ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3220/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Timișoara prin sentința civilă nr. 9542 din 9 octombrie 2007 a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a acțiunii având ca obiect evacuare formulată de reclamanții Municipiul Timișoara prin Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara împotriva pârâtei SC B.G.P. SRL Timișoara în favoarea Tribunalului Timiș având în vedere că sunt aplicabile dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., tribunalul judecând în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect este neevaluabil în bani.

Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 301/PI din 24 martie 2009 a respins excepția prematurității introducerii acțiunii și a admis acțiunea formulată de reclamanții Municipiul Timișoara reprezentat prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Timișoara în contradictoriu cu pârâta SC B.G.P. SA Timișoara dispunând evacuarea necondiționată a pârâtei din spațiul situat în Timișoara, înscris în C.F. nr. 31120 Timișoara, nr. cadastral 202/LXCII, C.F. col. 474 reprezentând spațiu cu altă destinație decât cea de locuință. A fost admisă în parte cererea reconvențională și obligată reclamanta pârâtă reconvențională față de pârâta reclamantă reconvențională la suma de 49.824 lei spor de valoare adus imobilului.

Au fost respinse restul capetelor cererii reconvenționale. În final au fost obligați reclamanții față de pârâtă la 2.248 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în principal, că spațiul cu altă destinație din Timișoara este proprietate de stat din anul 1974 și a fost folosit în baza contractului de închiriere încheiat cu Primăria Timișoara încă din anul 1960 de către SC B.G.P. SA, spațiul comercial aflându-se la parterul clădirii. Acest spațiu a fost primit în folosință gratuită de către SC B.G.P. SA prin Protocolul nr. 1786 din 16 mai 1996, pentru o perioadă de 10 ani, respectiv până la data de 30 aprilie 2006. Reclamanții au solicitat evacuarea pârâtei din acest spațiu atât ca urmare a expirării perioadei pentru care convenția a fost încheiată cât și pentru faptul că nu mai îndeplinește cerințele impuse de acest protocol, respectiv de a funcționa ca o societate cu capital integral de stat.

Proprietarul este liber a decide asupra imobilului fără a putea fi obligat pe cale judecătorească la încheierea, prin constrângere, a unui eventual contract de închiriere, care în speță a expirat la data de 30 aprilie 2006. Pe de altă parte, raportul de expertiză a evidențiat că pârâta SC B.G.P. SA a executat lucrări de amenajare în scopul folosirii spațiului, valoarea acestor lucrări fiind de 52.418 lei. Ulterior, urmare a răspunsului la obiecțiuni și deducerii amortismentului, valoarea actualizată a investițiilor s-a diminuat la suma de 49.824 lei, sumă cu care reclamanții au fost de acord, fără a mai avea alte obiecțiuni. A fost respinsă excepția prematurității introducerii față de obiectul litigiului care are un caracter nepatrimonial.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia civilă nr. 144 din 19 octombrie 2009 a admis apelul pârâtei SC B.G.P. SA împotriva sentinței civile nr. 301/PI din 24 martie 2009 a Tribunalului Timiș, secției comercială și de contencios administrativ, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. S-a apreciat că, deși în cauză cererea a fost formulată de doi reclamanți, instanța de fond prin dispozitivul sentinței a admis cererea reconvențională și a obligat un singur reclamant pârât la plata sporului de valoare al spațiului, fără să precizeze despre care reclamant este vorba. De asemenea cu privire la sporul de valoare al spațiului, în valoare de 49.824 lei lipsește motivarea în fapt și în drept a admiterii cererii reconvenționale.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 1372 din 23 aprilie 2010 a admis recursul declarat de reclamanții Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara împotriva deciziei civile nr. 144 din 19 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a decide astfel s-a stabilit că în speță Consiliul Local este autoritate deliberativă iar Municipiul Timișoara prin Primar este autoritate executivă care pune în aplicare și aduce la îndeplinire hotărârile și dispozițiile Consiliului Local conform art. 61 și art. 77 din Legea nr. 215/2001. Potrivit art. 67 din Legea nr. 215/2001 primarul reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție.

Faptul că primarul reprezintă unitatea administrației teritorială în justiție, nu exclude, dimpotrivă presupune ca în justiție să figureze și Consiliul Local. Ținând cont de caracterul devolutiv al apelului și de dispozițiile Legii nr. 215/2001 care stabilesc fără echivoc că Primarul și implicit Primăria este autoritate executivă, iar Consiliul Local este autoritate deliberativă, instanței de apel îi revenea obligația să stabilească în raport de motivele de apel formulate care reclamantă sau dacă ambele reclamante au obligația de plată. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia civilă nr. 193/A din 11 noiembrie 2010 a respins apelul pârâtei SC B.G.P. SA împotriva sentinței civile nr. 301/PI din 24 martie 2009 a Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, fiind preluate argumentele primei instanțe.

Împotriva deciziei civile nr. 193/A din 11 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, a promovat recurs pârâta SC B.G.P. SA care a criticat pentru nelegalitate această hotărâre judecătorească, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea deciziei atacate cu reținerea pricinii spre rejudecare sau modificarea deciziei, admiterea apelului și schimbarea sentinței dată în fond în sensul respingerii cererii de evacuare și al obligării reclamanților la încheierea contractului de închiriere.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că conduita reclamanților de a refuza orice solicitare a pârâtei constituie un abuz, având în vedere că în acest spațiu s-a desfășurat o activitate de aproximativ 60 de ani cu destinația de magazin de desfacere a produselor de panificație, astfel că folosința spațiului a devenit un fond de comerț care beneficiază de protecția instituită de art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Greșit s-a dispus evacuarea fără instituirea unui drept de retenție în favoarea pârâtei deși s-a dispus obligarea reclamantei la plata valorii lucrărilor efectuate, iar sub acest aspect soluția nu a fost motivată.

Nelegalitatea deciziei subzistă și în partea referitoare la menținerea și acordarea sumei de numai 49.824 lei pentru lucrările realizate, în realitate suma integrală fiind de 68.299 lei. În final există riscul de a nu se pune în executare hotărârea judecătorească, deoarece instanța de fond nu s-a pronunțat asupra obligării ambilor reclamanți la suma solicitată. Intimații Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara prin Primar au depus întâmpinare, prin care au cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de recurenta SC B.G.P. SA constată că sunt nejustificate, urmând a respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că spațiul cu altă destinație decât aceea de locuință, situat în Timișoara, având o suprafață de 91,87 mp, proprietatea Statului Român, aflat în administrarea Consiliului Local al Municipiului Timișoara conform HCL nr. 222 din 30 mai 2006, înscris în C.F. nr. 31120 Timișoara a fost transmis în folosință gratuită în baza Protocolului nr. 1786 din 16 mai 2006 către pârâta SC B.G.P. SA pe o perioadă de 10 ani cu destinația de magazin desfacere produse de panificație. De remarcat că termenul de folosință gratuită a expirat la data de 30 aprilie 2006 iar reclamanții Municipiul Timișoara prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Timișoara au depus cererea de chemare în judecată a pârâtei SC B.G.P.

SA la data de 11 mai 2007 sub nr. 7136/325/2007 la Judecătoria Timișoara. Din această perspectivă corect instanțele judecătorești anterioare au apreciat că reclamantele sunt în măsură a exercita fără nici o rezervă prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, având latitudinea de a cere evacuarea pârâtei pentru lipsă de titlu. Mai mult, în acest context, instanța nu se poate substitui voinței proprietarului în complinirea consimțământului în scopul de a se încheia un contract de închiriere vizând spațiul comercial descris anterior. Au fost respectate în egală măsură drepturile procesuale atât ale reclamanților cât și ale pârâtei, prin aceea că și cererea reconvențională a fost admisă în limitele constatării că suma de 49.824 de lei reprezintă spor de valoare adus imobilului cu destinație de spațiu comercial.

În fundamentarea tezei potrivit căreia cuantumul de 49.824 lei este cel suficient pentru valoarea actualizată a investițiilor a fost luat în considerare răspunsul dat de expertul contabil B.A. la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză contabilă de către reclamantul Municipiul Timișoara prin Primar. Pentru investițiile efectuate amortizarea este de 18.475 lei și ea nu este supusă actualizării. Așa cum a fost soluționată cererea reconvențională, prin obligarea către pârâtă la plata sumei de 49.824 lei, hotărârea este susceptibilă de executare, ambii reclamanți, atât Consiliul Local al Municipiului Timișoara cât și Municipiul Timișoara prin Primar fiind ținuți în solidar la plata efectivă a acestei sume.

Pentru aceste rațiuni urmează a respinge ca nefondat recursul pârâtei SC B.G.P. SA prin administrator judiciar Cabinetul de Insolvență A.Z. împotriva deciziei civile nr. 193/A din 11 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC B.G.P. SA Timișoara prin administrator judiciar CABINETUL DE INSOLVENȚĂ A.Z. împotriva deciziei civile nr. 193/A din 11 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 20 octombrie 2011.