ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4465/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4465/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea
înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. 2577/54/2010, la data de
20 septembrie 2010, reclamanta M.C.S. prin procurator M.I. a chemat în judecată
pe pârâții Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, SC P. SA, SC
P. SA - zona de operare Țicleni, Comisia Locală de Fond Funciar Albeni și Primarul
com. Albeni solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se
constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de
proprietate asupra terenurilor seria din 15 aprilie 2009, pentru un teren în
suprafață de 2.070 m.p. care a aparținut tatălui său, C.C., teren care este
proprietatea sa.
Hotărârea Curții
de Apel
Prin sentința nr. 469
din 22 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova a fost respinsă acțiunea
formulată de reclamanta M.C.S. prin procurator M.I. în contradictoriu cu
pârâții Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, SC P. SA, SC
P. SA - zona de operare Țicleni, Comisia Locală de Fond Funciar Albeni și Primarul
com. Albeni, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța de fond a reținut că
acțiunea formulată în cauză este
inadmisibilă, întrucât nu a fost îndeplinită procedura prealabilă.
Instanța de fond a
reținut că procedura prealabilă este reglementată ca o condiție de exercitare a
dreptului la acțiune în contenciosul administrativ, a cărei neîndeplinire în
termenele și condițiile prevăzute de lege atrage inadmisibilitatea acțiunii.
De asemenea, se mai
reține și că în materia certificatelor de atestare a dreptului de proprietate
emise în temeiul Legii nr. 15/1990 și H.G. nr. 834/1991 nu există nicio
derogare de la regula obligativității exercitării recursului administrativ
prealabil.
În cauza de față,
instanța a reținut că reclamanta, așa cum de altfel a indicat și prin
procuratorul său cu ocazia dezbaterilor, nu a urmat procedura prealabilă
obligatorie acțiunii formulate în contencios administrativ.
Recursul declarat
de
M.C.S.
Recurenta a arătat că
hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, ci cuprinde motive
contradictorii, străine de natura pricinii, indicând ca temei juridic
dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
De asemenea, a arătat
că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a
schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, temei
prevăzut în art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
A indicat și motivul
prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că hotărârea
pronunțată este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea și aplicarea
greșită a legii, întrucât la dosarul cauzei nu există dovada când a fost
comunicat certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 15 aprilie
2009, obiect al acțiunii judiciare.
S-a arătat că
reclamanta a luat cunoștință de certificatul în cauză doar la momentul în care
actul a fost depus de SC P. SA la Dosarul nr. 1312/317/2010, astfel încât se
apreciază că reclamanta a respectat termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004.
II. Decizia
pronunțată de instanța de control judiciar
Înalta Curte de
Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat, analizând
motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator
și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat,
pentru considerentele ce urmează.
Legea contenciosului
administrativ a prevăzut în art. 7 și art. 11 două termene ce trebuie avute în
vedere de participanții la procesul civil, atât de părțile implicate, cât și de
instanța de judecată și anume termenul pentru formularea plângerii prealabile, procedură
prevăzută de lege ca o condiție pentru exercitarea dreptului la acțiune și
termenul de introducere a acțiunii la instanța de contencios administrativ
competentă.
Astfel, conform
prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 înainte de a se adresa
instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră
vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act
administrativ trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30
de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a
acestuia.
Procedând la
verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că
la data de 20 septembrie 2010 reclamanta s-a adresat instanței de contencios
administrativ, considerându-se vătămată într-un drept recunoscut de lege, fără
a urma procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr.
554/2004 privind procedura de soluționare a cererilor în contenciosul
administrativ.
Înalta Curte a
constatat faptul că reclamanta nu s-a adresat cu o plângere prealabilă
autorității emitente a actului contestat, în sensul dispozițiilor art. 7 alin.
(3) din Legea nr. 554/2004, respectiv din momentul în care a luat cunoștință,
pe orice cale, de existența acestuia, motiv pentru care cererea reclamantei în
mod corect a fost respinsă ca inadmisibilă de instanța de fond.
Înalta Curte nu poate
primi apărările formulate de recurenta-reclamantă, întrucât hotărârea atacată
nu cuprinde motive contradictorii, iar instanța de fond nu a interpretat greșit
actul juridic dedus judecății și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor
legale aplicabile în cauză.
Constatând că nu sunt
motive de casare a hotărârii atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta
Curte va respinge recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
formulat de M.C.S. împotriva sentinței nr. 469 din 22 octombrie 2010 a Curții
de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 30 septembrie 2011.