ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2233/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 254 din 25 iunie 2009 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanții M.D. și M.V., împotriva pârâților Ministerul Economiei și SC C.E. Rovinari SA. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență următoarele: În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond a reținut că certificatul de atestare a dreptului de proprietate are natura juridică a unui act administrativ de autoritate, constitutiv de drepturi și face dovada dreptului de proprietate pentru suprafața de 8.672.551,93 mp, în favoarea SC C.E.

Rovinari SA, în timp ce reclamanții n-au făcut dovada dreptului lor de proprietate. Astfel, sentința judecătorească invocată de reclamanți pentru a-și dovedi dreptul de proprietate, le reconstituie acestora dreptul alternativ, fie pe vechiul amplasament, cu condiția ca acesta să fie liber, fie pe amplasamente din rezerva comisiei locale, fie prin despăgubiri, prin trecerea acestora în tabelul de despăgubiri. În consecință, reclamanții n-au făcut dovada că dreptul lor de proprietate este inclus în certificatul de atestare a dreptului de proprietate a cărui anulare au solicitat-o.

În absența titlului de proprietate prin care suprafața de teren să poată fi identificată prin vecinătăți și a extrasului de Carte funciară care să ateste fără putință de tăgadă dreptul de proprietate al reclamanților, doar sentința judecătorească prin care acestora le este reconstituit dreptul de proprietate în mai multe variante nu poate suplini titlul valabil absolut necesar pentru a se reține vătămarea adusă reclamanților într-un drept recunoscut de lege, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004. Apreciind că la data emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, ca și act administrativ, au fost îndeplinite cerințele legale prevăzute de art. 1 din H.G. nr. 834/1991, respectiv terenul era în patrimoniul societății și era necesar desfășurării activității conform obiectului său de activitate și cum reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate pretins vătămat, instanța a apreciat că acest act administrativ este legal.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanții M.D. și M.V. au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs s-a arătat, în esență, că certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 03 nr. 10907 a fost emis de Ministerul Economiei și Finanțelor cu încălcarea prevederilor legale, respectiv a H.G. nr. 834/1991 (art. 1) și a Legii nr. 15/1990 modificată (art. 18) în condițiile în care la data de 31 decembrie 1989 C.E. Rovinari nu avea în patrimoniu terenul în litigiu și nici nu a dovedit că a intrat în proprietatea și posesia acestuia printr-un act normativ publicat în Monitorul Oficial pentru a le fi opozabil și recurenților.

De altfel, documentația ce stă la baza acestui certificat vine să confirme susținerile recurenților cu atât mai mult cu cât încă din octombrie 2006 pârâtul era încunoștințat că terenul este în litigiu și avea obligația de a opri orice procedură. S-a apreciat în acest context că actul administrativ este lovit de nulitate. În privința dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 194.730 mp, recurenții au arătat că din raportul de expertiză întocmit în dosarul nr. 5290.3/318/2006 al Judecătoriei Târgu Jiu și necontestat de pârât rezultă amplasamentul terenului proprietatea lor. Intimata SC C.E. Rovinari SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate.

Examinând cauza în raport de criticile recurenților și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinței atacate. Obiectul acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamanții M.D. și M.V. a vizat anularea în parte (pentru suprafața de 194.730 mp) a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 03 nr. 10907 emis la 26 martie 2008 în favoarea SC C.E. Rovinari SA. În acord cu actele dosarului și cu dispozițiile H.G. nr. 834/1991 (privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societatea comercială cu capital de stat), modificată, instanța de fond a stabilit că pârâta a fost îndreptățită la atestarea dreptului de proprietate asupra terenului aflat în proprietatea sa și necesar desfășurării activității conform obiectului de activitate fiind respectate dispozițiile art. 1 din hotărârea de guvern menționată.

Dreptul de proprietate al intimatei-pârâte a fost dobândit prin efectul legii, respectiv art. 20 din Legea nr. 15/1990, iar actul a cărui anulare parțială s-a cerut nu vine decât să ateste acest lucru. Cum din probatoriul administrat rezultă, în același timp, că reclamanții nu au făcut dovada că terenul pentru care li s-a recunoscut dreptul de proprietate prin sentința nr. 7776 din 20 octombrie 2008 a Judecătoriei Târgu Jiu – reconstituirea alternativă așa cum reiese din această hotărâre judecătorească aflată la filele 6-7 dosar fond – este inclus în certificatul de atestare emis la 26 martie 2008 în favoarea SC C.E. Rovinari SA, în mod corect judecătorul fondului a apreciat că nu s-a dovedit vătămarea în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată.

Susținerile recurenților că amplasamentul terenului proprietatea lor este dovedit și care fac obiectul uneia din criticile principale aduse sentinței recurate nu pot fi primite în condițiile în care reconstituirea dreptului lor de proprietate s-a făcut fie pe vechiul amplasament dacă acesta este liber, fie pe alte amplasamente din rezerva Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 sau trecerea persoanelor îndreptățite pe tabelul de despăgubiri (vezi sentința civilă nr. 7776/2008). Ca urmare, pentru cele expuse și văzând și art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.D. și M.V. prin procurator M.D. Daniel, împotriva sentinței civile nr. 254 din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2010.