ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1396/2014

DECIZIA nr. 1396/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la Judecătoria Târgu Jiu, înregistrată sub nr. 8556/318/2011, reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H. au chemat în judecată SC I. SA, precum și Comisia Județeană Gorj pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și Comisia Locală Rovinari pentru aplicarea Legii fondului funciar, solicitând stabilirea situației juridice a parcelelor de teren în suprafață de 1320 mp situate în Rovinari pentru care, deși dețin titlu de proprietate, nu au primit despăgubiri din partea societății comerciale, în calitate de deținătoare a terenului.

La data de 8 iunie 2011, reclamanții și-au completat acțiunea, solicitând și anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nr. x din 26 martie 2008 eliberat de Ministerul Economiei și Finanțelor în favoarea primei pârâte pentru suprafața de 1320 mp teren, proprietatea reclamanților.

Prin încheierea din 7 iulie 2011, Judecătoria Târgu Jiu a disjuns capătul de cerere având ca obiect anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, formându-se Dosarul nr. x/318/2011, iar prin Sentința civilă nr. 6430 din 27 iulie 2011 a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

La această din urmă instanță s-a dispus prin încheierea din 27 ianuarie 2012 introducerea în cauză în calitate de pârât a Ministerului Economiei și Finanțelor (în prezent Ministerul Economiei) ca emitent al actului administrativ contestat.

Prin Sentința nr. 696 din 22 iunie 2012 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea precizată și a dispus anularea parțială a certificatului de atestare cu privire la suprafața de 1200 mp, situată pe raza cartierului Q.

Prin aceeași hotărâre instanța a respins ca neîntemeiate cererile având ca obiect acordarea de despăgubiri și de asemenea, a respins acțiunea față de Comisia Județeană Gorj pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și Comisia Locală Rovinari pentru aplicarea Legii fondului funciar, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că suprafața de 1200 mp situată în intravilan, este inclusă atât în titlul de proprietate nr. x din 18 iunie 2003 eliberat reclamanților în calitate de beneficiari prin reconstituirea dreptului de proprietate, cât și în certificatul de atestare emis la 26 martie 2008, societatea comercială exercitând drept de administrare asupra terenului prin efectul Decretului nr. 79/1957.

Instanța a constatat că, întrucât la data întocmirii documentației pentru eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, suprafața în litigiu era supusă unui regim de proprietate privată, în condițiile Legii nr. 18/1991, nu erau îndeplinite cerințele art. 1 și 2 din H.G. nr. 834/1991.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta SC I. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâta a învederat că în primă instanță a figurat în proces SC J. SA - societate radiată de la Registrul Comerțului din 1 iunie 2012 și care a fuzionat cu alți operatori economici, făcând parte din R., aspect adus la cunoștința instanței la 20 iunie 2012, noua societate nefiind însă citată în cauză.

Pârâta a criticat sentința și sub aspectul respingerii excepției inadmisibilității acțiunii, în condițiile în care reclamanții nu au efectuat procedura administrativă prealabilă.

S-a învederat și faptul că instanța, deși a încuviințat efectuarea unei expertize topografice, pentru care s-a achitat și onorariul de 800 lei, nu a administrat proba, ce era necesară pentru a se stabili dacă terenul de 1200 mp al reclamanților se suprapune cu suprafața înscrisă în certificatul de atestare a dreptului de proprietate.

Printr-un ultim motiv de recurs pârâta susține că instanța de recurs nu a verificat legalitatea actului administrativ contestat prin prisma îndeplinirii condițiilor prevăzute de H.G. nr. 834/1991, ignorând împrejurarea că terenul înscris în certificatul de atestare a trecut în proprietatea statului prin Decretul de expropriere nr. 79/1957 și a fost dat în administrarea societății, fiind folosit pentru excavații miniere.

În faza recursului, urmare a decesului a două dintre reclamante au fost introduși în cauză moștenitorii K., L., M. și N., respectiv O.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, împrejurarea fuziunii SC J. SA în SC I. SA nu a fost adusă la cunoștința instanței decât la 20 iunie 2012, dezbaterile în fond având loc la 15 iunie 2012, când instanța a amânat pronunțarea la 22 iunie 2012.

Pe de altă parte, astfel cum rezultă din încheierile de ședință ale Curții de Apel Craiova, la primele termene de judecată acordate, societatea comercială pârâtă a fost prezentă prin consilierul juridic P., care este reprezentantul societății și în recurs, neputându-se susține că litigiul s-ar fi judecat în lipsa noii entități, necitată în cauză.

Referitor la neadministrarea probei expertizei topografice, încuviințată prin încheierea din 27 ianuarie 2012, Curtea constată că pârâta a fost decăzută din probă la termenul de judecată din 15 iunie 2012, întrucât nu a depus onorariul stabilit, motivul de recurs privind neefectuarea expertizei fiind astfel neîntemeiat.

Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut în mod corect că reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1200 mp teren, titlul lor de proprietate datând din anul 2003 și că parcela respectivă se suprapune peste terenul aflat în perimetrul de licență al carierei Rovinari, înscris în certificatul de atestare, aspect ce rezultă din însăși corespondența societății pârâte adresată uneia dintre reclamante, și din convenția de vânzare-cumpărare teren a aceleiași reclamante, datate 23 martie 2009 și respectiv 13 iulie 2009, ca și din adresa Primăriei Orașului Rovinari din 14 martie 2011, împrejurare care nu a fost avută în vedere la eliberarea certificatului de atestare.

În consecință, instanța a stabilit în mod justificat că prin emiterea actului administrativ contestat, reclamanții au fost vătămați în dreptul lor recunoscut de lege, soluția de anulare parțială a certificatului fiind legală și temeinică, motiv pentru care Curtea va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC I. SA împotriva Sentinței nr. 696 din 22 iunie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2014.

Procesat de GGC - CT