ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5246/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 28 mai 2010 reclamanții C.M., R.C. și C.G. au solicitat în contradictoriu cu SC C.E. Craiova SA (în prezent SC C.E. Oltenia SA) și Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri în temeiul dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 29/1990, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis la 18 octombrie 2002 de Ministerul Industriei și Resurselor, în sensul excluderii din acesta a suprafeței de teren de 2.516 mp situată în tarla x, parcela x, teren extravilan pe raza comunei Almăj și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a acțiunii reclamanții au arătat că sunt moștenitorii defunctului C.M., titular al dreptului de proprietate pentru un teren extravilan situat pe raza comunei Almăj, în suprafață totală de 1 ha și 600 mp, conform titlului de proprietate emis la data de 10 iulie 2003 și că în luna octombrie 2009 au aflat de existența unui litigiu având ca obiect revendicare și constatare nulitate titlu de proprietate, litigiu în care reclamant era SC C.E. SA Craiova (în prezent SC C.E.O. SA), în Dosarul nr. 20593/215/2007 pe rolul Judecătoriei Craiova. S-a mai arătat de către reclamanți că la data de 20 octombrie 2009 au solicitat introducerea în cauză în calitate de moștenitori ai defunctului C.M.

ocazie cu care au luat la cunoștință că pârâta SC C.E. SA (în prezent SC C.E.O. SA) deține un certificat de atestare a dreptului de proprietate în care ar fi inclusă și o parte din terenul pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea autorului reclamanților, certificat care nu a fost intabulat până la data introducerii acțiunii. În ceea ce privește emiterea titlului de proprietate al autorului reclamanților, au arătat că acesta s-a făcut cu respectarea procedurii prevăzute de Legea nr. 18/1991, reconstituirea fiind realizată pe o suprafață de teren ce figura ca și teren liber, autorul procedând la intabularea dreptului în cartea funciară.

S-a mai arătat în acțiune, că terenul nu s-a aflat niciodată în administrarea societății pârâte, iar pe parcursul derulării activității, pârâta a procedat la edificarea unei căi ferate uzinale, fără a avea însă nicio autorizație de construcție și fără a întocmi documentația preliminară de avizare și edificare a acesteia. De asemenea, s-a invocat că la momentul apariției H.G. nr. 834/1991, pârâta a procedat la întocmirea unei documentații cadastrale în care a identificat rețeaua de cale ferată pe care o folosea, inclusiv această cale ferată uzinală, obținând astfel certificat de atestare a dreptului de proprietate și pentru o suprafață de teren pe care nu a avut-o în administrarea sa. S-a apreciat că recunoașterea în favoarea SC C.E.

SA (în prezent SC C.E.O. SA) a dreptului de proprietate pentru o suprafață de teren pe care a ocupat-o în fapt, fără a avea asupra acestuia un drept de administrare care să justifice aplicarea dispozițiilor H.G. nr. 834/1991, reprezintă o măsură vădit nelegală, în condițiile în care, de la momentul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea autorului C.M. și până în anul 2007 când pârâta SC C.E. SA (în prezent SC C.E.O. SA) a promovat acțiunea în revendicare, deși autorul reclamanților a fost pus în posesie și a înstrăinat ulterior terenul, subdobânditorul folosindu-l efectiv, nu s-a produs nicio tulburare în exercițiul dreptului de proprietate. În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1, 9 și urm. din Legea nr. 29/1990 (lege în vigoare la data emiterii actului contestat) și H.G.

nr. 834/1991. În cauză a fost formulată întâmpinare de către pârâtul SC C.E. Craiova SA (în prezent SC C.E.O. SA) prin care se solicită respingerea acțiunii promovate. Au fost formulate concluzii scrise și de către pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri prin care s-au invocat excepțiile lipsei procedurii prealabile și a tardivității, iar pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii, susținându-se că probele administrate confirmă faptul că certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost emis în mod legal și în acord cu situația de fapt confirmată prin actele depuse la dosar. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 515 din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, s-au respins excepțiile invocate de către pârâții SC C.E.

Craiova SA și Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri; s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții C.M., R.C. și C.G. în contradictoriu cu pârâții SC C.E. Craiova SA și Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri; s-a constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis la data de 18 octombrie 2002 de Ministerul Industriei și Resurselor în sensul excluderii din acesta a suprafeței de teren de 2.454 mp situată în tarlaua x, parcela x în extravilanul comunei Almăj, jud. Dolj, conform raportului de expertiză și schițelor anexe, întocmit de către expert I.I.; au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 1.300 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că la dosar există copii ale notificării adresate Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, ale recipiselor de expediere și primire, precum și copie de pe răspunsul transmis reclamanților prin care emitentul răspunde în sensul că certificatul de atestare a dreptului de proprietate nu poate fi revocat și că aceasta se poate realiza numai prin acțiune adresată instanței de judecată, astfel că excepția lipsei procedurii prealabile a fost apreciată ca nefondată. A mai reținut instanța fondului că existența unei suprapuneri parțiale între terenul ce aparținuse autorului reclamanților și cel al C.E. Craiova, a fost observată de către aceștia la data de 9 februarie 2010, din raportul de expertiză întocmit, astfel cum rezultă din Încheierea de ședință pronunțată din Dosarul nr. 20593/215/2007 al Judecătoriei Craiova în care părți erau C.E.

Craiova și SC R.O. SA, având ca obiect revendicare și constatare nulitate titlu de proprietate. A constatat astfel Curtea de Apel că termenul pentru exercitarea acțiunii în contestarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate a început să curgă de la data de 9 februarie 2010, astfel că acțiunea formulată la data de 25 mai 2010, este în termenul de 6 luni de la data la care reclamanții terți față de actul respectiv au aflat despre existența actului și a vătămării produse, motiv pentru care a fost respinsă excepția tardivității acțiunii. Cu privire la situația de fapt, s-a reținut că reclamanții sunt moștenitorii defunctului C.M., titular al dreptului de proprietate asupra terenului extravilan situat pe raza comunei Almăj, în suprafață totală de 1 ha și 600 mp, conform titlului de proprietate emis la data de 10 iulie 2003, suprafață de teren pe care acesta a înstrăinat-o SC R.O.

SA prin contractul de vânzare-cumpărare din 11 noiembrie 2003, intabulat prin Încheierea nr. 19573 din 17 noiembrie 2003 a Biroului de carte Funciară din Cadrul Judecătoriei Craiova. S-a mai reținut prin expertiza efectuată în cauză că terenul în litigiu se află pe teritoriul administrativ al comunei Almăj în tarlaua x, parcela x, iar prin adresa Primăriei și ale Comisiei Locale de Fond Funciar Almăj nr. 757/2008, s-a confirmat faptul că la momentul reconstituirii dreptului de proprietate pentru autorul reclamanților terenul figura liber la dispoziția Comisiei Locale Almăj. Totodată s-a mai avut în vedere că din extrasul registrului cadastral de la Primăria Comunei Almăj, rezultă că pârâta nu figurează cu teren în tarlaua x, ci cu teren în tarlaua y, parcela y, iar prin raportul de expertiză s-a stabilit că pe terenul în litigiu nu figurează amplasată cale ferată uzinală, ci că există numai fosta cale ferată C.F.R.

x. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că pârâta a folosit suprafața de 2.454 mp fără a deține un titlu valabil, și că această suprafață a fost inclusă în suprafața totală de 58.542, 68 mp din certificatul de atestare a dreptului de proprietate. De asemenea, judecătorul fondului a constatat că prin Decretul nr. 248/1970 s-a dispus exproprierea și trecerea în proprietatea statului a suprafeței de 36.500 mp, suprafață aflată în comuna suburbană Ișalnița, identificată potrivit planului de situație nr. 58 anexă la Decret. Prin același decret s-a decis și scoaterea temporară din producția agricolă, până la data de 31 decembrie 1972, a suprafeței de 25.050 mp, suprafață din care, potrivit expertului face parte și suprafața de 2.454 mp.

S-a concluzionat că pârâta nu avea drept de administrare ci o simplă detenție asupra acestui teren ce a fost inclus în certificatul de atestare a dreptului de proprietate contrar dispozițiilor H.G. nr. 834/1991, care impuneau obligativitatea identificării terenurilor, depunerii autorizaților de construcție a căii ferate și a actelor de proprietate, sau de administrare. În fine, Curtea de Apel a apreciat că T.P. nr. 2706 din 10 iulie 2003 emis pentru autorul reclamanților a îndeplinit condițiile legale. Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri (în prezent Ministerul Economiei), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri a arătat în esență următoarele: - Instanța de fond în mod greșit nu a observat că acțiunea este introdusă cu depășirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Arată recurenta că actul administrativ a fost emis în anul 2002, iar cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 31 mai 2010 și instanța de fond în mod eronat a considerat că termenul pentru introducerea acțiunii a început să curgă la data de 9 februarie 2010 când reclamanții terți au aflat despre existența actului și vătămării produse. - Pe fondul cauzei, a arătat recurenta-pârâtă că o excepție de nelegalitate a unui act administrativ unilateral cu caracter individual emis anterior Legii nr. 554/2004 nu poate fi invocată fără limită de timp, contravenind principiului securității juridice consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Se mai arată că dreptul de proprietate al societății comerciale a fost dobândit prin efectul legii și nu prin actul administrativ care este contestat. Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, atestă o anumită situație patrimonială existentă la un moment, respectiv la data înființării societății comerciale. În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Procedura în fața instanței de recurs Reclamanții C.M., R.C. și C.G. au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile recurate. Au arătat reclamanții-intimați că acțiunea nu este tardivă ci a fost introdusă în termenul de 6 luni de la data luării la cunoștință, având în vedere și că intimata SC C.E.

SA nu și-a intabulat dreptul de proprietate. Au mai arătat reclamanții-intimați că terenul în suprafață de 2.516 mp (respectiv 2.454 mp conform expertizei efectuate) nu a fost niciodată în administrarea societății pârâte. Intimata-pârâtă SC C.E.O. SA a formulat note de concluzii scrise și a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată. A arătat intimata-pârâtă că acțiunea a fost tardiv introdusă, că pe terenul în suprafață de 2.516 mp SC C.E. SA - Sucursala E. Craiova are amplasată o linie de cale ferată construită în anul 1972, înregistrată în evidențele acesteia. SC R.I.L. SA a cumpărat în anul 2003 de la C.M. (decedat) o suprafață de teren care se suprapune pe o suprafață de 2.516 mp din certificatul de atestare a dreptului de proprietate al SC C.E.O.

C.M. a obținut în anul 2003 dreptul de proprietate prin punere în posesie de către Comisia Județeană Dolj. Expertul I.I. a constatat că punerea în posesie a numitului C.M. nu s-a făcut pe vechiul amplasament ori pe un teren aflat în rezerva Comisiei pentru reconstituire și terenul nu mai putea fi avut în vedere la punerea în posesie a persoanelor îndreptățite la reconstituire odată cu semnarea procesului-verbal de vecinătate. S-a mai arătat că prin Sentința civilă nr. 2805 din 16 februarie 2010 a Judecătoriei Craiova s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate din 10 iulie 2003 în privința terenului de 2.156 mp, tarla x, parcela x. La dosar s-au depus înscrisuri în dovedirea cererii de recurs în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc.

civ. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, precum și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este fondată, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - În ceea ce privește primul motiv de recurs invocat de recurentă referitor la tardivitatea cererii de chemare în judecată, se reține că în mod corect a soluționat prima instanță excepția tardivității acțiunii. Astfel, în Dosarul nr. 20593/215/2007 al Judecătoriei Craiova, având ca obiect revendicare, reclamanții au fost introduși în cauză și la data de 9 februarie 2010 aceștia au avut cunoștință de faptul că există o suprapunere de terenuri - între terenul ce aparținuse autorului reclamant și cel al C.E.

Craiova. Prin urmare introducerea prezentei cereri de chemare în judecată este introdusă în termenul de 6 luni de la data luării la cunoștință a situației pretins vătămătoare. - În ceea ce privește fondul cauzei. Instanța de fond a avut de comparat titlul reclamanților și al societății pârâte și să concluzioneze care dintre cele două titluri este mai caracterizat. Înalta Curte constată că analiza efectuată de instanța de fond este eronată. Astfel, instanța de fond arată că suprafața de teren de 2.454 mp rezultată în urma efectuării expertizei a fost folosită de pârâtă fără a deține un titlu valabil, această suprafață a fost inclusă fără a fi fost în administrarea societății, teren ocupat în fapt de către pârâtă prin amplasarea unei căi ferate regionale care a fost desființată.

S-a mai reținut că terenul figura liber la momentul reconstituirii către autorul reclamanților, iar pârâta nu figurează cu teren în tarlaua și parcela în care se află terenul în litigiu. Din istoricul situației terenului în cauză rezultă următoarele: În favoarea SC T. SA București, antecesoarea pârâtei SC C.E. Craiova SA a fost emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 18 octombrie 2002. Acest certificat a fost emis în baza Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale și a H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri aflate în patrimoniul societății comerciale cu capital de stat. Terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora necesare desfășurării activității conform obiectului lor de activitate, se determină, pentru societățile comerciale înființate prin hotărâre a Guvernului (…) (art. 1 din H.G.

nr. 834/1991). H.G. nr. 834/1991 - a fost adoptată având în vedere prevederile art. 19 și 20 din Legea nr. 15/1990 - privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome. Potrivit art. 20 teza a II-a din Legea nr. 15/1990 „Bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acesteia cu excepția celor dobândite cu alt titlu”. Așa cum s-a reținut și în Sentința civilă nr. 2805 din 16 februarie 2010 pronunțată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. 20593/215/2007- prin semnarea procesului-verbal de vecinătate s-a recunoscut delimitarea proprietății SC T. SA, care include și terenul de 2.516 mp (2.454 mp conform expertizei) situată în tarlaua x parcela x. Primăria Almăj avea obligația să verifice situația de fapt, să-și actualizeze planurile parcelare, acest teren având deja un proprietar.

Anterior acestei situații este de necontestat că la baza emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietare au stat înscrisuri precum situația privind stabilirea terenurilor aflate în proprietatea societății comerciale cu capital de stat (SC T. SA Craiova) - Obiectul căi ferate exterioare C.E. Ișalnița, proces-verbal de recepție din 1 martie 2001 emise de Oficiul Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie Dolj privind recepția documentației topografice pentru terenul ocupat de căi ferate exterioare C.E. Ișalnița. Suprafața de teren de 36.500 mp situate în comuna Ișalnița identificate potrivit planului de situație anexat a fost expropriată prin Decretul nr. 248/1970 - fiind scoasă din producția agricolă.

Prin Decizia nr. 274 din 12 august 1971 - a Comitetului executiv al Consiliului Popular al Județului Dolj, având în vedere necesitatea amplasării unor platforme și depozite cu caracter permanent pentru C.E.T. Craiova, s-a transmis din administrarea Comitetului executiv în administrarea Ministerului Energiei Electrice - pentru C.E.T. Craiova, terenul pășune în suprafață de 65.179 mp identificat conform planului de situație anexat. Prin Decretul nr. 191/1983 - (art. 13) - În scopul construirii instalației de cântărire din mers a vagoanelor cărbune în incinta C.E. Ișalnița cât și a lucrărilor de mărire a rambleului de cale ferată de la C.E.T. II s-a expropriat și s-a trecut în proprietatea statului și dat în administrarea directă a Întreprinderii Energiei Electrice, terenul în suprafață de 5.000 mp - identificat potrivit planului de situație anexat și proprietatea persoanelor prevăzute în tabel.

Din expertiza efectuată în Dosarul nr. 20593/215/2007 al Judecătoriei Craiova rezultă că pe terenul în suprafață de 2.516 mp este o cale ferată uzinală simplă - proprietate și construcție a reclamantei. Reține Înalta Curte că această cale ferată aflată pe terenul de 2.516 mp - este înregistrată încă din anul 1972 în evidențele contabile ale antecesoarei C.E. Craiova. Situația reclamanților Reclamanții sunt moștenitorii defunctului C.M. - în favoarea căruia a fost emis titlul de proprietate din 10 iulie 2003 - pentru o suprafață de 1 ha și 600 mp. Imediat după emiterea acestui titlu prin contractul de vânzare-cumpărare din 11 noiembrie 2003, C.M. a vândut suprafața 10.600 mp, extravilan comuna Almăj tarla x parcela x - număr cadastral provizoriu x, înscris în C.F.

nr. x, către SC R.O. SA Brașov, drept de proprietate intabulat în C.F. nr. y/2003. Prin Sentința civilă nr. 2805 din 16 februarie 2010 pronunțată de Judecătoria Craiova s-a respins cererea de constatare nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare arătat mai sus, autentificat la 11 noiembrie 2003 al B.N.P. D.T. - Craiova, cerere formulată de moștenitorii lui C.M. - respectiv C.M., C.G., R.C. Așa cum a reținut și instanța de fond autorul C.M. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului defunctului T.G. Este de reținut că stabilirea amplasamentului și punerea în posesie s-a făcut pe un teren aflat în rezerva Comisiei pentru reconstituire, în mod evident greșit fiind reținut că acest teren este liber, deci s-a făcut pe un alt amplasament.

- În ceea ce privește situația reclamanților, în primul rând se reține că autorul lor C.M. a înstrăinat prin contract de vânzare-cumpărare din terenul reconstituit și consacrat prin titlul de proprietate din 10 iulie 2003, către SC R.O. SA - o suprafață de 10.600 mp - în care este cuprinsă suprafața aflată în litigiu. Datorită faptului că autorul reclamanților a înstrăinat această suprafață anterior reclamanții nu are ce drept de proprietate să mai invoce, și să fie analizat și comparat cu titlul pârâtei care așa cum s-a detaliat mai sus are un istoric precis.

- Având în vedere că reclamanții au intervenit în cursul judecății Dosarului nr. 2805/2010 al Judecătoriei Craiova și au fost obligați la despăgubiri pentru evicțiune, sentința civilă pronunțată aflată în faza de judecată a recursului care a fost suspendat până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze, Înalta Curte apreciază că dreptul invocat de reclamanți ca pretins vătămat (art. 1 din Legea nr. 554/2004) respectiv calitatea procesuală activă a acestora este o chestiune care comportă analize pe fondul cauzei și în consecință s-au făcut distincțiile arătate mai sus în ceea ce privește compararea titlurilor de proprietate invocate. Rezultă din cele arătate mai sus, că instanța de fond nu a analizat corect situația de fapt și de drept - aceasta trebuind să constate că reclamanții nu au un titlu valabil pe care să îl opună pârâtei.

Oricum, instanța de fond s-a contrazis în raționamentul său privind dreptul de administrare al căii ferate de către pârâtă și nu a arătat de ce titlul reclamantului este valabil și după ce anterior terenul a fost înstrăinat de către autorul său. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Constatând că pârâta SC C.C. SA (O. SA) are în condițiile detaliate mai sus, un titlu valabil, caracterizat față de reclamanți care nu au în prezent titlul pe suprafața în litigiu, Înalta Curte, va face aplicarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 312 alin. (1) C. proc. civ. În consecință, se va admite recursul, se va modifica sentința recurată în sensul că se va respinge acțiunea reclamantului ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri (în prezent Ministerul Economiei) împotriva Sentinței nr. 515 din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2013. Procesat de GGC - AS