ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2124/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cauzei. Soluția primei instanțe

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 200 din 28 mai 2009, a

respins excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de

proprietate emis la 26 martie 2008, invocată de reclamantul O.G.C. și totodată,

pe fond, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta SC

"C.E.R." SA, având ca obiect anularea parțială a aceluiași certificat

de atestare a dreptului de proprietate (emis la data de 26 martie 2008, în

beneficiul pârâtei).

În dosarul

înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, ca urmare a declinării competenței

de soluționare de la Tribunalul Gorj, reclamantul a invocat excepția de

nelegalitate a certificatului contestat, pârâta SC "C.E.R." SA a

formulat cerere de suspendarea judecării pricinii, în baza art. 244 pct. 1 C.

proc. civ., până la soluționarea cauzei având ca obiect anularea titlului de

proprietate al reclamantului și a invocat excepția inadmisibilității acțiunii

pentru lipsa plângerii prealabile, iar M.E.F. a invocat excepția lipsei

calității procesuale pasive a Statului Român, reprezentat prin această

autoritate.

Examinând cererile și

excepțiile invocate, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale a

Statului Român cu motivarea că acesta nu a fost citat în cauză ca subiect de

drept ci doar M.E.F., în calitate de emitent al actului administrativ

contestat.

A respins de asemenea

excepția de nelegalitate invocată de reclamant, reținând că cel ce invocă o

astfel de excepție are obligația de a arăta, pe de o parte, motivele de

nelegalitate ale actului, pe care le consideră susceptibile să influențeze

soluționarea fondului și, pe de altă parte, să arate actul normativ încălcat la

emiterea actului atacat, aspecte pe care reclamantul nu le-a relevat în cauză.

Totodată, prima

instanță a reținut că, prin introducerea acțiunii fără ca, în prealabil, să se

formuleze, de către reclamant, plângere administrativă, au fost nesocotite

dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevede

obligativitatea acestui demers, împrejurare ce impune respingerea acțiunii, ca

inadmisibilă.

înfățișate de recurentul-reclamant

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamant, solicitând în principal

casarea sentinței recurate și trimiterea spre rejudecare a cauzei aceleiași

instanțe.

În esență, prin

motivele de recurs formulate recurentul-reclamant a susținut că în mod eronat

prima instanță i-a respins acțiunea, fără a ține seama de corespondența purtată

cu SC "C.E.R." SA, ceea ce constituie, în opinia sa, dovada

îndeplinirii procedurii prealabile.

S-a mai arătat că

probele dosarului demonstrează și nulitatea absolută a certificatului de

proprietate contestat, însă acestea nu au fost suficient examinate și nici

valorificate de prima instanță.

În fine,

recurentul-reclamant, reluând parțial susținerile prezentate în fața instanței

de fond a enumerat și prin motivele de recurs elementele de fapt și de drept ce

atestă, în opinia sa nelegalitatea emiterii certificatului de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenurilor eliberat la 26 martie 2008,

indicând totodată că plângerea prealabilă este în curs de soluționare întrucât

SC "C.E.R." SA nu a răspuns nici până în prezent corespondenței

transmise.

soluția instanței de recurs

Recursul nu este

fondat.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma criticilor recurentului-reclamant ce pot fi circumscrise

motivului de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a

apărărilor formulate și raportat la prevederile legale incidente, dar și sub

toate aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

apreciază că nu subzistă în cauză nici un motiv care să impună fie casarea, fie

modificarea hotărârii atacate, nu considerarea celor în continuare arătate.

Prin acțiunea în

contencios administrativ cu soluționarea căreia a fost învestită instanța de

fond, recurentul-reclamant O.G.C. a solicitat anularea parțială a

certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, emis

de M.E.F. la 26 martie 2008 în favoarea SC "C.E.R." SA, numai pentru

suprafața de teren cu vegetație forestieră ce se suprapune cu terenul pentru

care i-a fost eliberat reclamantului titlul de proprietate din 8 noiembrie

2007.

Înalta Curte reține

că nu sunt fondate și ca atare nu pot fi primite criticile

recurentului-reclamant vizând modalitatea în care prima instanță a soluționat

acțiunea de fond, reținând inadmisibilitatea acesteia pentru lipsa efectuării

procedurii prealabile.

Art. 7 din Legea nr.

554/2004, republicată, stabilește ca regulă obligativitatea procedurii

administrative prealabile, statuând și asupra termenelor în care aceasta

trebuie îndeplinită, în funcție de tipul actului administrativ în discuție.

În mod constant,

Înalta Curte, în jurisprudența sa a statuat că procedura administrativă

prealabilă, reprezintă o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, motiv

pentru care neîndeplinirea acesteia atrage inadmisibilitatea acțiunii, conform

art. 109 alin. (2) C. proc. civ.

În cauză, în sensul

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamantul-recurent, în calitate de

persoană pretins vătămată printr-un act administrativ individual, adresat altui

subiect de drept, respectiv SC "C.E.R." SA, trebuia să solicite

autorității publice emitente, în speță M.E.F., revocarea în tot sau în parte a

actului, în termenele expres prevăzute.

Corespondența purtată

numai cu beneficiarul actului a cărui anulare parțială s-a solicitat, invocată

de recurent, ca unică dovadă a îndeplinirii procedurii prealabile, nu poate, în

mod evident, echivala din punct de vedere juridic cu parcurgerea acestei

procedurii administrative obligatorii astfel cum este ea reglementată prin

textul de lege sus-arătat, astfel că instanța de fond, în mod corect a respins

acțiunea ca inadmisibilă.

Nefondate sunt și

celelalte critici vizând pretinsa nelegalitate a aceluiași act administrativ

individual, fiind de asemenea inadmisibilă, în sensul art. 4 din Legea nr.

554/2004, republicată, invocarea și pe cale de excepție dar și pe cale

principală, în sensul solicitării de anulare parțială, a nelegalității

aceluiași act administrativ.

Față de toate cele

mai sus-arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge așadar ca

nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de O.G.C. împotriva Sentinței civile nr. 200 din 28 mai 2009 a Curții

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 27 aprilie 2010.