ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2849/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința nr. 339 din 2

octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea formulată

de A.D.S., P.L. și I.W.C., în contradictoriu cu S.R.T.R. SA, Ministerul

Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, respectiv

Direcția de Telecomunicații Olt, acțiune având ca obiect

constatarea nulității absolute parțiale a Certificatului de

atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M12 nr. 0065 emis

la data de 16 septembrie 1998 pentru suprafața de 458 mp teren intravilan.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că potrivit prevederilor art.

7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de

contencios administrativ competente, persoana care se consideră

vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim

printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite

autorității publice emitente sau autorității ierarhic

superioare, dacă aceasta există, revocarea, în tot sau în parte, a

acestuia.

A reținut judecătorul primei

instanțe că din economia art. 109 alin. (2) C. proc. civ., coroborat

cu prevederea art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, rezultă că

procedura prealabilă constituie o condiție de exercitare a dreptului

la acțiune în contenciosul administrativ, a cărei neîndeplinire în

termenele și condițiile prevăzute de lege atrage

inadmisibilitatea acțiunii.

S-a mai constatat că în materia

certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor,

dispozițiile legale incidente nu creează nicio derogare de la regula

obligativității exercitării recursului administrativ prealabil,

iar, în raport cu toate aspectele relevate, s-a reținut că

reclamantele nu au urmat procedura prealabilă obligatorie, împrejurare ce

atrage inadmisibilitatea acțiunii formulate în contencios administrativ.

și I.W.C.

Împotriva hotărârii Curții de apel

au formulat recurs reclamantele A.D.S., P.L. și I.W.C. invocând dispozițiile

art. 302

1

C. proc. civ.

Recurentele au susținut că soluția

primei instanțe este afectată de vicii de procedură întrucât s-a

referit la hotărâri judecătorești care nu le sunt opozabile

și a ignorat hotărârile judecătorești prin care li se consfințește

dreptul de proprietate.

Ele au solicitat admiterea recursului,

consfințirea dreptului lor de proprietate asupra întregului teren intravilan

deținut de bunicul matern, recuperarea prejudiciului constând în chiria neîncasată,

precum și plata cheltuielilor de judecată.

SA și Ministerul Comunicațiilor și Societății

Informaționale

Prin întâmpinările înregistrate la

data de 9 aprilie 2010, respectiv la 27 mai 2010 intimații au solicitat

respingerea recursului ca nefondat, arătând că în cauză nu s-a făcut

dovada îndeplinirii procedurii prealabile, după cum impune art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004.

Cât privește aspectele ce

vizează fondul cauzei, intimații au afirmat că nu pot fi

examinate, întrucât Curtea de apel nu a putut păși la cercetarea acestuia.

Curți

Recurentele și-au precizat și sistematizat

motivele de recurs, prin Nota depusă la data de 26 mai 2010, dezvoltând aspecte

legate de nelegalitatea actului administrativ atacat.

În cadrul probei cu înscrisuri ce a fost încuviințată

recurentelor în temeiul art. 305 C. proc. civ., acestea au prezentat în copie o

amplă documentație, indicând, după cum s-a reținut și

în practicaua acestei decizii că înscrisurile aflate la filele 124, 134,

174 și 178 demonstrează îndeplinirea procedurii prealabile.

II. Considerentele Înaltei Curți

asupra recursului

Examinând sentința atacată prin

prisma criticii formulate de recurente, a apărărilor formulate de intimați,

cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele

expuse în continuare.

relevante

Recurentele-reclamante au supus controlului

de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ

certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M 12 nr. 0065 emis de

Ministerul Comunicațiilor la data de 17 septembrie 1998, solicitând

anularea parțială a acestuia, în ceea ce privește suprafața

de 458 mp teren intravilan situat în orașul Corabia.

Necontestat, actul atacat este un act

administrativ care poate fi cenzurat potrivit Legii nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ, numai în termenele și condițiile prevăzute

de acest act normativ.

Prin urmare, după cum bine a

reținut Curtea de apel, sunt incidente prevederile art. 7 alin. (1)

și (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care:

„

(1)

Înainte de a se adresa instanței de contencios

administrativ competente, persoana care se consideră

vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim

printr-un act administrativ individual trebuie să solicite

autorității publice emitente sau autorității ierarhic

superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data

comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

(3)

Este

îndreptățită să introducă plângere prealabilă

și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un

interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat

altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință,

pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni

prevăzut la alin. (7).”

În speță, autoarea recurentelor,

C.M., a luat cunoștință de actul administrativ atacat încă

de la 14 octombrie 1998, potrivit practicalei sentinței civile nr. 1543

din 14 octombrie 1998 a Judecătoriei Corabia (fila 39, dosar Curtea de Apel

Craiova), când, într-un alt litigiu, SC R. SA l-a prezentat în probațiune.

Așa fiind, raportându-se la acel moment

ca fiind momentul în care s-a luat cunoștință de existența certificatului

de atestare a dreptului de proprietate și reținând că din înscrisurile

depuse în probațiune, inclusiv cele invocate de recurente în practicaua acestei

decizii, nu rezultă că în cauză s-a solicitat autorității

publice emitente revocarea în parte a acestuia, Înalta Curte constată

că soluția primei instanțe este legală, câtă vreme

art. 109 alin. (2) C. proc. civ. condiționează exercițiul

dreptului la acțiune de atașarea dovezii îndeplinirii procedurii prealabile.

În fine, în raport de faptul că

instanța de recurs exercită un control de legalitate limitat la soluția

primei instanțe care a vizat o excepție peremptorie, toate aspectele referitoare

la fondul cauzei, invocate de recurenți, nu vor putea fi examinate.

de recurs

Pentru considerentele expuse la pct. II.1,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.D.S., P.L.

și I.W.C. împotriva sentinței nr. 339 din 2 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 28 mai 2010.