ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4254/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4254/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin încheierea din 5 februarie 2008, pronunțată în dosarul
nr. 11304/1/2005, Curtea de Apel București, secția
a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată,
cererea formulată de pârâtul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, prin
care solicita
lămurirea dispozitivului
sentinței nr. 1950 din, 17 iulie 2007 pronunțată de aceeași instanță, în
temeiul art. 281
1
C. proc. civ.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut
următoarele:
Prin
sentința civilă nr. 1950 din 17 iulie 2007 s-a admis în parte acțiunea
formulată de reclamanta SC A. SA și a fost obligat pârâtul să emită certificat
de atestare a dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 19540 mp situat
în București,
în proprietatea exclusivă a
reclamantei și pentru suprafața de 4917 mp
teren,
în coproprietate cu Institutul de Cercetări și Ingineria Mediului București,
conform documentației depuse de reclamantă.
Dezbaterea publică nu s-a purtat în legătură cu
delimitarea exactă a
terenului ci cu calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la
eliberarea
unui certificat de atestare a
dreptului de proprietate pentru terenurile pentru
care a depus
documentația la instituția pârâtă.
Acesta,
se arată în considerentele hotărârii recurate, este motivul pentru care
instanța nu a considerat necesar să tranșeze problema identificării terenului
pretins, aspectul respectiv nefiind contestat de părți, ci a stabilit că
reclamanta este îndreptățită la eliberarea certificatului de proprietate pentru
terenurile pretinse prin documentația depusă la autoritatea pârâtă (mai puțin
suprafețele de teren pentru care a fost emis
titlul
de proprietate pentru persoane fizice interveniente).
De altfel, mai reține instanța de fond, autoritatea publică pârâtă a
executat sentința cu privire la care pretinde că are nelămuriri, ceea ce
dovedește, o dată în plus, faptul că nu se impune
lămurirea dispozitivului.
Împotriva încheierii pronunțate de instanța de fond a declarat recurs
pârâtul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, considerând-o netemeinică
și nelegală.
În motivarea cererii de recurs,
Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile a invocat prevederile art. 304 pct.
8 și 9 C. proc. civ. și a arătat că dispozitivul sentinței nr. 1950 din 17 iulie
2007 nu poate fi adus la îndeplinire, deoarece terenul pentru care a fost
obligat să emită certificat de atestare a dreptului de proprietate face parte
dintr-o suprafață mult mai mare de 117.466,41 mp și nu poate fi individualizat
și delimitat prin raportare la documentația depusă la dosarul cauzei, iar
instanța de fond a respins proba cu expertiza tehnică topografică pe care a
solicitat-o.
Criticând soluția pronunțată,
recurentul – pârât a arătat că instanța de fond, interpretând în mod greșit
actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul vădit
neîndoielnic al acestuia, ignorând faptul că emiterea certificatului de
atestare a dreptului de proprietate trebuie urmată punerea în posesie, care nu
poate fi efectuată fără individualizarea și identificarea terenului.
De asemenea, recurentul-pârât a arătat că
soluția pronunțată este lipsită de temei legal, pentru că dispozitivul
hotărârii judecătorești trebuie să rezolve toate cererile părților, să aibă un
conținut cât mai complet, să arate în mod concret în ce constă și care sunt
limitele condamnării, pentru a putea fi pus în executare.
În recurs a fost administrată proba cu
înscrisuri, în temeiul art. 305 C. proc. civ.
Examinând cauza prin prisma criticilor
formulate în recurs și a prevederilor art. 304
1
C. proc. civ.
constată că recursul este fondat.
Potrivit art. 281
1
C. proc.
civ., în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul,
întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde
dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să
lămurească dispozitivul său să înlăture dispozițiile potrivnice.
Scopul acestei proceduri constă în
clarificarea dispozitivului, astfel încât să nu existe dificultăți la
executare, în doctrina și jurisprudența procesual-civilă fiind consacrat, cu
titlu de exemplu, cazul în care obiectul material al obligației stabilite prin
dispozitiv este un teren pentru care nu au fost indicate vecinătățile și alte
elemente de individualizare.
Or, în cauza de față, nu poate fi negată
existența unei dificultăți în emiterea certificatului de atestare a dreptului
de proprietate, în condițiile în care, pe de o parte, se vorbește despre un
teren în suprafață de 19.540 mp, ca teren aflat în proprietate exclusivă și
despre un altul în suprafață de 4917 mp, ca teren aflat în coproprietate cu o
altă entitate, iar pe de altă parte, ambele loturi se află la aceeași adresă
poștală, unde în documentația depusă la dosar figurează un teren cu suprafață
mult mai mare, de 117.466,41 mp, fără a fi indicate coordonatele exacte pentru
identificarea lor.
Considerentul reținut de instanța de
fond, în sensul că în litigiul soluționat prin sentința a cărei lămurire se
solicită, dezbaterea nu s-a purtat în legătură cu delimitarea exactă a
terenului, ci cu calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la eliberarea
unui certificat de atestare a dreptului de proprietate, este contrar spiritului
reglementării contenciosului administrativ prin Legea nr. 554/2004.
Reclamanta a dedus judecății refuzul
nejustificat de rezolvare a unei cereri referitoare la un drept prevăzut de
lege în speță, (art. 20 din Legea nr. 15/1990), ipoteză pentru care art. 1
alin. (1), art. 8 alin. (1) și 18 din Legea nr. 554/2004 instituie un
contencios subiectiv, de plină jurisdicție, care nu se limitează la verificarea
dimensiunii formale a legalității actului administrativ asimilat, ci presupune
dreptul și în același timp obligația instanței de contencios administrativ de a
dispune măsuri menite să constituie o modalitate adecvată de restabilire a
dreptului sau a interesului legitim lezat, pentru ca acesta să nu rămână
iluzoriu și în același timp să nu aducă atingere dreptului sau intereselor
legitime ale altor subiecte de drept.
Individualizarea obiectului dreptului a
cărui recunoaștere se solicită se impune cu atât mai mult în cazul dreptului de
proprietate, drept real în virtutea căruia titularul exercită în mod direct și
nemijlocit atributele asupra unui bun determinat (
jus in re
).
Din această perspectivă, Înalta Curte constată
că lămurirea tuturor împrejurărilor de fapt legate de individualizarea loturilor
și delimitarea lor în raport cu întreaga suprafață de teren aflată la adresa
poștală indicată în sentință necesita efectuarea unei expertize tehnice de
specialitate, potrivit art. 201 alin. (1) C. proc. civ., administrarea acestei
probe nefiind incompatibilă cu procedura reglementată de art. 281
1
C.
proc. civ.
Urgența în rezolvarea cererii, impusă de
art. 281
1
alin. (2), nu poate prevala asupra imperativului lămuririi
depline a tuturor aspectelor privind întinderea și aplicarea dispozitivului
sentinței.
Având în vedere toate considerentele
arătate, Înalta Curte va admite recursul și în temeiul art. 20 alin. (3) din
Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va casa
încheierea atacată și va trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea
cererii de lămurire a dispozitivului.
Instanța de rejudecare urmează să dispună
efectuarea unei expertize topografice având ca obiect identificarea și
delimitarea suprafețelor de teren menționate în dispozitiv, cu indicarea amplasamentului
exact, a dimensiunilor și a vecinătăților acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul
Mediului și Dezvoltării Durabile împotriva
Încheierii din 5 februarie 2008,
pronunțată de Curtea de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr.
11304/1/2005.
Casează încheierea atacată și
trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21
noiembrie 2008.