ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5246/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5246/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 28 mai 2010

reclamanții C.M., R.C. și C.G. au solicitat în contradictoriu cu SC C.E.

Craiova SA (în prezent SC C.E. Oltenia SA) și Ministerul Economiei, Comerțului

și Mediului de Afaceri în temeiul dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 29/1990,

ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună constatarea nulității

absolute parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis

la 18 octombrie 2002 de Ministerul Industriei și Resurselor, în sensul

excluderii din acesta a suprafeței de teren de 2.516 mp situată în tarla x,

parcela x, teren extravilan pe raza comunei Almăj și obligarea pârâților la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt

a acțiunii reclamanții au arătat că sunt moștenitorii defunctului C.M., titular

al dreptului de proprietate pentru un teren extravilan situat pe raza comunei

Almăj, în suprafață totală de 1 ha și 600 mp, conform titlului de proprietate

emis la data de 10 iulie 2003 și că în luna octombrie 2009 au aflat de

existența unui litigiu având ca obiect revendicare și constatare nulitate titlu

de proprietate, litigiu în care reclamant era SC C.E. SA Craiova (în prezent SC

C.E.O. SA), în Dosarul nr. 20593/215/2007 pe rolul Judecătoriei Craiova.

S-a mai arătat de

către reclamanți că la data de 20 octombrie 2009 au solicitat introducerea în

cauză în calitate de moștenitori ai defunctului C.M. ocazie cu care au luat la

cunoștință că pârâta SC C.E. SA (în prezent SC C.E.O. SA) deține un certificat

de atestare a dreptului de proprietate în care ar fi inclusă și o parte din

terenul pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în

favoarea autorului reclamanților, certificat care nu a fost intabulat până la

data introducerii acțiunii.

În ceea ce privește

emiterea titlului de proprietate al autorului reclamanților, au arătat că

acesta s-a făcut cu respectarea procedurii prevăzute de Legea nr. 18/1991,

reconstituirea fiind realizată pe o suprafață de teren ce figura ca și teren

liber, autorul procedând la intabularea dreptului în cartea funciară.

S-a mai arătat în

acțiune, că terenul nu s-a aflat niciodată în administrarea societății pârâte,

iar pe parcursul derulării activității, pârâta a procedat la edificarea unei

căi ferate uzinale, fără a avea însă nicio autorizație de construcție și fără a

întocmi documentația preliminară de avizare și edificare a acesteia.

De asemenea, s-a

invocat că la momentul apariției H.G. nr. 834/1991, pârâta a procedat la

întocmirea unei documentații cadastrale în care a identificat rețeaua de cale

ferată pe care o folosea, inclusiv această cale ferată uzinală, obținând astfel

certificat de atestare a dreptului de proprietate și pentru o suprafață de

teren pe care nu a avut-o în administrarea sa.

S-a apreciat că

recunoașterea în favoarea SC C.E. SA (în prezent SC C.E.O. SA) a dreptului de

proprietate pentru o suprafață de teren pe care a ocupat-o în fapt, fără a avea

asupra acestuia un drept de administrare care să justifice aplicarea

dispozițiilor H.G. nr. 834/1991, reprezintă o măsură vădit nelegală, în

condițiile în care, de la momentul reconstituirii dreptului de proprietate în

favoarea autorului C.M. și până în anul 2007 când pârâta SC C.E. SA (în prezent

SC C.E.O. SA) a promovat acțiunea în revendicare, deși autorul reclamanților a

fost pus în posesie și a înstrăinat ulterior terenul, subdobânditorul

folosindu-l efectiv, nu s-a produs nicio tulburare în exercițiul dreptului de

proprietate.

În drept cererea a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 1, 9 și urm. din Legea nr. 29/1990 (lege

în vigoare la data emiterii actului contestat) și H.G. nr. 834/1991.

În cauză a fost

formulată întâmpinare de către pârâtul SC C.E. Craiova SA (în prezent SC C.E.O.

SA) prin care se solicită respingerea acțiunii promovate.

Au fost formulate

concluzii scrise și de către pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și

Mediului de Afaceri prin care s-au invocat excepțiile lipsei procedurii

prealabile și a tardivității, iar pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii,

susținându-se că probele administrate confirmă faptul că certificatul de

atestare a dreptului de proprietate a fost emis în mod legal și în acord cu

situația de fapt confirmată prin actele depuse la dosar.

Hotărârea instanței

de fond

Prin Sentința nr. 515

din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, s-au respins excepțiile invocate de către pârâții SC C.E. Craiova SA

și Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri; s-a admis acțiunea

precizată formulată de reclamanții C.M., R.C. și C.G. în contradictoriu cu

pârâții SC C.E. Craiova SA și Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de

Afaceri; s-a constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de atestare

a dreptului de proprietate emis la data de 18 octombrie 2002 de Ministerul

Industriei și Resurselor în sensul excluderii din acesta a suprafeței de teren

de 2.454 mp situată în tarlaua x, parcela x în extravilanul comunei Almăj, jud.

Dolj, conform raportului de expertiză și schițelor anexe, întocmit de către

expert I.I.; au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 1.300

RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că la dosar există copii ale

notificării adresate Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri,

ale recipiselor de expediere și primire, precum și copie de pe răspunsul

transmis reclamanților prin care emitentul răspunde în sensul că certificatul

de atestare a dreptului de proprietate nu poate fi revocat și că aceasta se

poate realiza numai prin acțiune adresată instanței de judecată, astfel că

excepția lipsei procedurii prealabile a fost apreciată ca nefondată.

A mai reținut

instanța fondului că existența unei suprapuneri parțiale între terenul ce

aparținuse autorului reclamanților și cel al C.E. Craiova, a fost observată de

către aceștia la data de 9 februarie 2010, din raportul de expertiză întocmit,

astfel cum rezultă din Încheierea de ședință pronunțată din Dosarul nr.

20593/215/2007 al Judecătoriei Craiova în care părți erau C.E. Craiova și SC

R.O. SA, având ca obiect revendicare și constatare nulitate titlu de

proprietate.

A constatat astfel

Curtea de Apel că termenul pentru exercitarea acțiunii în contestarea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate a început să curgă de la

data de 9 februarie 2010, astfel că acțiunea formulată la data de 25 mai 2010,

este în termenul de 6 luni de la data la care reclamanții terți față de actul respectiv

au aflat despre existența actului și a vătămării produse, motiv pentru care a

fost respinsă excepția tardivității acțiunii.

Cu privire la

situația de fapt, s-a reținut că reclamanții sunt moștenitorii defunctului

C.M., titular al dreptului de proprietate asupra terenului extravilan situat pe

raza comunei Almăj, în suprafață totală de 1 ha și 600 mp, conform titlului de

proprietate emis la data de 10 iulie 2003, suprafață de teren pe care acesta a

înstrăinat-o SC R.O. SA prin contractul de vânzare-cumpărare din 11 noiembrie

2003, intabulat prin Încheierea nr. 19573 din 17 noiembrie 2003 a Biroului de

carte Funciară din Cadrul Judecătoriei Craiova.

S-a mai reținut prin

expertiza efectuată în cauză că terenul în litigiu se află pe teritoriul

administrativ al comunei Almăj în tarlaua x, parcela x, iar prin adresa

Primăriei și ale Comisiei Locale de Fond Funciar Almăj nr. 757/2008, s-a

confirmat faptul că la momentul reconstituirii dreptului de proprietate pentru

autorul reclamanților terenul figura liber la dispoziția Comisiei Locale Almăj.

Totodată s-a mai avut

în vedere că din extrasul registrului cadastral de la Primăria Comunei Almăj,

rezultă că pârâta nu figurează cu teren în tarlaua x, ci cu teren în tarlaua y,

parcela y, iar prin raportul de expertiză s-a stabilit că pe terenul în litigiu

nu figurează amplasată cale ferată uzinală, ci că există numai fosta cale

ferată C.F.R. x.

S-a mai arătat în

considerentele sentinței atacate că pârâta a folosit suprafața de 2.454 mp fără

a deține un titlu valabil, și că această suprafață a fost inclusă în suprafața

totală de 58.542, 68 mp din certificatul de atestare a dreptului de

proprietate.

De asemenea,

judecătorul fondului a constatat că prin Decretul nr. 248/1970 s-a dispus

exproprierea și trecerea în proprietatea statului a suprafeței de 36.500 mp,

suprafață aflată în comuna suburbană Ișalnița, identificată potrivit planului

de situație nr. 58 anexă la Decret. Prin același decret s-a decis și scoaterea

temporară din producția agricolă, până la data de 31 decembrie 1972, a

suprafeței de 25.050 mp, suprafață din care, potrivit expertului face parte și

suprafața de 2.454 mp.

S-a concluzionat că

pârâta nu avea drept de administrare ci o simplă detenție asupra acestui teren

ce a fost inclus în certificatul de atestare a dreptului de proprietate contrar

dispozițiilor H.G. nr. 834/1991, care impuneau obligativitatea identificării

terenurilor, depunerii autorizaților de construcție a căii ferate și a actelor

de proprietate, sau de administrare.

În fine, Curtea de

Apel a apreciat că T.P. nr. 2706 din 10 iulie 2003 emis pentru autorul

reclamanților a îndeplinit condițiile legale.

Recursul

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului

de Afaceri (în prezent Ministerul Economiei), criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În motivarea cererii

de recurs, Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri a arătat în

esență următoarele:

- Instanța de fond în

mod greșit nu a observat că acțiunea este introdusă cu depășirea termenului de

6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Arată recurenta că

actul administrativ a fost emis în anul 2002, iar cererea de chemare în

judecată a fost introdusă la data de 31 mai 2010 și instanța de fond în mod

eronat a considerat că termenul pentru introducerea acțiunii a început să curgă

la data de 9 februarie 2010 când reclamanții terți au aflat despre existența

actului și vătămării produse.

- Pe fondul cauzei, a

arătat recurenta-pârâtă că o excepție de nelegalitate a unui act administrativ

unilateral cu caracter individual emis anterior Legii nr. 554/2004 nu poate fi

invocată fără limită de timp, contravenind principiului securității juridice

consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Se mai arată că

dreptul de proprietate al societății comerciale a fost dobândit prin efectul

legii și nu prin actul administrativ care este contestat.

Certificatul de

atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, atestă o anumită

situație patrimonială existentă la un moment, respectiv la data înființării

societății comerciale.

În drept, cererea se

întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Procedura în fața

instanței de recurs

Reclamanții C.M.,

R.C. și C.G. au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea recursului ca

nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile recurate.

Au arătat

reclamanții-intimați că acțiunea nu este tardivă ci a fost introdusă în

termenul de 6 luni de la data luării la cunoștință, având în vedere și că

intimata SC C.E. SA nu și-a intabulat dreptul de proprietate.

Au mai arătat

reclamanții-intimați că terenul în suprafață de 2.516 mp (respectiv 2.454 mp

conform expertizei efectuate) nu a fost niciodată în administrarea societății

pârâte.

Intimata-pârâtă SC

C.E.O. SA a formulat note de concluzii scrise și a solicitat admiterea

recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

A arătat

intimata-pârâtă că acțiunea a fost tardiv introdusă, că pe terenul în suprafață

de 2.516 mp SC C.E. SA - Sucursala E. Craiova are amplasată o linie de cale

ferată construită în anul 1972, înregistrată în evidențele acesteia.

SC R.I.L. SA a

cumpărat în anul 2003 de la C.M. (decedat) o suprafață de teren care se suprapune

pe o suprafață de 2.516 mp din certificatul de atestare a dreptului de

proprietate al SC C.E.O.

C.M. a obținut în

anul 2003 dreptul de proprietate prin punere în posesie de către Comisia

Județeană Dolj. Expertul I.I. a constatat că punerea în posesie a numitului

C.M. nu s-a făcut pe vechiul amplasament ori pe un teren aflat în rezerva

Comisiei pentru reconstituire și terenul nu mai putea fi avut în vedere la

punerea în posesie a persoanelor îndreptățite la reconstituire odată cu

semnarea procesului-verbal de vecinătate.

S-a mai arătat că

prin Sentința civilă nr. 2805 din 16 februarie 2010 a Judecătoriei Craiova s-a

constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate din 10 iulie

2003 în privința terenului de 2.156 mp, tarla x, parcela x.

La dosar s-au depus

înscrisuri în dovedirea cererii de recurs în conformitate cu prevederile art.

305 C. proc. civ.

Considerentele și

soluția instanței de recurs

Analizând cererea de

recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, precum și în conformitate

cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

este fondată, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

- În ceea ce privește

primul motiv de recurs invocat de recurentă referitor la tardivitatea cererii

de chemare în judecată, se reține că în mod corect a soluționat prima instanță

excepția tardivității acțiunii.

Astfel, în Dosarul

nr. 20593/215/2007 al Judecătoriei Craiova, având ca obiect revendicare,

reclamanții au fost introduși în cauză și la data de 9 februarie 2010 aceștia

au avut cunoștință de faptul că există o suprapunere de terenuri - între

terenul ce aparținuse autorului reclamant și cel al C.E. Craiova.

Prin urmare

introducerea prezentei cereri de chemare în judecată este introdusă în termenul

de 6 luni de la data luării la cunoștință a situației pretins vătămătoare.

- În ceea ce privește

fondul cauzei.

Instanța de fond a

avut de comparat titlul reclamanților și al societății pârâte și să

concluzioneze care dintre cele două titluri este mai caracterizat.

Înalta Curte constată

că analiza efectuată de instanța de fond este eronată.

Astfel, instanța de

fond arată că suprafața de teren de 2.454 mp rezultată în urma efectuării

expertizei a fost folosită de pârâtă fără a deține un titlu valabil, această

suprafață a fost inclusă fără a fi fost în administrarea societății, teren

ocupat în fapt de către pârâtă prin amplasarea unei căi ferate regionale care a

fost desființată.

S-a mai reținut că

terenul figura liber la momentul reconstituirii către autorul reclamanților,

iar pârâta nu figurează cu teren în tarlaua și parcela în care se află terenul

în litigiu.

Din istoricul

situației terenului în cauză rezultă următoarele:

În favoarea SC T. SA

București, antecesoarea pârâtei SC C.E. Craiova SA a fost emis certificatul de

atestare a dreptului de proprietate din 18 octombrie 2002.

Acest certificat a

fost emis în baza Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice

de stat ca regii autonome și societăți comerciale și a H.G. nr. 834/1991

privind stabilirea și evaluarea unor terenuri aflate în patrimoniul societății

comerciale cu capital de stat.

Terenurile aflate în

patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării

acestora necesare desfășurării activității conform obiectului lor de

activitate, se determină, pentru societățile comerciale înființate prin

hotărâre a Guvernului (…) (art. 1 din H.G. nr. 834/1991).

H.G. nr. 834/1991 - a

fost adoptată având în vedere prevederile art. 19 și 20 din Legea nr. 15/1990 -

privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome.

Potrivit art. 20 teza

a II-a din Legea nr. 15/1990 „Bunurile din patrimoniul societății comerciale

sunt proprietatea acesteia cu excepția celor dobândite cu alt titlu”.

Așa cum s-a reținut

și în Sentința civilă nr. 2805 din 16 februarie 2010 pronunțată de Judecătoria

Craiova în Dosarul nr. 20593/215/2007- prin semnarea procesului-verbal de

vecinătate s-a recunoscut delimitarea proprietății SC T. SA, care include și

terenul de 2.516 mp (2.454 mp conform expertizei) situată în tarlaua x parcela

x. Primăria Almăj avea obligația să verifice situația de fapt, să-și

actualizeze planurile parcelare, acest teren având deja un proprietar.

Anterior acestei

situații este de necontestat că la baza emiterii certificatului de atestare a

dreptului de proprietare au stat înscrisuri precum situația privind stabilirea

terenurilor aflate în proprietatea societății comerciale cu capital de stat (SC

T. SA Craiova) - Obiectul căi ferate exterioare C.E. Ișalnița, proces-verbal de

recepție din 1 martie 2001 emise de Oficiul Județean de Cadastru, Geodezie și

Cartografie Dolj privind recepția documentației topografice pentru terenul

ocupat de căi ferate exterioare C.E. Ișalnița.

Suprafața de teren de

36.500 mp situate în comuna Ișalnița identificate potrivit planului de situație

anexat a fost expropriată prin Decretul nr. 248/1970 - fiind scoasă din

producția agricolă.

Prin Decizia nr. 274

din 12 august 1971 - a Comitetului executiv al Consiliului Popular al Județului

Dolj, având în vedere necesitatea amplasării unor platforme și depozite cu

caracter permanent pentru C.E.T. Craiova, s-a transmis din administrarea

Comitetului executiv în administrarea Ministerului Energiei Electrice - pentru

C.E.T. Craiova, terenul pășune în suprafață de 65.179 mp identificat conform

planului de situație anexat.

Prin Decretul nr.

191/1983 - (art. 13) - În scopul construirii instalației de cântărire din mers

a vagoanelor cărbune în incinta C.E. Ișalnița cât și a lucrărilor de mărire a

rambleului de cale ferată de la C.E.T. II s-a expropriat și s-a trecut în

proprietatea statului și dat în administrarea directă a Întreprinderii Energiei

Electrice, terenul în suprafață de 5.000 mp - identificat potrivit planului de

situație anexat și proprietatea persoanelor prevăzute în tabel.

Din expertiza

efectuată în Dosarul nr. 20593/215/2007 al Judecătoriei Craiova rezultă că pe

terenul în suprafață de 2.516 mp este o cale ferată uzinală simplă -

proprietate și construcție a reclamantei.

Reține Înalta Curte

că această cale ferată aflată pe terenul de 2.516 mp - este înregistrată încă

din anul 1972 în evidențele contabile ale antecesoarei C.E. Craiova.

Situația

reclamanților

Reclamanții sunt

moștenitorii defunctului C.M. - în favoarea căruia a fost emis titlul de

proprietate din 10 iulie 2003 - pentru o suprafață de 1 ha și 600 mp. Imediat

după emiterea acestui titlu prin contractul de vânzare-cumpărare din 11

noiembrie 2003, C.M. a vândut suprafața 10.600 mp, extravilan comuna Almăj

tarla x parcela x - număr cadastral provizoriu x, înscris în C.F. nr. x, către

SC R.O. SA Brașov, drept de proprietate intabulat în C.F. nr. y/2003.

Prin Sentința civilă

nr. 2805 din 16 februarie 2010 pronunțată de Judecătoria Craiova s-a respins

cererea de constatare nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare

arătat mai sus, autentificat la 11 noiembrie 2003 al B.N.P. D.T. - Craiova,

cerere formulată de moștenitorii lui C.M. - respectiv C.M., C.G., R.C.

Așa cum a reținut și

instanța de fond autorul C.M. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de

proprietate asupra terenului defunctului T.G.

Este de reținut că

stabilirea amplasamentului și punerea în posesie s-a făcut pe un teren aflat în

rezerva Comisiei pentru reconstituire, în mod evident greșit fiind reținut că

acest teren este liber, deci s-a făcut pe un alt amplasament.

- În ceea ce privește

situația reclamanților, în primul rând se reține că autorul lor C.M. a

înstrăinat prin contract de vânzare-cumpărare din terenul reconstituit și

consacrat prin titlul de proprietate din 10 iulie 2003, către SC R.O. SA - o

suprafață de 10.600 mp - în care este cuprinsă suprafața aflată în litigiu.

Datorită faptului că

autorul reclamanților a înstrăinat această suprafață anterior reclamanții nu

are ce drept de proprietate să mai invoce, și să fie analizat și comparat cu

titlul pârâtei care așa cum s-a detaliat mai sus are un istoric precis.

- Având în vedere că

reclamanții au intervenit în cursul judecății Dosarului nr. 2805/2010 al

Judecătoriei Craiova și au fost obligați la despăgubiri pentru evicțiune,

sentința civilă pronunțată aflată în faza de judecată a recursului care a fost

suspendat până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze, Înalta Curte

apreciază că dreptul invocat de reclamanți ca pretins vătămat (art. 1 din Legea

nr. 554/2004) respectiv calitatea procesuală activă a acestora este o chestiune

care comportă analize pe fondul cauzei și în consecință s-au făcut distincțiile

arătate mai sus în ceea ce privește compararea titlurilor de proprietate

invocate.

Rezultă din cele arătate

mai sus, că instanța de fond nu a analizat corect situația de fapt și de drept

- aceasta trebuind să constate că reclamanții nu au un titlu valabil pe care să

îl opună pârâtei.

Oricum, instanța de

fond s-a contrazis în raționamentul său privind dreptul de administrare al căii

ferate de către pârâtă și nu a arătat de ce titlul reclamantului este valabil

și după ce anterior terenul a fost înstrăinat de către autorul său.

Temeiul legal al

soluției adoptate în recurs

Constatând că pârâta

SC C.C. SA (O. SA) are în condițiile detaliate mai sus, un titlu valabil,

caracterizat față de reclamanți care nu au în prezent titlul pe suprafața în

litigiu, Înalta Curte, va face aplicarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. raportat la art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, se va

admite recursul, se va modifica sentința recurată în sensul că se va respinge

acțiunea reclamantului ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri (în prezent

Ministerul Economiei) împotriva Sentinței nr. 515 din 24 octombrie 2011 a

Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 mai 2013.

Procesat de GGC - AS