ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2124/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 200 din 28 mai 2009, a respins excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis la 26 martie 2008, invocată de reclamantul O.G.C. și totodată, pe fond, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta SC "C.E.R." SA, având ca obiect anularea parțială a aceluiași certificat de atestare a dreptului de proprietate (emis la data de 26 martie 2008, în beneficiul pârâtei). În dosarul înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, ca urmare a declinării competenței de soluționare de la Tribunalul Gorj, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a certificatului contestat, pârâta SC "C.E.R." SA a formulat cerere de suspendarea judecării pricinii, în baza art. 244 pct. 1 C. proc.

civ., până la soluționarea cauzei având ca obiect anularea titlului de proprietate al reclamantului și a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, iar M.E.F. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, reprezentat prin această autoritate. Examinând cererile și excepțiile invocate, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale a Statului Român cu motivarea că acesta nu a fost citat în cauză ca subiect de drept ci doar M.E.F., în calitate de emitent al actului administrativ contestat. A respins de asemenea excepția de nelegalitate invocată de reclamant, reținând că cel ce invocă o astfel de excepție are obligația de a arăta, pe de o parte, motivele de nelegalitate ale actului, pe care le consideră susceptibile să influențeze soluționarea fondului și, pe de altă parte, să arate actul normativ încălcat la emiterea actului atacat, aspecte pe care reclamantul nu le-a relevat în cauză.

Totodată, prima instanță a reținut că, prin introducerea acțiunii fără ca, în prealabil, să se formuleze, de către reclamant, plângere administrativă, au fost nesocotite dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevede obligativitatea acestui demers, împrejurare ce impune respingerea acțiunii, ca inadmisibilă. 2. Motivele de recurs înfățișate de recurentul-reclamant Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamant, solicitând în principal casarea sentinței recurate și trimiterea spre rejudecare a cauzei aceleiași instanțe. În esență, prin motivele de recurs formulate recurentul-reclamant a susținut că în mod eronat prima instanță i-a respins acțiunea, fără a ține seama de corespondența purtată cu SC "C.E.R." SA, ceea ce constituie, în opinia sa, dovada îndeplinirii procedurii prealabile.

S-a mai arătat că probele dosarului demonstrează și nulitatea absolută a certificatului de proprietate contestat, însă acestea nu au fost suficient examinate și nici valorificate de prima instanță. În fine, recurentul-reclamant, reluând parțial susținerile prezentate în fața instanței de fond a enumerat și prin motivele de recurs elementele de fapt și de drept ce atestă, în opinia sa nelegalitatea emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor eliberat la 26 martie 2008, indicând totodată că plângerea prealabilă este în curs de soluționare întrucât SC "C.E.R." SA nu a răspuns nici până în prezent corespondenței transmise. 3. Considerentele și soluția instanței de recurs Recursul nu este fondat.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor recurentului-reclamant ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a apărărilor formulate și raportat la prevederile legale incidente, dar și sub toate aspectele, potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că nu subzistă în cauză nici un motiv care să impună fie casarea, fie modificarea hotărârii atacate, nu considerarea celor în continuare arătate. Prin acțiunea în contencios administrativ cu soluționarea căreia a fost învestită instanța de fond, recurentul-reclamant O.G.C. a solicitat anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, emis de M.E.F.

la 26 martie 2008 în favoarea SC "C.E.R." SA, numai pentru suprafața de teren cu vegetație forestieră ce se suprapune cu terenul pentru care i-a fost eliberat reclamantului titlul de proprietate din 8 noiembrie 2007. Înalta Curte reține că nu sunt fondate și ca atare nu pot fi primite criticile recurentului-reclamant vizând modalitatea în care prima instanță a soluționat acțiunea de fond, reținând inadmisibilitatea acesteia pentru lipsa efectuării procedurii prealabile. Art. 7 din Legea nr. 554/2004, republicată, stabilește ca regulă obligativitatea procedurii administrative prealabile, statuând și asupra termenelor în care aceasta trebuie îndeplinită, în funcție de tipul actului administrativ în discuție.

În mod constant, Înalta Curte, în jurisprudența sa a statuat că procedura administrativă prealabilă, reprezintă o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, motiv pentru care neîndeplinirea acesteia atrage inadmisibilitatea acțiunii, conform art. 109 alin. (2) C. proc. civ. În cauză, în sensul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamantul-recurent, în calitate de persoană pretins vătămată printr-un act administrativ individual, adresat altui subiect de drept, respectiv SC "C.E.R." SA, trebuia să solicite autorității publice emitente, în speță M.E.F., revocarea în tot sau în parte a actului, în termenele expres prevăzute.

Corespondența purtată numai cu beneficiarul actului a cărui anulare parțială s-a solicitat, invocată de recurent, ca unică dovadă a îndeplinirii procedurii prealabile, nu poate, în mod evident, echivala din punct de vedere juridic cu parcurgerea acestei procedurii administrative obligatorii astfel cum este ea reglementată prin textul de lege sus-arătat, astfel că instanța de fond, în mod corect a respins acțiunea ca inadmisibilă. Nefondate sunt și celelalte critici vizând pretinsa nelegalitate a aceluiași act administrativ individual, fiind de asemenea inadmisibilă, în sensul art. 4 din Legea nr. 554/2004, republicată, invocarea și pe cale de excepție dar și pe cale principală, în sensul solicitării de anulare parțială, a nelegalității aceluiași act administrativ.

Față de toate cele mai sus-arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge așadar ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de O.G.C. împotriva Sentinței civile nr. 200 din 28 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2010.