ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1303/2011

Ședința publică de la 24 martie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1220 din 15 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 16057.1/325/2007 s-a admis cererea principală formulată de reclamanta A.P.A.P.V. Timișoara, cu sediul procedural ales în Timișoara, în contradictoriu cu pârâta SC A.C.S. SRL, cu sediul în Timișoara; s-a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în Timișoara, proprietatea reclamantei (determinat potrivit contractului de închiriere nr. 2 din 10 ianuarie 1995); s-a respins cererea reconvențională și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 10,3 lei. Împotriva sentinței civile nr. 1220 din 15 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 16057.1/325/2007 a formulat apel pârâta SC A.C.S.

SRL Timișoara solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii promovată de reclamanta A.P.A.P.V. Prin decizia civilă nr. 115/A din 3 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara s-a respins apelul pârâtei SC A.C.S. SRL Timișoara. Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut în principal că acțiunea în evacuare nu se fondează pe discutarea dreptului de proprietate, ci pe exercițiul dreptului de posesie, astfel încât, să nu se juxtapună obiectul unei eventuale acțiuni în revendicare cu cel al legitimității exercițiului dreptului de posesie. Prin urmare, reclamanta principală A.P.A.P.V. Timișoara nu are nevoie de a atesta în susținerea acțiunii de evacuare, în mod exclusiv doar titlul său de proprietate asupra imobilului litigios.

Împotriva deciziei civile nr. 115/A din 3 iunie 2010 a declarat recurs pârâta SC A.C.S. SRL arătând după expunerea de fapt că hotărârile sunt nelegale și deci criticabile deoarece: 1- reclamanta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate; 2- s-a încălcat rolul activ al instanțelor au considerat că reclamanta este proprietara spațiului doar pentru că are înscris un drept de proprietate asupra terenului pe cote părți în cartea funciară, dar nu a avut niciodată dovada identității între terenul înscris în CF în favoarea a 61 de persoane fizice din cele 142 ce compun A.P. intimată și spațiul efectiv de recurentă. Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de criticile formulate Înalta Curte reține următoarele: Prin cererea de chemare în judecată reclamanta A.P.A.P.V.

a chemat în judecată pe pârâta SC A.C.S. SRL solicitând evacuarea pârâtei SC A.C.S. SRL evacuarea pârâtei din imobilul situat în P. În decizia atacată instanța de apel reține că acțiunea în evacuare nu se fondează pe discutarea dreptului de proprietate ci pe posesie, însă nu arată în mod clar și concret care este titlul în baza căruia reclamanta își exercită posesia făcând o apreciere de ordin general în sensul că „acțiunea în evacuare se fondează pe justul titlu al posesiei exercitate în mod util, public, neechivoc și fără acte de violență în temeiul situației de carte funciară de către reclamantă”.

Este adevărat că diferența între acțiunea în evacuare și cea în revendicare este aceea că, în prima situație este necesar să existe un titlu locativ, iar cea de-a doua situație privește acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, însă așa cum am arătat deja nu se arată titlul în baza căruia reclamanta își dovedește posesia/proprietatea mai ales că prin decizia civilă nr. 415/A din 27 martie 2002 rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2262 din 25 septembrie 2002 s-a admis apelul, s-a schimbat în tot hotărârea și s-a admis acțiunea reclamantei R.R.F. Timișoara și s-a dispus anularea contractului de închiriere nr. 274 din 19 martie 1994 încheiat între pârâtele Asociația de locatari din Timișoara, și SC A.C.S.

SRL Timișoara, iar prin decizia civilă nr. 1371 din 2 mai 2000 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara s-a reținut că singurul drept de care beneficiază reclamanta Asociația de Proprietari este un drept de proprietate fracționat, ideal asupra unor cote-părți pe teren aflat sub clădirea blocului de locuințe din Bv. V. nr. 7, aferent apartamentelor deținute în proprietate de membrii Asociației. Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ. judecătorii, au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Aceeași dispoziție legală prevede că judecătorul poate din oficiu să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc.

Față de faptul că instanța de control judiciar nu a verificat/ analizat și nici nu a arătat concret titlul reclamantei în baza căruia aceasta solicită evacuarea pârâtei din imobil, mai ales că nici reclamanta în cererea de chemare în judecată nu precizează titlul în baza căruia solicită evacuarea pârâtei din imobilul supus litigiului Înalta Curte apreciază că instanța de apel a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului și în consecință în temeiul art. 312 alin. (1) și (5) va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecarea apelului cu recomandarea ca instanța de apel să lămurească situația de fapt în sensul care este titlul concret în baza căruia reclamanta solicită evacuarea pârâtei.

Cu alte cuvinte, instanța de apel va cerceta dacă reclamanta este proprietara de drept a imobilului sau exercită doar un drept de posesie și care este titlul în baza căruia își exercită acest drept. De asemenea, față de faptul că la dosar a fost depusă și încheierea nr. 4557 din 13 aprilie 2005 prin care s-a constatat dizolvată de drept societatea comercială în temeiul Legii nr. 359/2004 Înalta Curte recomandă instanței de apel să stabilească dacă aceasta a rămas irevocabilă sau dacă pârâta este în lichidare și în funcție de acest aspect să se pună în discuția părților necesitatea citării lichidatorului în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC A.C.S. SRL Timișoara împotriva deciziei civile nr. 115/A din 3 iunie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelului Curții de Apel Timișoara, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2011.