ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4465/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. 2577/54/2010, la data de 20 septembrie 2010, reclamanta M.C.S. prin procurator M.I. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, SC P. SA, SC P. SA - zona de operare Țicleni, Comisia Locală de Fond Funciar Albeni și Primarul com. Albeni solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria din 15 aprilie 2009, pentru un teren în suprafață de 2.070 m.p.

care a aparținut tatălui său, C.C., teren care este proprietatea sa. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin sentința nr. 469 din 22 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta M.C.S. prin procurator M.I. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, SC P. SA, SC P. SA - zona de operare Țicleni, Comisia Locală de Fond Funciar Albeni și Primarul com. Albeni, ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că acțiunea formulată în cauză este inadmisibilă, întrucât nu a fost îndeplinită procedura prealabilă. Instanța de fond a reținut că procedura prealabilă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune în contenciosul administrativ, a cărei neîndeplinire în termenele și condițiile prevăzute de lege atrage inadmisibilitatea acțiunii.

De asemenea, se mai reține și că în materia certificatelor de atestare a dreptului de proprietate emise în temeiul Legii nr. 15/1990 și H.G. nr. 834/1991 nu există nicio derogare de la regula obligativității exercitării recursului administrativ prealabil. În cauza de față, instanța a reținut că reclamanta, așa cum de altfel a indicat și prin procuratorul său cu ocazia dezbaterilor, nu a urmat procedura prealabilă obligatorie acțiunii formulate în contencios administrativ. 3. Recursul declarat de M.C.S. Recurenta a arătat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, ci cuprinde motive contradictorii, străine de natura pricinii, indicând ca temei juridic dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. De asemenea, a arătat că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, temei prevăzut în art. 304 pct. 8 C. proc. civ. A indicat și motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât la dosarul cauzei nu există dovada când a fost comunicat certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 15 aprilie 2009, obiect al acțiunii judiciare. S-a arătat că reclamanta a luat cunoștință de certificatul în cauză doar la momentul în care actul a fost depus de SC P. SA la Dosarul nr. 1312/317/2010, astfel încât se apreciază că reclamanta a respectat termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004.

II. Decizia pronunțată de instanța de control judiciar Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce urmează. Legea contenciosului administrativ a prevăzut în art. 7 și art. 11 două termene ce trebuie avute în vedere de participanții la procesul civil, atât de părțile implicate, cât și de instanța de judecată și anume termenul pentru formularea plângerii prealabile, procedură prevăzută de lege ca o condiție pentru exercitarea dreptului la acțiune și termenul de introducere a acțiunii la instanța de contencios administrativ competentă.

Astfel, conform prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Procedând la verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că la data de 20 septembrie 2010 reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ, considerându-se vătămată într-un drept recunoscut de lege, fără a urma procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind procedura de soluționare a cererilor în contenciosul administrativ.

Înalta Curte a constatat faptul că reclamanta nu s-a adresat cu o plângere prealabilă autorității emitente a actului contestat, în sensul dispozițiilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, respectiv din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, motiv pentru care cererea reclamantei în mod corect a fost respinsă ca inadmisibilă de instanța de fond. Înalta Curte nu poate primi apărările formulate de recurenta-reclamantă, întrucât hotărârea atacată nu cuprinde motive contradictorii, iar instanța de fond nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale aplicabile în cauză. Constatând că nu sunt motive de casare a hotărârii atacate, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de M.C.S. împotriva sentinței nr. 469 din 22 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2011.