ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3445/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, reține: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 10 februarie 2011, reclamanții A.C. ș.a., au chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a M.A.I., solicitând anularea deciziilor privind recalcularea pensiei de serviciu în baza Legii nr. 119/2010, menținerea deciziilor privind calcularea pensiei de serviciu - în baza Legii nr. 164/2001, obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 119/2010 și H.G. nr. 745/2010, de la data de 1 ianuarie 2011, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente și la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Suceava, secția civilă, prin sentința civilă nr. 574 din 21 martie 2011, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 156 teza a II - a din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, potrivit cărora instanța competentă este aceea de la sediul pârâtei. La rândul său, Tribunalul București, secția a VIII - a civilă, prin sentința nr. 1724 din 11 ianuarie 2012, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, reținând că în speță sunt incidente dispozițiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, care prevăd că instanța competentă este aceea de la domiciliul reclamantului.

Ivindu-se conflictul negativ de competență, în raport de dispozițiile art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ., a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție. Asupra conflictului negativ de competență ivit, Înalta Curte reține următoarele: Dispozițiile art. 154 din Legea nr. 263/2010 (care au preluat conținutul art. 156 din Legea nr. 19/2000) reglementează două ipoteze distincte în ceea ce privește competența teritorială a tribunalului în litigiile privind drepturile de asigurări sociale. Într-o primă ipoteză se prevede că cererile îndreptate împotriva Casei Naționale de Pensii Publice sau împotriva caselor teritoriale de pensii și a caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

În situația în care pârâtul este altul decât cel prevăzut în prima teză, ipoteza a doua a textului stabilește că va fi competentă să soluționeze litigiul instanța în a cărei rază își are domiciliul sau sediul pârâtul. Prevederile potrivit cărora instanța competentă este cea din raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă o derogare de la dispozițiile dreptului comun, prin care se urmărește facilitarea accesului la justiție al pensionarilor în litigiile ce privesc stabilirea pensiilor. Întrucât ne aflăm în prima ipoteză a art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei revine instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul reclamanților, respectiv Tribunalul Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 mai 2012.