ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.04.2004

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1444/2004

HOTĂRÂRE
16.04.2004
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1444/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 30

aprilie 2002, reclamanții M.I., M.V., B.C., P.M., C.Ș., C.R., V.I., C.G., S.Ș.,

S.S., T.E., T.Ș.,T.M., Ț.V., S.Si., F.C., N.V., Ș.F., G.M., C.D., I.M. și T.I.

au solicitat ca în temeiul art. 1 din Legea nr. 29/1990, să se dispună anularea

parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.07 nr.

0589 din 2 septembrie 1993 emis de Ministerul Agriculturii, Alimentației și

Pădurilor, pentru SC I.C. Beclean, motivând că prin acest act le-a fost vătămat

dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 12,57 ha.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 332

din 5 septembrie 2002, prin care a respins acțiunea, ca inadmisibilă, reținând

că certificatul de atestare a dreptului de proprietate eliberat pârâtei SC I.C.

SA Beclean, a intrat în circuitul civil, fiind opozabil tuturor de la data când

dreptul astfel dobândit, a fost intabulat în C.F.

Împotriva acestei sentințe, au

declarat recurs, reclamanții, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304

pct. 8 - 10 C. proc. civ.

Recurenții au susținut că soluția

dată de instanța de fond, excepției de necompetență materială, este greșită,

întrucât trebuia pronunțată o hotărâre de declinare a competenței în favoarea

instanței de drept comun, și nu să fie respinsă acțiunea, ca inadmisibilă.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele

considerente de fapt și de drept, care vor înlocui motivarea hotărârii atacate:

Instanța de fond a respins corect

excepția de necompetență materială și în conformitate cu dispozițiile art. 3

pct. 1 C. proc. civ., s-a pronunțat în pricina având ca obiect cererea de

anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.07 nr.

0589 din 2 septembrie 2003, emis în cadrul procedurii prevăzute de hotărârea

nr. 834/1991, de o autoritate a administrației publice centrale,

intimatul-pârât Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor.

De altfel, se constată că și

recurenții, deși au criticat soluția dată excepției de necompetență materială,

au arătat în memoriul de recurs, că litigiul lor este de contencios

administrativ și că, în această materie, competența de a se pronunța în primă

instanță aparține curților de apel, dacă actul atacat a fost întocmit de o

autoritate publică centrală.

Inadmisibilitatea acțiunii formulate

de recurenții-reclamanți a fost constatată de instanța de fond pentru

neîndeplinirea condițiilor de sesizare a sa prevăzute în Legea nr. 29/1990.

Astfel, în hotărârea atacată s-a

reținut corect că actul contestat, certificatul seria M.07 nr. 0589 a fost emis la data 2 septembrie 1993 și dreptul real atestat intimatei-pârâte SC I.C. SA Beclean

a fost înscris în C.F. nr. 2362 Beclean, conform extrasului C.F. eliberat la 16

iunie 1998 de Judecătoria Beclean.

De asemenea, instanța de fond a

reținut corect că, urmare a realizării formelor de publicitate imobiliară,

înscrierea din C.F. referitoare la dreptul de proprietate al societății

intimate, a devenit opozabilă față de terți de la data înregistrării cererii,

potrivit art. 27 din Legea nr. 7/1996. În consecință, de la această dată,

recurenții-reclamanți aveau obligația ca, în termenele prevăzute de art. 5 din

Legea nr. 29/1990, să îndeplinească procedura prealabilă administrativă și să

formuleze acțiunea în justiție pentru anularea actului prin care au considerat

că a fost vătămat propriul lor drept de proprietate.

Aceste condiții procedurale privind

sesizarea instanței de contencios administrativ nu au fost respectate de

recurenții-reclamanți, situație în raport cu care este legală și temeinică

hotărârea de respingere a acțiunii lor, ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse și

constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate,

Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de M.I.,

S.Si., F.C., N.V., Ș.F., G.M., C.D., I.M. și T.I., împotriva sentinței civile

nr. 332 din 5 septembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 aprilie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-10-31
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3608/2003
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 15 ianuarie 2002, la Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ, sub nr. 557, reclamanții S.V., S.E., S.N., Ț.
ÎCCJ 2005-04-21
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2712/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 53/FC, pronunțată la data de 21 aprilie 2004, în dosarul nr. 206/FC/2004, Curtea de Apel Pitești, sec
ÎCCJ 2003-05-22
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1980/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea depusă inițial la Judecătoria Târgu Jiu, reclamantul B.I. a chemat în judecată pe pârâții SC T.P.S.U.T Rovinari și Ministerul Industriilor ș
ÎCCJ 2007-02-21
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1125/2007
se ulterior ca nefondate apelurile exercitate de recurentele-reclamante în cauză prin decizia nr. 2394/2004 a Curții de Apel Cluj. Mai mult prin sentința nr. 127/2004 a curții de Apel Cluj s-a respins acțiunea reclamantelor-recurente în cau
ÎCCJ 2004-02-06
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 483/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 7 mai 2001 și precizată ulterior, la 4 iulie 2001, reclamanta S.C. „C.P.” SA a chemat în judecată Ministerul Industriilor și Re
Sursă