ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2849/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 339 din 2 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea formulată de A.D.S., P.L. și I.W.C., în contradictoriu cu S.R.T.R. SA, Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, respectiv Direcția de Telecomunicații Olt, acțiune având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M12 nr. 0065 emis la data de 16 septembrie 1998 pentru suprafața de 458 mp teren intravilan.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. A reținut judecătorul primei instanțe că din economia art. 109 alin. (2) C. proc. civ., coroborat cu prevederea art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, rezultă că procedura prealabilă constituie o condiție de exercitare a dreptului la acțiune în contenciosul administrativ, a cărei neîndeplinire în termenele și condițiile prevăzute de lege atrage inadmisibilitatea acțiunii.

S-a mai constatat că în materia certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, dispozițiile legale incidente nu creează nicio derogare de la regula obligativității exercitării recursului administrativ prealabil, iar, în raport cu toate aspectele relevate, s-a reținut că reclamantele nu au urmat procedura prealabilă obligatorie, împrejurare ce atrage inadmisibilitatea acțiunii formulate în contencios administrativ. 2. Recursul declarat de A.D.S., P.L. și I.W.C. Împotriva hotărârii Curții de apel au formulat recurs reclamantele A.D.S., P.L. și I.W.C. invocând dispozițiile art. 302 1 C. proc. civ. Recurentele au susținut că soluția primei instanțe este afectată de vicii de procedură întrucât s-a referit la hotărâri judecătorești care nu le sunt opozabile și a ignorat hotărârile judecătorești prin care li se consfințește dreptul de proprietate.

Ele au solicitat admiterea recursului, consfințirea dreptului lor de proprietate asupra întregului teren intravilan deținut de bunicul matern, recuperarea prejudiciului constând în chiria neîncasată, precum și plata cheltuielilor de judecată. 3. Apărările formulate de SC R. SA și Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale Prin întâmpinările înregistrate la data de 9 aprilie 2010, respectiv la 27 mai 2010 intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, după cum impune art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Cât privește aspectele ce vizează fondul cauzei, intimații au afirmat că nu pot fi examinate, întrucât Curtea de apel nu a putut păși la cercetarea acestuia.

4. Procedura în fața Înaltei Curți Recurentele și-au precizat și sistematizat motivele de recurs, prin Nota depusă la data de 26 mai 2010, dezvoltând aspecte legate de nelegalitatea actului administrativ atacat. În cadrul probei cu înscrisuri ce a fost încuviințată recurentelor în temeiul art. 305 C. proc. civ., acestea au prezentat în copie o amplă documentație, indicând, după cum s-a reținut și în practicaua acestei decizii că înscrisurile aflate la filele 124, 134, 174 și 178 demonstrează îndeplinirea procedurii prealabile. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticii formulate de recurente, a apărărilor formulate de intimați, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Recurentele-reclamante au supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M 12 nr. 0065 emis de Ministerul Comunicațiilor la data de 17 septembrie 1998, solicitând anularea parțială a acestuia, în ceea ce privește suprafața de 458 mp teren intravilan situat în orașul Corabia. Necontestat, actul atacat este un act administrativ care poate fi cenzurat potrivit Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, numai în termenele și condițiile prevăzute de acest act normativ.

Prin urmare, după cum bine a reținut Curtea de apel, sunt incidente prevederile art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care: „ (1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

(3) Este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).” În speță, autoarea recurentelor, C.M., a luat cunoștință de actul administrativ atacat încă de la 14 octombrie 1998, potrivit practicalei sentinței civile nr. 1543 din 14 octombrie 1998 a Judecătoriei Corabia (fila 39, dosar Curtea de Apel Craiova), când, într-un alt litigiu, SC R. SA l-a prezentat în probațiune.

Așa fiind, raportându-se la acel moment ca fiind momentul în care s-a luat cunoștință de existența certificatului de atestare a dreptului de proprietate și reținând că din înscrisurile depuse în probațiune, inclusiv cele invocate de recurente în practicaua acestei decizii, nu rezultă că în cauză s-a solicitat autorității publice emitente revocarea în parte a acestuia, Înalta Curte constată că soluția primei instanțe este legală, câtă vreme art. 109 alin. (2) C. proc. civ. condiționează exercițiul dreptului la acțiune de atașarea dovezii îndeplinirii procedurii prealabile. În fine, în raport de faptul că instanța de recurs exercită un control de legalitate limitat la soluția primei instanțe care a vizat o excepție peremptorie, toate aspectele referitoare la fondul cauzei, invocate de recurenți, nu vor putea fi examinate.

2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse la pct. II.1, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.D.S., P.L. și I.W.C. împotriva sentinței nr. 339 din 2 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 mai 2010.