de contencios administrativ, a desființat sentința

apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

S-a apreciat că, deși

în cauză cererea a fost formulată de doi reclamanți, instanța de fond prin

dispozitivul sentinței a admis cererea reconvențională și a obligat un singur reclamant

pârât la plata sporului de valoare al spațiului, fără să precizeze despre care

reclamant este vorba.

De asemenea cu

privire la sporul de valoare al spațiului, în valoare de 49.824 lei lipsește

motivarea în fapt și în drept a admiterii cererii reconvenționale.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 1372 din 23 aprilie 2010 a admis recursul declarat de reclamanții Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Municipiul

Timișoara împotriva deciziei civile nr. 144 din 19 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a decide

astfel s-a stabilit că în speță Consiliul Local este autoritate deliberativă

iar Municipiul Timișoara prin Primar este autoritate executivă care pune în

aplicare și aduce la îndeplinire hotărârile și dispozițiile Consiliului Local

conform art. 61 și art. 77 din Legea nr. 215/2001.

Potrivit art. 67 din

Legea nr. 215/2001 primarul reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu alte

autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine,

precum și în justiție. Faptul că primarul reprezintă unitatea administrației

teritorială în justiție, nu exclude, dimpotrivă presupune ca în justiție să

figureze și Consiliul Local.

Ținând cont de

caracterul devolutiv al apelului și de dispozițiile Legii nr. 215/2001 care

stabilesc fără echivoc că Primarul și implicit Primăria este autoritate

executivă, iar Consiliul Local este autoritate deliberativă, instanței de apel

îi revenea obligația să stabilească în raport de motivele de apel formulate care

reclamantă sau dacă ambele reclamante au obligația de plată.

Curtea de Apel

Timișoara, secția comercială, prin decizia civilă nr. 193/A din 11 noiembrie 2010 a respins apelul pârâtei SC B.G.P. SA împotriva sentinței civile nr. 301/PI din 24 martie 2009 a Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, fiind preluate

argumentele primei instanțe.

Împotriva deciziei

civile nr. 193/A din 11 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, a promovat recurs pârâta SC B.G.P. SA care a criticat pentru

nelegalitate această hotărâre judecătorească, solicitând în temeiul art. 304

pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea deciziei atacate cu

reținerea pricinii spre rejudecare sau modificarea deciziei, admiterea apelului

și schimbarea sentinței dată în fond în sensul respingerii cererii de evacuare

și al obligării reclamanților la încheierea contractului de închiriere.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că conduita reclamanților de a

refuza orice solicitare a pârâtei constituie un abuz, având în vedere că în

acest spațiu s-a desfășurat o activitate de aproximativ 60 de ani cu destinația

de magazin de desfacere a produselor de panificație, astfel că folosința

spațiului a devenit un fond de comerț care beneficiază de protecția instituită

de art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Greșit s-a dispus

evacuarea fără instituirea unui drept de retenție în favoarea pârâtei deși s-a

dispus obligarea reclamantei la plata valorii lucrărilor efectuate, iar sub

acest aspect soluția nu a fost motivată.

Nelegalitatea

deciziei subzistă și în partea referitoare la menținerea și acordarea sumei de

numai 49.824 lei pentru lucrările realizate, în realitate suma integrală fiind

de 68.299 lei.

În final există

riscul de a nu se pune în executare hotărârea judecătorească, deoarece instanța

de fond nu s-a pronunțat asupra obligării ambilor reclamanți la suma

solicitată.

Intimații Consiliul

Local al Municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara prin Primar au depus

întâmpinare, prin care au cerut respingerea recursului.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile

aduse de recurenta SC B.G.P. SA constată că sunt nejustificate, urmând a

respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente.

Este de necontestat

că spațiul cu altă destinație decât aceea de locuință, situat în Timișoara,

având o suprafață de 91,87 mp, proprietatea Statului Român, aflat în

administrarea Consiliului Local al Municipiului Timișoara conform HCL nr. 222

din 30 mai 2006, înscris în C.F. nr. 31120 Timișoara a fost transmis în

folosință gratuită în baza Protocolului nr. 1786 din 16 mai 2006 către pârâta

SC B.G.P. SA pe o perioadă de 10 ani cu destinația de magazin desfacere produse

de panificație.

De remarcat că

termenul de folosință gratuită a expirat la data de 30 aprilie 2006 iar

reclamanții Municipiul Timișoara prin Primar și Consiliul Local al Municipiului

Timișoara au depus cererea de chemare în judecată a pârâtei SC B.G.P. SA la

data de 11 mai 2007 sub nr. 7136/325/2007 la Judecătoria Timișoara.

Din această perspectivă

corect instanțele judecătorești anterioare au apreciat că reclamantele sunt în

măsură a exercita fără nici o rezervă prerogativele dreptului de proprietate

asupra imobilului în litigiu, având latitudinea de a cere evacuarea pârâtei

pentru lipsă de titlu. Mai mult, în acest context, instanța nu se poate

substitui voinței proprietarului în complinirea consimțământului în scopul de a

se încheia un contract de închiriere vizând spațiul comercial descris anterior.

Au fost respectate în

egală măsură drepturile procesuale atât ale reclamanților cât și ale pârâtei,

prin aceea că și cererea reconvențională a fost admisă în limitele constatării

că suma de 49.824 de lei reprezintă spor de valoare adus imobilului cu

destinație de spațiu comercial.

În fundamentarea

tezei potrivit căreia cuantumul de 49.824 lei este cel suficient pentru

valoarea actualizată a investițiilor a fost luat în considerare răspunsul dat

de expertul contabil B.A. la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză

contabilă de către reclamantul Municipiul Timișoara prin Primar. Pentru

investițiile efectuate amortizarea este de 18.475 lei și ea nu este supusă

actualizării.

Așa cum a fost

soluționată cererea reconvențională, prin obligarea către pârâtă la plata sumei

de 49.824 lei, hotărârea este susceptibilă de executare, ambii reclamanți, atât

Consiliul Local al Municipiului Timișoara cât și Municipiul Timișoara prin

Primar fiind ținuți în solidar la plata efectivă a acestei sume.

Pentru aceste rațiuni

urmează a respinge ca nefondat recursul pârâtei SC B.G.P. SA prin administrator

judiciar Cabinetul de Insolvență A.Z. împotriva deciziei civile nr. 193/A din 11

noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială,

nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâta SC B.G.P. SA Timișoara prin administrator judiciar CABINETUL DE

INSOLVENȚĂ A.Z. împotriva deciziei civile nr. 193/A din 11 noiembrie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 20 octombrie 2011.