ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3996/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24 februarie 2011 la Tribunalul

Suceava, reclamanții G.G., C.S., D.G., P.F., T.I., U.M. și B.G. au solicitat, în

contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor - Casa sectorială de pensii,

anularea deciziilor de recalculare a pensiilor, menținerea deciziilor emise în temeiul

Legii nr. 164/2001, obligarea pârâtului la plata diferenței dintre pensia de serviciu

stabilită conform Legii nr. 164/2001 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010

și H.G. nr. 735/2010 de la data de 01 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată

a pensiei inițiale. Obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferentă sumelor

reprezentând diferența dintre cele două decizii (respectiv pensia stabilită conform

Legii nr. 164/2001 și cea stabilită conform Legii nr. 119/2010), cu cheltuieli de

judecată. În subsidiar a fost contestat cuantumul pensiilor stabilite în urma recalculării.

Prin sentința civilă nr. 783 din 14 aprilie 2011, Tribunalul

Suceava

a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut

că art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000 prevede că cererile îndreptate împotriva

caselor de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul

pârâtul.

Pensiile reclamanților au fost stabilite inițial în baza

Legii nr. 164/2001, fiind contestate deciziile de recalculare a pensiilor emise

în baza Legii nr. 119/2010.

Astfel învestit, Tribunalul București, secția a VIII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 3143 din 03 aprilie

2012, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din

oficiu, a declinat competența în favoarea Tribunalului Suceava și, constatând ivit

conflictul negativ de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție

în vederea soluționării conflictului.

În motivarea soluției sale, Tribunalul București a reținut

că pentru stabilirea competenței teritoriale va fi avută în vedere legea de procedură

în vigoare la momentul sesizării instanței, respectiv Legea nr. 263/2010, intrată

în vigoare la data de 23 decembrie 2010, care a modificat norma de competență reglementată

prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii

nr. 263/2010.

Înalta Curte de Casație și Justiție, legal învestită cu

soluționarea conflictului negativ de competență ivit între două instanțe, care nu

se găsesc în circumscripția aceleiași Curți de apel - în conformitate cu art. 22

alin. (3) C. proc. civ. - stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Suceava,

pentru considerentele

ce succed:

În stabilirea instanței competentă teritorial să soluționeze

prezenta cauză este necesar a se stabili care sunt dispozițiile legale aplicabile,

în raport de momentul introducerii acțiunii și nu de cel al emiterii deciziei de

recalculare a pensiei.

Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000,

în vigoare la data emiterii deciziei (deciziilor) a cărei anulare se solicită, prevedea

că cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de

pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul reclamantul, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul pârâtul, însă prin noile reglementări, cuprinse în

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice,

care au intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 2011, dispozițiile Legii nr. 19/2000

au fost abrogate expres.

Prin urmare, la data sesizării instanței, respectiv 24

februarie 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, conform

cărora „(1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii

sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

(2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul

.”

Prevederile potrivit cărora instanța competentă este cea

în raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă o derogare atât de la

dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, cât și de la cele ale dreptului

comun.

Trebuie precizat, totodată, că față de dispozițiile legii

vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de case de pensii sectoriale, care

sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile

cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor

și Serviciului Român de Informații, structuri care au fost desființate și ale căror

atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.

În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii

nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar

care privește o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010,

se reține că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul

comun în materie, dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării

ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche,

precum și executărilor silite începute sub acea lege.

Față de considerentele expuse, având în vedere că reclamanții

își au domiciliul în județul Suceava competența soluționării acțiunii formulată

de acesta revine Tribunalului Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2012.