ÎCCJ, decizie (scj.ro #84946)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84946) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Cerere de
lămurire a dispozitivului unei hotărâri judecătorești prin
care s-a stabilit obligația emiterii unui certificate de atestare a
dreptului de proprietate. Efectuarea unei expertize tehnice de specialitate.
Compatibilitatea acestei probe cu procedura reglementată de art. 281ą din
Codul de procedură civilă.
Cod procedură civilă,
art. 281
1
Legea nr. 554/2004, art.1 alin.(1),
art.8 alin.(1), art.18
Cuprins pe materii :
Drept procesual civil. Hotărârile judecătorești.
Index alfabetic : lămurirea
dispozitivului
expertiză
drept de proprietate.
Întindere
Potrivit
art. 281
1
Cod procedură civilă, în cazul în care sunt
necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea
dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice,
părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea
să lămurească dispozitivul său să înlăture
dispozițiile potrivnice.
Scopul acestei
proceduri constă în clarificarea dispozitivului, astfel încât să nu
existe dificultăți la executare, în doctrina și
jurisprudența procesual-civilă fiind consacrat, cu titlu de exemplu,
cazul în care obiectul material al obligației stabilite prin dispozitiv
este un teren pentru care nu au fost indicate vecinătățile
și alte elemente de individualizare.
Efectuarea
unei expertize, potrivit art. 201 alin. (1) din Codul de procedură
civilă, în vederea individualizării obiectului dreptului a cărui
recunoaștere se solicită, nu este incompatibilă cu procedura
reglementată de art. 281ą din același cod.
ICCJ, Secția
contencios administrativ și fiscal, decizia civilă nr. 4254 din
21 noiembrie 2008
Prin
încheierea din 5 februarie 2008,
Curtea de
Apel București, Secția a VIII-a contencios
administrativ
și fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de
Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, prin care solicita
lămurirea dispozitivului sentinței nr.
1950/2007, în temeiul art.
281
1
C
.proc.civ.
Instanța
de fond a reținut ca prin sentința civilă nr.1950/2007 s-a admis
în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. și a fost
obligat pârâtul să emită certificat de atestare a dreptului de
proprietate pentru terenul în suprafață de 19.540 mp. situat în
București,
în proprietatea
exclusivă a
reclamantei și
pentru suprafața de 4917 mp.
teren, în coproprietate cu
Institutul de Cercetări și Ingineria Mediului București, conform
documentației depuse de reclamantă.
Dezbaterea publică nu s-a purtat în
legătură cu delimitarea exactă a
terenului ci cu
calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la
eliberarea
unui certificat de atestare a
dreptului de proprietate pentru terenurile pentru
care a depus
documentația la instituția pârâtă.
Acesta
este motivul pentru care instanța nu a considerat necesar să
tranșeze problema identificării terenului pretins, aspectul respectiv
nefiind contestat de părți, ci a stabilit că reclamanta este
îndreptățită la eliberarea certificatului de proprietate pentru
terenurile pretinse prin documentația depusă la autoritatea
pârâtă
.
De
altfel, mai reține instanța de fond, autoritatea publică
pârâtă a executat sentința cu privire la care pretinde că are
nelămuriri, ceea ce
dovedește, o
dată în plus, faptul că nu se impune lămurirea dispozitivului.
Împotriva încheierii
pronunțate de instanța de fond a declarat recurs Ministerul Mediului
și Dezvoltării Durabile, invocând prevederile art. 304 pct. 8-
9 C
.proc.civ.
Recurentul a
arătat că dispozitivul sentinței nr. 1950/2007 nu poate fi adus
la îndeplinire, deoarece terenul pentru care a fost obligat să emită
certificat de atestare a dreptului de proprietate face parte dintr-o suprafață
mult mai mare de 117.466,41 mp și nu poate fi individualizat și
delimitat prin raportare la documentația depusă la dosarul cauzei,
iar instanța de fond a respins proba cu expertiza tehnică
topografică pe care a solicitat-o.
A mai arătat că
soluția pronunțată este lipsită de temei legal, pentru
că dispozitivul hotărârii judecătorești trebuie să
rezolve toate cererile părților, să aibă un conținut
cât mai complet, să arate în mod concret în ce constă și care
sunt limitele condamnării, pentru a putea fi pus în executare.
Recursul este fondat.
Potrivit art.
281
1
C
.proc.civ.,
în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul,
întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde
dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a
pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul
său să înlăture dispozițiile potrivnice.
Scopul acestei
proceduri constă în clarificarea dispozitivului, astfel încât să nu
existe dificultăți la executare, în doctrina și jurisprudența
procesual-civilă fiind consacrat, cu titlu de exemplu, cazul în care
obiectul material al obligației stabilite prin dispozitiv este un teren
pentru care nu au fost indicate vecinătățile și alte
elemente de individualizare.
Or, în cauza de
față, nu poate fi negată existența unei
dificultăți în emiterea certificatului de atestare a dreptului de
proprietate, în condițiile în care, pe de o parte, se vorbește despre
un teren în suprafață de 19.540 mp – ca teren aflat în proprietate
exclusivă și despre un altul în suprafață de 4917 mp – ca
teren aflat în coproprietate cu o altă entitate, iar pe de altă
parte, ambele loturi se află la aceeași adresă
poștală, unde figurează un teren cu suprafață mult mai
mare, de 117.466,41 mp, fără a fi indicate coordonatele exacte pentru
identificarea lor.
Considerentul reținut
de instanța de fond, în sensul că în litigiul soluționat prin
sentința a cărei lămurire se solicită, dezbaterea nu s-a
purtat în legătură cu delimitarea exactă a terenului, ci cu
calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la
eliberarea unui certificat de atestare a dreptului de proprietate, este contrar
spiritului reglementării contenciosului
administrativ prin Legea nr. 554/2004.
Reclamanta a dedus
judecății refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri referitoare
la un drept prevăzut de lege (art. 20 din Legea nr. 15/1990),
ipoteză pentru care art.1 alin.(1), art.8 alin.(1) și art.18 din
Legea nr. 554/2004 instituie un contencios subiectiv, deplină
jurisdicție, care nu se limitează la verificarea dimensiunii formale
a legalității actului administrativ asimilat, ci presupune dreptul
și în același timp obligația instanței de contencios
administrativ de a dispune măsuri menite să constituie o modalitate
adecvată de restabilire a dreptului sau a interesului legitim lezat,
pentru ca acesta să nu rămână iluzoriu și în același
timp să nu aducă atingere dreptului sau intereselor legitime ale
altor subiecte de drept.
Individualizarea
obiectului dreptului a cărui recunoaștere se solicită se
impune cu atât mai mult în cazul dreptului de proprietate, drept real în
virtutea căruia titularul exercită în mod direct și nemijlocit
atributele asupra unui bun determinat
Din această
perspectivă, Înalta Curte constată că lămurirea tuturor
împrejurărilor de fapt legate de individualizarea loturilor și
delimitarea lor în raport cu întreaga suprafață de teren aflată
la adresa poștală indicată în sentință, necesita
efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, potrivit art. 201 alin.(1)
C.proc.civ., administrarea acestei probe nefiind incompatibilă cu
procedura reglementată de art.
281
1
C
.proc.civ.
Urgența în rezolvarea
cererii, impusă de art. 281
1
alin.(2), nu poate prevala asupra
imperativului lămuririi depline a tuturor aspectelor privind întinderea
și aplicarea dispozitivului sentinței.
Având în vedere toate
considerentele arătate, recursul a fost admis și, în temeiul art. 20
alin.(3) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 312 alin. (3) C.proc.civ., a
fost casata încheierea atacată și trimisa cauza la aceeași
instanță pentru rejudecarea cererii de lămurire a
dispozitivului.