ÎCCJ, decizie (scj.ro #82457)

Hotărâre judecătorească. Investirea cu formulă

executorie. Competență

Cuprinsul pe materii

:

Drept procesual civil. Hotărâre judecătorească. Investirea cu formulă

executorie. Competență. Instanța judecătorească competentă.

Index

alfabetic

: Drept procesual civil

-

Hotărâre judecătorească

-

Investirea cu formulă executorie

-

Competența materială

C. proc. civ

.: art. 269, 374, 376, 377

Potrivit art. 374 alin. (2)

C. proc. civ., investirea hotărârilor judecătorești cu formulă executorie se

face de prima instanță, indiferent de gradul instanței care a pronunțat

hotărârea ce face obiectul investirii.

Î.C.C.J.,

secția civilă, decizia nr. 3122 din 28 aprilie 2004

La data de 5 septembrie 2003 Comuna 23 August, prin primar, a

solicitat Judecătoriei Mangalia investirea cu formulă executorie a deciziei nr.

553 din 11 aprilie 2003 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția civilă.

Prin încheierea dată în camera de consiliu la data de 10

septembrie 2003 Judecătoria Mangalia a respins cererea de investire cu formulă

executorie,  apreciind că, față  de prevederile art. 269, 376 și 377

C. proc. civ., trebuie să se investească cu formulă executorie sentința civilă

nr. 2062/2002 a Judecătoriei Mangalia, rămasă definitivă prin decizia civilă

nr. 553/2003 a Tribunalului Constanța și nu această din urmă decizie, care,

pronunțată fiind de Tribunalul Constanța, “este ea însăși definitivă și nu

rămasă definitivă”.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Comuna 23

August.

Recursul este fondat.

La data de 30 august 2002 debitoarea Comuna 23 August, prin

primar, a formulat contestație la executare împotriva procesului-verbal de

sechestru încheiat la data de 12 iulie 2002 solicitând anularea actului de

executare, restituirea cauțiunii consemnate în vederea suspendării executării

silite și obligarea creditorilor la plata cheltuielilor de judecată.

Judecătoria Mangalia, prin sentința civilă nr. 2062 din 9

octombrie 2002, a respins contestația la executare formulată de debitoare.

Tribunalul Constanța, secția civilă, prin decizia nr. 533 din 11

aprilie 2003, a admis apelul declarat de debitoarea Comuna 23 August, a

schimbat în parte sentința Judecătoriei Mangalia, a admis contestația la

executare promovată de debitoare, a anulat procesul-verbal de sechestru din 12

iulie 2002 și a obligat pe creditori la 6.735.000 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Scopul pentru care, la data de 5 septembrie 2003, Comuna 23

August a cerut judecătoriei învestirea cu formulă executorie a deciziei nr. 533

din 11 aprilie 2003 a Tribunalului Constanța, a fost acela de a executa silit

suma de 6.735.000 de lei acordată contestatoarei cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Potrivit art. 374 alin. (1) cod procedură civilă, nici o

hotărâre judecătorească nu se va putea executa dacă nu este investită cu

formulă executorie prevăzută de art. 269 alin. (1), afară de încheierile

executorii, de hotărârile executorii provizoriu și de alte hotărâri prevăzute

de lege, care se execută fără formulă executorie, iar în conformitate cu alin. 2

al aceluiași articol, învestirea hotărârilor cu formulă executorie se face de

prima instanță.

Din textul citat rezultă că învestirea cu formulă executorie se

face “de prima instanță”. Legea a stabilit astfel o normă de competență

materială prin care a determinat care anume instanțe, din ierarhia sistemului

judiciar, au aptitudinea de a îndeplini întocmirea acestui act procedural,

fiind fără relevanță, care anume hotărâre se investește: de fond, de apel ori,

în caz de reformare a acestora, decizia instanței de recurs. În speță,

Judecătoria Mangalia, refuzând învestirea cu formulă executorie a deciziei dată

în apel, singura care conține “o condamnare”, a interpretat greșit textul

citat, întrucât a confundat competența stabilită de lege pentru instanța de fond

de a investi hotărârile judecătorești, cu obiectul investirii, adică cu

hotărârile pronunțate de judecătorie, ca instanță de fond, ca și cum numai

acestea ar fi susceptibile de investire.

De altfel, hotărârea judecătoriei, prin care s-a respins

contestația la executare, fără a insera o altă dispoziție, nu este supusă

investirii, nefiind aptă de executare silită, întrucât nu cuprinde nici o

obligație susceptibilă de executare, prin natura ei.

Schimbând obiectul cererii dedusă judecății, prima instanță a încălcat

principiul disponibilității, motiv pentru care a fost admis recursul, casată

încheierea atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.