ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3559/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, reține cele ce urmează. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj formulată împotriva pârâtei SC C. SA și precizată ulterior și față de SC C. SA reclamantul B.Ș.I. a solicitat restituirea imobilului teren de 2,5 ha intravilan. Prin sentința civilă nr. 79 din 4 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 2938/63/2006, a fost admisă acțiunea precizată, constatându-se că reclamantul este îndreptățit la restituirea în natură a terenului de 25.000 mp și a fost obligată pârâta SC C. SA să restituie această suprafață, cu vecinătățile din raportul de expertiză întocmit de expert D.D. și schița anexă, astfel: la Nord - Dc 58 pe distanța de 182,11 m, la Est - proprietatea M.M.

pe distanța de 180,5m, la Sud - rest proprietate SC C. SA pe distanța de 179 m, la Vest - D.J. pe distanța de 180,5m, cu obligarea SC C. SA la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 1.500 lei, reprezentând onorariu avocat și onorariu experți. Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, învestită cu soluționarea apelurilor declarate de pârâtele SC C. SA Dolj și SC C. SA Craiova, prin decizia nr. 187/15 iunie 2009, a respins cele două căi de atac, cu obligarea apelanților la 500 lei cheltuieli de judecată pentru considerentele ce urmează. În cauză nu se poate imputa instanței nerespectarea dispozițiilor art. 132 C. proc. civ., date fiind circumstanțele litigiului.

Astfel, ca urmare a refuzului de soluționare a notificării formulată de reclamant în termenul și condițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001, prin sentința civilă nr. 200 din 9 aprilie 2003 a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 258 din 10 octombrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, și irevocabilă prin Decizia nr. 8126 din 18 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pârâta SC C. SA Dolj a fost obligată, în baza art. 26 din Legea nr. 10/2001, să emită decizie motivată prin care să soluționeze notificarea reclamantului. Întrucât prin hotărârile pronunțate în cauza respectivă s-a reținut că pârâta SC C. SA Dolj are calitate de entitate deținătoare cu privire la terenurile notificate, reclamantul a formulat cerere pentru restituirea în natură a terenurilor, în contradictoriu cu această pârâtă.

Pe parcursul soluționării cauzei și administrării probelor încuviințate de instanță, respectiv înscrisuri, expertiză, acte eliberate de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Dolj, s-a constatat că suprafețele de teren a căror retrocedare s-a solicitat se află în patrimoniul SC C. SA, societate înființată în urma reorganizărilor succesive ale pârâtei SC C. SA Constatând calitatea SC C. SA, de succesor în drepturi al SC C. SA Dolj care, în procesul anterior a fost obligată la emiterea deciziei de soluționare a notificării, instanța a dispus, în baza cererii depusă de reclamant la data de 2 decembrie 2008, introducerea în cauză a deținătorului terenului, fără ca prin această măsură să se încalce dispozițiile art. 132 C. proc.

civ. Dispozițiile art. 28 din Legea nr. 10/2001 nu sunt incidente în cauză, față de faptul că la data formulării notificării reclamantul cunoștea deținătorul bunului, căruia i-a adresat cererea de restituire, dar ulterior societatea comercială respectivă a fost supusă unor reorganizării succesive, în urma cărora bunurile se regăsesc în patrimoniul unei persoane juridice distincte de cea care le-a deținut inițial, dar care este succesor în drepturi al acesteia. Cu actul de donație și actele de filiație, reclamantul a făcut dovada atât a dreptului de proprietate al autorului său asupra terenurilor în litigiu, cât și a calității de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, condiții cerute de dispozițiile art. 3 din lege.

De altfel, aceste aspecte, cât și caracterul abuziv al preluării imobilelor, în baza sentinței civile nr. 806 din 8 decembrie 1954 a Tribunalului Popular Raional Plenița, au fost reținute cu putere de lucru judecat prin Decizia nr. 8126 din 18 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în procesul anterior, în care împrejurările menționate nu au fost contestate. Neexecutarea sentinței civile nr. 200/2003 a Tribunalului Dolj nu a fost imputată, în considerentele hotărârii apelate, pârâtei SC C. SA, ci pârâtei SC C. SA, în contradictoriu cu care a fost pronunțată.

Incidența prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 nu exceptează pârâta de la obligația de restituire în natură a bunului, atâta timp cât s-a făcut dovada preluării terenurilor fără titlu valabil, s-a ținut seama și de faptul că modificările aduse textului de Legea nr. 247/2005 au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 830/2008, prin care s-a constatat că prin abrogarea sintagmei „imobilele preluate cu titlu valabil" din cuprinsul alin. (1), se încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituție. Împotriva deciziei au declarat recurs pârâtele, criticând-o pentru nelegalitate, cu referire la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru motivele ce urmează.

- Instanța de apel a soluționat greșit critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 132 C. proc. civ. atunci când s-a dispus „înlocuirea pârâtei în faza procesuală după administrarea probelor și încheierea dezbaterilor” precum și încălcarea dreptului SC C. SA la un proces echitabil „nefiind prezentă la proces la administrarea probelor”. - SC C. SA nu are calitatea de succesoare a SC C. SA deoarece potrivit actului constitutiv al SC C. SA, imobilele s-au transmis prin aportarea la capitalul social, ele fiind înstrăinate și nu trecute cu titlu gratuit în capitalul social al SC C. SA, așa încât restituirea în natură s-a făcut cu încălcarea art. 29 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001.

- Instanța a încălcat și prevederile art. 22 și următoarele din Legea nr. 10/2001 deoarece reclamantul nu a efectuat notificarea către unitatea deținătoare a imobilelor, ea fiind făcută către SC C. SA Plenița, unitate inexistentă la data respectivă. - Reclamanta nu a făcut dovada calității de moștenitor a lui B.I., proprietarul imobilului preluat abuziv. - Prin hotărârea pronunțată a fost încălcat principiul disponibilității atunci când s-a reținut culpa SC C. SA în nepunerea în aplicare a sentinței nr. 200/2003 a Tribunalului Dolj, câtă vreme reclamantul nu a făcut dovada că a stăruit în punerea în executare a acestei sentințe. Înalta Curte, analizând decizia prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, va constata caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed.

- Rațiunea adoptării Legii nr. 10/2001 privind situația juridică a unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 este aceea de a înlătura prejudiciile suferite de foștii proprietari prin abuzurile suferite de stat. - Conform dispozițiilor art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii, constând în restituirea în natură sau, după caz,prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor îndreptățite. - Reclamantul B.I., s-a legitimat ca succesor legal al defunctului B.I.

(I. fiind variantă al aceluiași prenume) prin certificatul de naștere, ce atestă că este fiul lui B.Ș., care este fiul lui B.I., potrivit certificatului de deces din 15 ianuarie 1998, proprietarul deposedat abuziv în temeiul Decretului nr. 224/1951, astfel cum rezultă in sentința civilă nr. 806 din 8 decembrie 1954 a Tribunalului Popular Raional Plenița. - Calitatea SC C. SA de unitate deținătoare a imobilului notificat precum și existența notificării formulate de reclamant conform art. 22 alin. (1) - (4) din Legea nr. 10/2001 sunt reținute cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 200 din 9 aprilie 2003 a Tribunalului Dolj, definitivă prin Decizia nr. 258 din 10 octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, și irevocabilă prin Decizia nr. 8126 din 18 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

- Drept urmare, repunerea în discuție a acestor aspecte deja soluționate irevocabil nu poate fi primită. - Dispozițiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ. privitoare la momentul până la care reclamantul își poate întregi sau modifica cererea, nu sunt incidente în cauză întrucât SC C. SA este succesoare în drepturi și obligații a SC C. SA, cel puțin cu privire la imobilul notificat, astfel cum rezultă cap. III art. 8 din actul constitutiv al societății.

- Drepturile și garanțiile procesuale ale SC C. SA au fost pe deplin respectate câtă vreme acesta a depus în apărare înscrisuri - act constitutiv, titlu proprietate, anexă la titlu de proprietate, Hotărârea Consiliului de Administrație din 2004 - a beneficiat de asistența juridică calificată, prin intermediul apărătorului, declarând că nu formulează obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică judiciară, în dezbaterile asupra cererii de chemare în judecată formulând apărările consemnate în încheierea de ședință de la 24 februarie 2009. - Osebit de acesta recurenta avea posibilitatea în calea devolutivă de atac, în condițiile art. 287 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., să propună probe în susținerea cererii de apel, dispoziție procedurală nevalorificată în cauză.

- Alin. (6) al art. 129 C. proc. civ. obligă judecătorii să se pronunțe numai asupra obiectului dedus judecății, consacrând principiul disponibilității. - Instanțele de fond s-au pronunțat strict asupra obiectului cererii de chemare în judecată-restituirea în natură a terenului de 25.000 mp. - Reținerea în considerentele celor două hotărâri a culpei recurentei SC C. SA în neexecutarea de bunăvoie, conform art. 371 1 C. proc. civ., a sentinței civile nr. 200/2003 a Tribunalului Dolj nu valorează încălcarea principiului sus enunțat, ci premisa cererii de chemare în judecată formulată, în condițiile în care notificarea trebuia soluționată conform art. 25 din lege.

- Conform dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001, (în varianta existentă la data notificării), „Pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, constând în bunuri ori servicii, acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare valorii imobilelor solicitate". În urma modificării Legii nr. 10/2001, art. 27 alin. (1) a devenit art. 29 alin. (1), cu un conținut diferit sub aspectul modului de restituire a bunurilor mobile preluate abuziv în perioada 1945 - 1989 și care fac parte din patrimoniul nor societăți comerciale privatizate.

Dacă în art. 27 se făcea distincție între imobilele preluate cu titlu valabil și cele preluate tară titlu valabil, în sensul că acestea din urmă se puteau restitui natură, cu procedura prevăzută de lege, dispozițiile art. 29 prevăd că persoanele îndreptățite beneficiază exclusiv de dreptul la despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a acestora. Prin Decizia nr. 830 din 8 iulie 2008 a Curții Constituționale, publicată M. Of. al României, Partea I nr. 559 din 24 iulie 2008 s-a admis excepția e neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției și s-a constatat că, prin abrogarea sintagmei „imobilele preluate cu titlu valabil" din cuprinsul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, acesta încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituția României.

Curtea Constituțională a reținut că „noua reglementare din art. 29 lin. (1) tinde să genereze discriminări între persoanele îndreptățite la restituirea natură a bunurilor ce fac obiectul notificărilor, care, după intrarea în vigoare a modificărilor vor beneficia doar de despăgubiri prin echivalent. Ori, simpla împrejurare de fapt - soluționarea cu întârziere a notificărilor de societăți comerciale integral privatizate - nu poate fi calificată drept un criteriu obiectiv și rezonabil de diferențiere, astfel încât nu poate justifica pe plan legislativ tratamentul discriminatoriu aplicabil persoanelor îndreptățite la restituirea în natură, aflate în situații identice". Dispozițiile din lege constatate neconstituționale și-au încetat efectele juridice în condițiile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Prin urmare, în mod corect instanța de apel a reținut că susținerile pârâtei în sensul că este o societate comercială integral privatizată, nu au relevanță în cauză deoarece imobilul nu a fost preluat de stat cu titlu valabil reclamanta fiind îndreptățită la restituirea în natură a bunului conform art. 9 din Legea nr. 10/2001.De precizat că recurentele nu au contestat în apel statuarea instanței de fond referitoare la preluarea bunului de către stat fără un titlu valabil, aspect ce a căpătat autoritate de lucru judecat. Înalta Curte, pentru considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat. Dat fiind calitatea intimatului-reclamant de parte câștigătoare în proces, în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc.

civ. recurenții-pârâți vor fi obligați la 800 și cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul pârâtelor SC C. SA și SC C. SA Dolj împotriva Deciziei nr. 187/ A din 15 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca nefondat. Obligă recurenții-pârâți la 800 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant B.Ș.I. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2020.