ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3346/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 201 din 28

mai 2009, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal,

a respins acțiunea formulată de reclamanta S.E. împotriva pârâților Ministerul

Economiei și SC C.E.R. SA, având ca obiect anulare certificat de atestare a

dreptului de proprietate.

Pentru a pronunța această soluție

instanța de fond a reținut următoarele:

Referitor la excepția

inadmisibilității invocată de pârâți, motivată pe lipsa procedurii prealabile,

instanța a constatat că este neîntemeiată, având în vedere că anterior

sesizării instanței reclamanta a formulat plângere administrativă, pe care a

trimis-o Ministerului Economiei și Comerțului prin scrisoare recomandată la

data de 19 martie 2009, iar prin răspunsul trimis reclamantei, Ministerul

Economiei și Comerțului i-a comunicat acesteia faptul că certificatele de

atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, eliberate și transcrise

în condițiile legii, nu intră în categoria actelor administrative ce ar mai

putea fi analizate de autoritatea emitentă, deoarece și-au produs efecte

juridice, anularea acestora fiind posibilă doar în temeiul unei hotărâri

judecătorești definitive și irevocabile, potrivit Legii contenciosului

administrativ.

În ceea ce privește fondul cauzei,

instanța de fond a reținut că certificatul de atestare a dreptului de

proprietate are natura juridică a unui act administrativ de autoritate,

constitutiv de drepturi și face dovada dreptului de proprietate pentru

suprafața de 6.062.891,48 mp în favoarea SC C.E.R. SA, iar reclamanta n-a făcut

dovada că dreptul său de proprietate, menționat în titlul de proprietate nr.

14882170 emis la 29 octombrie 2004, este inclus în certificatul de atestare a

dreptului de proprietate a cărui anulare a solicitat-o.

A mai reținut instanța că în absenta

extrasului de Carte funciară care să ateste fără putință de tăgadă dreptul de

proprietate al reclamantei, doar titlul de proprietate depus la dosar nu poate

suplini titlul valabil absolut necesar pentru a se reține vătămarea adusă

reclamantei într-un drept recunoscut de lege, în sensul art. 1 din Legea nr.

554/2004, în condițiile în care, în acțiune, reclamanta vorbește de mai multe

suprafețe, respectiv de 2336 mp și 250 mp, fără a preciza clar care dintre

aceste suprafețe se suprapune peste suprafața din certificatul de atestare

atacat și având în vedere și faptul că prin cererea adresată către OCP1 Gorj,

reclamanta a solicitat atribuirea de număr cadastral pentru o altă suprafață

decât cea din titlu.

Pentru considerentele expuse

anterior, apreciind că la data emiterii certificatului de atestare a dreptului

de proprietate, ca și act administrativ, au fost îndeplinite cerințele legale

prevăzute de art. 1 din H.G. nr. 834/1991, respectiv terenul era în patrimoniul

societății și era necesar desfășurării activității conform obiectului său de

activitate, și cum reclamanta n-a făcut dovada dreptului de proprietate pretins

vătămat, instanța a apreciat că acest act administrativ este legal.

Împotriva acestei hotărâri,

reclamanta S.E. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, susținând în esență, că motivarea pe care se sprijină soluția

pronunțată nu corespunde situației de fapt din dosar, probele administrate în

cauză fiind clare în sensul că posedă titlu de proprietate pentru suprafața de

teren pe care o revendică, aceasta fiind stabilită la suprafața de 2336 mp în

care este inclusă și suprafața de 250 mp. terenul fiind inclus în certificatul

de atestare a dreptului de proprietate a cărei anulare o solicită.

Recurenta-reclamantă precizează că

i-a fost refuzată intabularea dreptului de proprietate pentru această suprafață

de teren pentru care posedă titlul de proprietate nr. 14882170 emis de Comisia

Județeană pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor Gorj,

tocmai pe considerentul că intimata pârâtă SC C.E.R. SA, județul Gorj și-a

intabulat dreptul său de proprietate în C.F. în baza certificatului de atestare

a dreptului de proprietate ce-l posedă.

Mai precizează recurenta-reclamantă

că toată această suprafață de teren, deși din care suprafața de 250 mp a fost

expropriată, nu a fost niciodată preluată pentru exploatarea minieră și nici nu

s-au efectuat lucrări miniere, tot timpul terenul aflându-se în posesia sa,

fapt pentru care i s-a reconstituit și dreptul de proprietate în baza Legii nr.

18/1991.

Așadar, susține recurenta-reclamantă

nu era îndreptățită intimata-pârâtă să i se elibereze certificatul de atestare

a dreptului de proprietate Seria M 03 nr. 10906 din 26 martie 2008, certificat

în care să fie inclusă și această suprafață de teren pentru care avea deja

reconstituit dreptul de proprietate și titlul emis din 29 octombrie 2004.

Intimata-pârâtă SC C.E.R. SA a depus

întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea

sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Recursul este fondat și urmează a fi

admis în baza art. 312 C. proc. civ. potrivit considerentelor ce se vor arăta

în continuare.

Recurenta-reclamantă pretinde că

suprafața de teren de 2336 mp. situată în intravilanul satului Timișeni, comuna

Fărcășești, județul Gorj, pentru care i-a fost reconstituit dreptul de

proprietate, în mod nelegal a fost inclusă în certificatul de atestare a

dreptului de proprietate Seria M 03 nr. 10906/2008 emis în favoarea

intimatei-pârâte SC C.E.R. SA.

Instanța de fond, în considerentele

sentinței, s-a limitat în a reține că recurenta-reclamantă nu face dovada

dreptului său de proprietate asupra terenului numai în baza titlului de

proprietate nr. 14882170 emis de 29 octombrie 2004, în absența extrasului de

Carte funciară doar titlul în sine neputând suplini titlul valabil, și în plus

nu a făcut dovada că suprafața de teren de 2336 mp este inclusă în certificatul

de atestare a dreptului de proprietate a cărei anulare se solicită.

Dar, constatările instanței de fond

s-au axat pe un probatoriu incomplet, rolul activ al judecătorului fondului

fiind limitat și în dezacord cu prevederile art. 129 C. proc. civ., conform

căruia „judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale,

pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza

stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării

unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor

pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc”.

În condițiile în care

recurenta-reclamantă susține că această suprafață de teren pentru care posedă titlu

de proprietate, tot timpul a fost în posesia sa, ea nefiind preluată niciun

moment de vreo unitate minieră și nici nu s-au făcut lucrări pe acest teren,

prima instanță era datoare a aprofunda probele, dispunând eventual efectuarea

unei expertize tehnice judiciare, care să stabilească în ce măsură această

suprafață de 2336 mp se suprapune peste cea din certificatul de atestare a

dreptului de proprietate a cărei anulare parțială se solicită și în caz

afirmativ în ce măsură este folosită de intimata-reclamantă, practic dacă face

parte din „terenul aferent” necesar desfășurării activității.

La dosar s-a depus un raport de

expertiza tehnică judiciară, efectuată în altă cauză – dosar n. 14519/95/2008

al Curții de Apel Craiova, care concluzionează că întreg terenul în suprafață

de 2336 mp, reconstituit prin titlul de proprietate în favoarea

recurentei-reclamante a fost inclus în certificatul de atestare a dreptului de

proprietate, fiind înscris la cadastru (C.F. 773) ca teren extravilan neproductiv

și drum, însă această expertiză nu a fost însușită de intimatele-pârâte, SC

C.E.R. SA susținând prin întâmpinarea depusă că terenul în litigiu este afectat

în totalitate de lucrări miniere, astfel că în baza art. 4 alin. (1) din Legea

nr. 1/2000 foștii proprietari sau moștenitorii lor urmează a primi terenuri în

compensare pe alte amplasamente sau despăgubiri.

Numai după lămurirea acestor aspecte

se poate face o analiză completă asupra îndeplinirii cerințelor legale

prevăzute de art. 1 din H.G. nr. 834/1991 pentru emiterea certificatului de

atestare a dreptului de proprietate.

Evident că i se va cere și recurentei-reclamante

să depună procesul verbal de punere în posesie asupra acestui teren în raport

de care, pe lângă titlul de proprietate deținut, acesteia i s-a permis a se

comporta ca un adevărat proprietar, dovadă fiind și faptul că în câteva dosare,

pe rolul instanțelor, recurenta a câștigat procesele, unul dintre acestea fiind

finalizat prin sentința civilă nr. 5298 din 26 august 2009 a Judecătoriei Târgu Jiu, irevocabilă prin decizia nr. 2204 din 15 octombrie 2009 a Tribunalului Gorj, secția civilă, prin care SC C.E.R. SA a fost obligată să sisteze lucrările

pe terenul în suprafață de 2336 mp.

Cum instanța de fond nu a dat

eficiența principiului ce vizează rolul activ al judecătorului și a pronunțat

sentința în baza unui probatoriu incomplet, este evident că soluția este

criticabilă sub aspectul incertitudinii în ce privește legalitatea și

temeinicia acesteia, așa încât se impune admiterea recursului declarat de

reclamantă, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță Curtea de Apel Craiova.

Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc.

civ. instanța de fond va efectua orice probatoriu considerat necesar în scopul

pronunțării unei soluții legale și temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.E. împotriva

deciziei nr. 201 din 28 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie

2010.