ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 544/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 544/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanței de fond

Prin cererea adresată Curții de Apel Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.E. a chemat în judecată

Ministerul Economiei și Comerțului și SC „C.E.R.” SA pentru anularea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate și obligarea la plata

cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă

nr. 201 din 28 mai 2009, Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal prin Decizia nr. 3346

din 23 iunie 2010, a admis recursul declarat, a casat sentința atacată și a

trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru suplimentarea

probatoriului.

La rejudecare a fost

efectuată o expertiză tehnică și au fost depuse înscrisuri.

de fond

Prin Sentința nr. 236

din 19 aprilie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal a fost admisă acțiunea, a fost anulat în parte certificatul de

atestare a dreptului de proprietate Seria M nr. X emis de Ministerul Economiei

și Finanțelor respectiv pentru suprafața de 2.336 mp înscrisă în Titlul de

proprietate nr. 14882170 din 29 octombrie 2004 emis reclamantei S.E. de către

Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor

Gorj și obligați pârâții la plata sumei de 1.100 RON cheltuieli de judecată

către reclamantă.

În motivarea

soluției, instanța de fond a reținut că excepția tardivității acțiunii a fost

invocată de C.E.R. prin concluziile scrise depuse la dosar după închiderea

dezbaterilor dar instanța nu s-a putut pronunța asupra lor.

Referitor la cererea

reclamantei s-a constatat că potrivit Titlului de proprietate nr. 14882170 din

29 octombrie 2004 emis de Comisia Județeană Gorj s-a reconstituit reclamantei,

în calitate de moștenitoare a defunctului D.Gh.Gh., dreptul de proprietate

asupra unui teren în suprafață de 2.336 mp situat în intravilanul satului

Timișeni, comuna Fărcășești, județul Gorj.

Din această

suprafață, prin Decretul de expropriere nr. 270/1988, suprafața de 250 mp a

fost expropriată în vederea efectuării unor lucrări pentru cariera Timișeni -

Pinoasa.

În anul 2008 a fost

emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate a cărui anulare se

solicită în prezenta cauză.

Caducitatea

Decretului de expropriere nr. 270/1988 cu privire la imobilul ce a aparținut

defunctului D.Gh. a fost constatată prin Decizia nr. 324 din 25 noiembrie 2009

a Curții de Apel Craiova, secția civilă, rămasă irevocabilă prin Decizia nr.

5280 din 15 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

civilă.

Atât în aceste

hotărâri judecătorești cât și în Sentința nr. 5298 din 26 august 2009 a

Judecătoriei Târgu Jiu, irevocabilă prin Decizia nr. 2204 din 15 octombrie 2009

a Tribunalului Gorj s-a reținut că începerea unor lucrări de către C.E.R. s-a

făcut după introducerea acțiunii în anul 2009.

S-a stabilit că

reclamanta este cea care a fost prima pusă în posesie cu terenul în litigiu și

i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, că la data punerii în posesie

terenul nu era afectat de lucrări miniere, că acestea au fost începute după

data de 14 noiembrie 2008 când a fost promovată acțiunea în constatarea

caducității decretului de expropriere, lucrări cu privire la care s-a dispus cu

caracter provizoriu prin hotărâre judecătorească sistarea lor, că terenul, după

intrarea în vigoare a Legii nr. 18/1991, a fost permanent în posesia acesteia,

iar intabularea certificatului a avut ca efect opozabilitatea acestuia față de

terți.

S-a constatat că

certificatul de atestare a dreptului de proprietate este parțial nelegal pentru

suprafața de 2.336 mp pentru că nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 1

din H.G. nr. 834/1991 în sensul că nu s-a dovedit că a fost deținut anterior în

administrare și că acesta ar fi necesar desfășurării obiectului de activitate

pentru că lucrările au fost efectuate după emiterea titlului reclamantei.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de

Afaceri, SC „C.E.R.” SA și reclamanta S.E.

I. În recursul

declarat de Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri s-a

solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și rejudecând cauza să

fie respinsă, în principal, acțiunea ca prematur formulată, ca inadmisibilă,

iar în subsidiar, ca tardivă sau neîntemeiată.

În motivele de recurs

se arată că în legătură cu nulitatea absolută parțială a certificatului de

atestare a dreptului de proprietate, ministerul de resort a emis acest act pe

baza documentațiilor întocmite de Comisia constituită la nivelul societății

comerciale și avizată de organele teritoriale de specialitate - OCOT și DUAF,

teren necesar desfășurării activității, dar el nu reprezintă titlu de proprietate.

Cu privire la

excepția de prematuritate, de inadmisibilitate a acțiunii, s-a arătat că

reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea

nr. 554/2004 și se impune respingerea cererii ca prematur formulată, ca

inadmisibilă.

Pe lângă

neparcurgerea procedurii prealabile, acțiunea a fost introdusă cu depășirea

termenului prevăzut de art. 11 alin. (1) și 2 din Legea nr. 554/2004, respectiv

de 6 luni sau 1 an, deoarece actul administrativ a fost emis în anul 2008,

cererea a fost introdusă în anul 2010 și se impune respingerea cererii ca

tardiv introdusă.

II. În recursul

declarat de reclamanta S.E. se critică soluția instanței de fond pentru că au

fost acordate cheltuielile de judecată în cuantum de 1.100 RON, deși s-au

prezentat dovezi privind suma de 2.100 RON și, de aceea, s-a solicitat

obligarea la plata sumei de 2.100 RON cheltuieli de judecată reprezentând

onorariu de avocat și cheltuieli de transport.

III. În recursul

declarat de SC „C.E.R.” SA se arată că hotărârea instanței de fond este

nelegală și netemeinică pentru că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra

excepțiilor de prematuritate, de inadmisibilitate și de tardivitate a

formulării plângerii prealabile, excepții invocate în primul ciclu procesual.

Se arată în motivele

de recurs că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art.

7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, reclamanta trebuie să solicite Ministerului

Economiei și Finanțelor și nu doar Ministerului Economiei, revocarea

certificatului în perioada 26 martie 2008 - 26 aprilie 2008.

La dosar a fost

depusă o copie a unui act denumit plângere prealabilă care a fost înregistrat

la Ministerul Economiei la 23 martie 2009, cu depășirea termenului de 30 de

zile, plângerea prealabilă fiind tardivă.

S-a solicitat

respingerea plângerii ca prematur introdusă la instanța de fond și ca tardiv

introdusă la instanța de judecată.

Pe fondul cauzei, s-a

solicitat respingerea acțiunii pentru că certificatul de atestare a dreptului

de proprietate îndeplinește toate cerințele legale prevăzute de art. 1 din H.G.

nr. 834/1991.

Se susține că terenul

de 1.336 mp, la data înființării societății se afla în patrimoniul societății

pentru că exproprierea s-a făcut în 1985 și 1987, iar terenul este necesar

desfășurării activității societății.

Lucrările miniere au

fost efectuate în anul 2008 înainte de promovarea acțiunii de către reclamantă,

iar terenul era deja excavat la începutul anului 1991 și nu se mai puteau

elibera acte de proprietate.

În cauză erau

aplicabile dispozițiile art. 4 din Legea nr. 1/2000 care precizează că pentru

terenurile din intravilanul și extravilanul localităților pe care se desfășoară

activități miniere de exploatare, dacă nu există posibilitatea restituirii de

terenuri echivalente se vor acorda despăgubiri foștilor proprietari sau

moștenitorilor acestora.

Intimata-recurentă

S.E. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursurilor declarate

de Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și SC „C.E.R.” SA,

ca neîntemeiate.

de recurs

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

respinge recursurile declarate de Ministerul Economiei și SC C.E.R. și va

admite recursul declarat de reclamanta S.E.

I. Recursurile

declarate de Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și de SC

C.E.R. SA vor fi respinse pentru următoarele considerente, având în vedere

faptul că unele critici sunt comune.

Se critică faptul că

instanța de fond nu a analizat excepția prematurității, inadmisibilității și a

tardivității formulării plângerii prealabile, excepții invocată de

recurentele-pârâte în primul ciclu procesual, iar M.E.C.M.A. a invocat excepția

prematurității, inadmisibilității acțiunii și tardivității, dar aceste critici

sunt nefondate.

Mai întâi, trebuie

precizat că excepția prematurității și inadmisibilității au fost invocate prin

întâmpinare depusă la Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal cu ocazia primei judecăți, iar excepțiile au fost respinse, ca și

acțiunea reclamantei.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, ca instanță de recurs, pe parcursul soluționării căii de

atac, a solicitat să se depună înscrisuri în legătură cu dovada plângerii prealabile

pentru că s-a invocat depășirea termenului pentru efectuarea procedurii

prealabile.

Ulterior, prin

Decizia nr. 3346 din 23 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal a fost admis recursul, casată

Sentința nr. 201 din 28 mai 2009 a Curții de Apel Craiova și trimisă cauza spre

rejudecare, dar nu s-a reținut tardivitatea plângerii prealabile deoarece

instanța de recurs a casat sentința pentru suplimentarea probatoriilor privind

fondul cauzei.

Potrivit art. 315 C.

proc. civ. „În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor

de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt

obligatorii pentru judecătorii fondului”.

La rejudecare,

instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize și în raport de

considerentele deciziei de casare, nu putea să se pronunțe asupra excepțiilor

invocate în fața primei instanțe sesizate, iar în conformitate cu art. 315 C.

proc. civ. a procedat la suplimentarea probatoriilor, astfel că din acest punct

de vedere soluția instanței de fond este legală și temeinică.

În al doilea rând, în

fața instanței de recurs învestită cu soluționarea căii de atac împotriva

sentinței date de instanța care a rejudecat cauza, recurenții au reluat aceleași

excepții.

Având în vedere că

există o hotărâre judecătorească prin are s-a dispus rejudecarea cauzei prin

suplimentarea probatoriilor pe fondul cauzei, chiar dacă nu s-au respins expres

excepțiile invocate, se poate analiza în ce măsură acestea mai pot fi analizate

după rejudecare.

Oricum, chiar dacă ar

exista posibilitatea invocării acestor excepții în noul ciclu procesual pentru

că instanța de casare nu s-a pronunțat asupra acestor excepții, se constată că

acestea sunt nefondate.

Din analiza excepției

prematurității și inadmisibilității cererii, astfel cum au fost invocate în

recursul M.E.C.M.A., se constată că recurentul confundă cele două excepții

pentru că s-a solicitat pentru nerespectarea procedurii prealabile, respingerea

cererii ca prematur formulată, ca inadmisibilă.

În cazul în care nu

se face dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea

nr. 554/2004 și art. 109 alin. (2) C. proc. civ., acțiunea formulată în fața

instanței de contencios administrativ va fi respinsă ca inadmisibilă.

Excepția

prematurității se referă, eventual, la situația în care, înainte de a expira

termenul prevăzut de lege în care autoritatea publică este obligată să răspundă

unei cereri sau unei plângeri prealabile, persoana care se consideră vătămată

se adresează instanței de contencios administrativ.

Or, în cauză, nu

poate fi invocată nici excepția inadmisibilității și nici a prematurității

acțiunii.

La dosar există

dovada îndeplinirii procedurii prealabile, adresată la 23 martie 2009 de către

reclamantă Ministrului Economiei prin care solicită anularea certificatului de

atestare a dreptului de proprietate Seria M nr. X/2008 pentru suprafața de

2.336 mp, răspunsul la această plângere fiind emis la 25 martie 2009, iar

acțiunea a fost înregistrată la Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal la 26 martie 2009.

Nu pot fi reținute

criticile din recursul SC C.E.R. referitoare la neîndeplinirea procedurii

prealabile pentru că nu s-a adresat autorității emitente - Ministerul Economiei

și Finanțelor ci numai Ministerului Economiei, deoarece chiar dacă s-a produs

reorganizarea instituției emitente este cert că SC C.E.R. nu-i putea fi emis

certificatul de atestare a dreptului de proprietate de către Ministerul

Finanțelor, celălalt minister care era în componența ministerului emitent la

momentul emiterii.

Referitor la

tardivitate, SC C.E.R. invocă tardivitatea plângerii prealabile, iar M.E.C.M.A.

invocă tardivitatea acțiunii, dar niciuna dintre excepții nu este fondată.

În ceea ce privește

excepția tardivității plângerii prealabile trebuie să precizăm faptul că

potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 „Este îndreptățită să

introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau

într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual,

adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe

orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la

alin. (7)”.

Pentru că reclamanta

din prezenta cauză este un terț față de certificatul de atestare a dreptului de

proprietate a cărui anulare se cere sunt aplicabile aceste dispoziții.

În cauză nu s-au

făcut dovezi cu privire la momentul la care reclamanta a luat la cunoștință

despre existența actului administrativ a cărui anulare o solicită, astfel că se

consideră că plângerea prealabilă a fost efectuată în termen.

Nu pot fi reținute

susținerile recurentei SC C.E.R. SA că trebuie admisă excepția tardivității

plângerii prealabile deoarece termenul pentru introducerea în cazul terților nu

se calculează de la momentul emiterii certificatului de atestare a dreptului de

proprietate, ci de la luarea la cunoștință.

În privința excepției

tardivității acțiunii invocată de recursul M.E.C.M.A., se constată că,

într-adevăr, potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cererile de

anulare a unui act administrativ individual se pot introduce în termen de 6

luni, iar potrivit art. 11 alin. (2), pentru motive temeinice, cererea poate fi

introdusă peste termenul de 6 luni dar nu mai târziu de 1 an de la data

comunicării actului, data luării la cunoștință.

Cum reclamanta din

prezenta cauză este un terț față de acest certificat emis de recursul

Ministerul Economiei pe numele celeilalte recurente, SC C.E.R., sunt aplicabile

aceste dispoziții.

Termenul de 6 luni a

fost respectat pentru că el se calculează de la data comunicării răspunsului la

plângerea prealabilă și nu în raport de data emiterii actului, așa cum susține

recurentul, astfel că excepția tardivității acțiunii este nefondată.

Pe fondul cauzei, se

constată că în recursul M.E.C.M.A. nu sunt critici de nelegalitate a sentinței

atacate ci s-a limitat la prezentarea unor constatări.

Chiar dacă

certificatul de atestare a dreptului de proprietate care se emite pe baza unor

documentații întocmite potrivit legii nu este un titlu de proprietate pentru că

este un act administrativ care poate produce efecte față de terți, cum este

cazul în speță, poate fi cenzurat, sub aspectul legalității sale de către

instanța de contencios administrativ.

Nici criticile ce

vizează fondul cauzei din recursul SC C.E.R. nu sunt fondate.

Este adevărat că

potrivit art. 1 din H.G. nr. 834/1991 o societate comercială este îndreptățită

să i se ateste dreptul de proprietate asupra terenurilor aflate în patrimoniul

său, terenuri necesare desfășurării activității conform obiectului de

activitate.

Recurenta arată că

terenul de 2.336 mp a fost expropriat prin Decretele de expropriere nr. 238 din

7 noiembrie 1985 și Decretul nr. 165 din 28 noiembrie 1987 și ar fi realizat

lucrări miniere, însă din actele depuse la dosar rezultă că terenul de 2.336 mp

aflat în proprietatea lui D.Gh., autorul reclamantei din prezenta cauză, a fost

expropriat prin Decretul nr. 270/1988.

Mai mult, așa cum a

arătat și instanța de fond, nu pot fi reținute susținerile recurentei privind

îndeplinirea condițiilor cerute de art. 1 din H.G. nr. 834/1991 deoarece

printr-o hotărâre judecătorească - Decizia nr. 324 din 25 noiembrie 2009 a

Curții de Apel Craiova, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

irevocabilă prin Decizia nr. 5280 din 15 octombrie 2010 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, s-a

constatat caducitatea Decretului de expropriere nr. 270/1988 și s-a reținut că

în anul 2001 terenul și construcția de pe acesta nu fuseseră încă preluate

efectiv, iar în anul 2008 terenul nu era afectat de lucrările de extracție

specifice activității intimatei, iar pentru clădiri și teren s-a plătit

permanent impozit, după momentul emiterii decretului de expropriere.

În motivele de recurs

se fac referiri la un raport de expertiză, dar acesta este numai un mijloc de

probă iar în hotărârea invocată anterior s-a reținut că lucrările de exploatare

minieră au fost efectuate după introducerea acțiunii privind caducitatea

exproprierii, respectiv după 4 noiembrie 2008, iar terenul s-a aflat în posesia

autorului și a moștenitorilor acestuia până în vara anului 2009 și astfel nu

pot fi reținute susținerile recurentei potrivit cărora terenul era deja excavat

la începutul anului 1991.

II. Recursul declarat

de reclamanta S.E. va fi admis pentru următoarele considerente:

Criticile din

motivele de recurs se referă la acordarea cheltuielilor de judecată numai

parțial, deși s-au făcut dovezi privind suma de 2.100 RON, au fost acordate

numai 1.100 RON.

Potrivit art. 274

alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la

cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Cum instanța de fond

a admis acțiunea reclamantei și a anulat actul emis de către Ministerul

Economiei în favoarea SC C.E.R. SA se impune și acordarea cheltuielilor de

judecată efectuate pe toată durata procesului, atât anterior cât și după

rejudecarea cauzei.

Cu toate acestea,

instanța de fond a acordat cu titlu de cheltuieli de judecată numai suma de

1.100 RON deși la dosar existau dovezi privind suma de 2.100 RON.

Este adevărat că art.

274 alin. (3) C. proc. civ. dă posibilitatea instanței să reducă onorariile

avocaților dar acest lucru trebuie precizat expres și motivat, or, în cauză nu

s-a indicat aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

De aceea, va fi admis

recursul declarat de reclamantă, modificată în parte sentința atacată, în

sensul că vor fi obligați recurenții-pârâți la plata sumei de 2.100 RON

cheltuieli de judecată în fața instanței de fond către aceasta.

În baza art. 274

alin. (1) C. proc. civ., față de soluția de respingere a recursurilor declarate

de M.E.C.M.A. și de SC C.E.R., recurenții vor fi obligați la plata sumei de 824

RON cheltuieli de judecată către recurenta-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și SC

„C.E.R.” SA Rovinari împotriva Sentinței civile nr. 236 din 19 aprilie 2011 a

Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondate.

Admite recursul

declarat de S.E. împotriva aceleiași sentințe.

Modifică în parte

sentința atacată, în sensul că obligă recurenții-pârâți la plata sumei de 2.100

RON cheltuieli de judecată în fața instanței de fond către reclamantă.

Obligă

recurenții-pârâți la 824 RON cheltuieli de judecată către recurenta-reclamantă,

în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 februarie 2012.

Procesat de GGC - LM