ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2233/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 254 din 25 iunie 2009 Curtea de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea

formulată de reclamanții M.D. și M.V., împotriva pârâților

Ministerul Economiei și SC C.E. Rovinari SA.

Pentru

a pronunța această soluție instanța de fond a reținut

în esență următoarele:

În

ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond a reținut

că certificatul de atestare a dreptului de proprietate are natura

juridică a unui act administrativ de autoritate, constitutiv de drepturi

și face dovada dreptului de proprietate pentru suprafața de

8.672.551,93 mp, în favoarea SC C.E. Rovinari SA, în timp ce reclamanții

n-au făcut dovada dreptului lor de proprietate.

Astfel,

sentința judecătorească invocată de reclamanți pentru

a-și dovedi dreptul de proprietate, le reconstituie acestora dreptul

alternativ, fie pe vechiul amplasament, cu condiția ca acesta să fie

liber, fie pe amplasamente din rezerva comisiei locale, fie prin despăgubiri,

prin trecerea acestora în tabelul de despăgubiri.

În

consecință, reclamanții n-au făcut dovada că dreptul

lor de proprietate este inclus în certificatul de atestare a dreptului de

proprietate a cărui anulare au solicitat-o.

În

absența titlului de proprietate prin care suprafața de teren să

poată fi identificată prin vecinătăți și a

extrasului de Carte funciară care să ateste fără

putință de tăgadă dreptul de proprietate al

reclamanților, doar sentința judecătorească prin care

acestora le este reconstituit dreptul de proprietate în mai multe variante nu

poate suplini titlul valabil absolut necesar pentru a se reține

vătămarea adusă reclamanților într-un drept recunoscut de

lege, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Apreciind

că la data emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate,

ca și act administrativ, au fost îndeplinite cerințele legale prevăzute

de art. 1 din H.G. nr. 834/1991, respectiv terenul era în patrimoniul

societății și era necesar desfășurării

activității conform obiectului său de activitate și cum

reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate pretins

vătămat, instanța a apreciat că acest act administrativ

este legal.

Împotriva

acestei hotărâri, reclamanții M.D. și M.V. au declarat recurs,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În

motivarea cererii de recurs s-a arătat, în esență, că certificatul

de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 03 nr. 10907 a fost emis de Ministerul Economiei și Finanțelor cu încălcarea prevederilor

legale, respectiv a H.G. nr. 834/1991 (art. 1) și a Legii nr. 15/1990

modificată (art. 18) în condițiile în care la data de 31 decembrie 1989

C.E. Rovinari nu avea în patrimoniu terenul în litigiu și nici nu a

dovedit că a intrat în proprietatea și posesia acestuia printr-un act

normativ publicat în Monitorul Oficial pentru a le fi opozabil și

recurenților. De altfel, documentația ce stă la baza acestui

certificat vine să confirme susținerile recurenților cu atât mai

mult cu cât încă din octombrie 2006 pârâtul era încunoștințat

că terenul este în litigiu și avea obligația de a opri orice

procedură. S-a apreciat în acest context că actul administrativ este

lovit de nulitate.

În

privința dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață

de 194.730 mp, recurenții au arătat că din raportul de

expertiză întocmit în dosarul nr. 5290.3/318/2006 al Judecătoriei Târgu

Jiu și necontestat de pârât rezultă amplasamentul terenului proprietatea

lor.

Intimata

SC C.E. Rovinari SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat menținerea

ca legală și temeinică a hotărârii recurate.

Examinând

cauza în raport de criticile recurenților și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține

că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinței

atacate.

Obiectul

acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamanții M.D.

și M.V. a vizat anularea în parte (pentru suprafața de 194.730 mp) a

certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 03 nr. 10907 emis

la 26 martie 2008 în favoarea SC C.E. Rovinari SA.

În

acord cu actele dosarului și cu dispozițiile H.G. nr. 834/1991

(privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societatea

comercială cu capital de stat), modificată, instanța de fond a

stabilit că pârâta a fost îndreptățită la atestarea

dreptului de proprietate asupra terenului aflat în proprietatea sa și necesar

desfășurării activității conform obiectului de

activitate fiind respectate dispozițiile art. 1 din hotărârea de guvern

menționată.

Dreptul

de proprietate al intimatei-pârâte a fost dobândit prin efectul legii,

respectiv art. 20 din Legea nr. 15/1990, iar actul a cărui anulare parțială

s-a cerut nu vine decât să ateste acest lucru.

Cum

din probatoriul administrat rezultă, în același timp, că

reclamanții nu au făcut dovada că terenul pentru care li s-a recunoscut

dreptul de proprietate prin sentința nr. 7776 din 20 octombrie 2008 a Judecătoriei Târgu Jiu – reconstituirea alternativă așa cum reiese din această

hotărâre judecătorească aflată la filele 6-7 dosar fond – este

inclus în certificatul de atestare emis la 26 martie 2008 în favoarea SC C.E. Rovinari

SA, în mod corect judecătorul fondului a apreciat că nu s-a dovedit

vătămarea în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată.

Susținerile

recurenților că amplasamentul terenului proprietatea lor este dovedit

și care fac obiectul uneia din criticile principale aduse sentinței recurate

nu pot fi primite în condițiile în care reconstituirea dreptului lor de proprietate

s-a făcut fie pe vechiul amplasament dacă acesta este liber, fie pe alte

amplasamente din rezerva Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 sau

trecerea persoanelor îndreptățite pe tabelul de despăgubiri

(vezi sentința civilă nr. 7776/2008).

Ca

urmare, pentru cele expuse și văzând și art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.D.

și M.V. prin procurator M.D. Daniel, împotriva sentinței civile nr.

254 din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 29 aprilie 2010.