ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3997/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3997/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin
cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10 februarie 2011 la Tribunalul
Bacău, reclamanții V.G., A.C., S.C., T.V., V.I., S.D., N.A., A.E., D.A., A.V., L.V.,
R.C., M.P., G.A., C.D., D.R., B.C., L.I., B.I., G.L., F.V., M.G., P.A., D.C., C.D.,
I.I., L.A., R.C., C.A. și G.S. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul
Apărării Naționale - Casa de pensii: anularea deciziilor de recalculare a pensiilor
emise de pârât, menținerea deciziilor de pensionare emise în temeiul dispozițiilor
Legii nr. 164/2001, obligarea pârâtului la plata diferenței dintre pensia de serviciu
stabilită conform Legii nr. 164/2001 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010
și H.G. nr. 710/2010 de la data de 01 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată
a pensiei inițiale, obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferentă sumelor
reprezentând diferența dintre cele două decizii (stabilită conform Legii nr. 164/2001
și conform Legii nr. 119/2010), cu cheltuieli de judecată. În subsidiar s-a contestat
cuantumul pensiei stabilite în urma recalculării.
Prin sentința civilă nr. 1004 din 06 iunie 2011 Tribunalul
Bacău, secția civilă,
a declinat competența
de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului București.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că potrivit
art. 7 din Legea nr. 119/2010 procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare,
încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit Legii nr. 119/2010 este
cea prevăzută de Legea nr. 19/2000.
Conform art. 156 din Legea nr. 156/2000, cererile îndreptate
împotriva C.N.P.A.S. sau caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în
a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul, iar celelalte cereri se
adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul pârâtul.
Decizia este emisă de Ministerul Apărării Naționale și
raportat la art. 156 din Legea nr. 19/2000 competența revine instanței de la sediul
pârâtului - Tribunalul București.
Este adevărat că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată de
Legea nr. 263/2010, însă competența soluționării contestațiilor la Legea nr. 119/2010
a fost stabilită printr-o normă de trimitere din această lege, a cărei aplicabilitate
subzistă.
Astfel învestit, Tribunalul București, secția a VIII-a
conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 2058 din 02 martie
2012, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din
oficiu, a declinat competența în favoarea Tribunalului Bacău și, constatând ivit
conflictul negativ de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție
în vederea soluționării conflictului.
În motivarea soluției sale, Tribunalul București a reținut
că, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, se pune problema legii
aplicabile referitoare la instanța competentă teritorial a o soluționa, dat fiind
că în timp au existat reglementări diferite.
S-a reținut că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată la data
de 01 ianuarie 2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
În același timp, art. 7 din Legea nr. 119/2010 arată că:
„(1) Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare
a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr.
19/2000, cu modificările și completările ulterioare (...)”.
Decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă la 31
decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010.
Legea nr. 19/2000 a fost abrogată la intrarea în vigoare
a Legii nr. 263/2010 - la 01 ianuarie 2011 - astfel că suntem în situația în care
Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care s-a abrogat și s-a pus problema
în ce măsură aceasta mai poate să impună competența teritorială absolută la sediul
pârâtului.
Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare
potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., iar Legea nr. 19/2000 și Legea
nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură, raportate la
C. proc. civ.
Legea nr. 119/2010 nu face trimitere la dispozițiile C.
proc. civ., dar acesta reprezintă legea generală în materie de procedură, astfel
că prin analogie se poate interpreta că și în cazul în care o lege specială trimite
la o normă de procedură abrogată, competența fiind o normă de procedură, atunci
acel text trebuie interpretat că face trimitere la norma specială de procedură din
noua lege care a înlocuit vechea procedură.
O lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o
competență diferită de cea stabilită de noua lege, ale cărei norme de procedură
trebuie să fie de imediată aplicare, prin respectarea normelor de procedură în vigoare
la momentul judecății.
Înalta Curte de Casație și Justiție, legal învestită cu
soluționarea conflictului negativ de competență ivit între două instanțe, care nu
se găsesc în circumscripția aceleiași curți de apel - în conformitate cu art. 22
alin. (3) C. proc. civ. - stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului Bacău,
pentru considerentele
ce succed:
În stabilirea instanței competentă teritorial să soluționeze
prezenta cauză este necesar a se stabili care sunt dispozițiile legale aplicabile,
în raport de momentul introducerii acțiunii și nu de cel al emiterii deciziei de
recalculare a pensiei.
Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000,
în vigoare la data emiterii deciziei (deciziilor) a cărei anulare se solicită, prevedea
că cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de
pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau
sediul reclamantul, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială
își are domiciliul sau sediul pârâtul, însă prin noile reglementări, cuprinse în
art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice,
care au intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 2011, dispozițiile Legii nr. 19/2000
au fost abrogate expres.
Prin urmare, la data sesizării instanței, respectiv 10
februarie 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, conform
cărora „(1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii
sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază
teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.
(2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei
rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul
.”
Prevederile potrivit cărora instanța competentă este cea
în raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă o derogare atât de la
dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, cât și de la cele ale dreptului
comun.
Trebuie precizat, totodată, că față de dispozițiile legii
vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de case de pensii sectoriale, care
sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile
cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor
și Serviciului Român de Informații, structuri care au fost desființate și ale căror
atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.
În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii
nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar
care privește o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010,
se reține că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul
comun în materie, dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării
ei
în vigoare, inclusiv proceselor în curs
de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub
acea lege.
Față de considerentele expuse, având în vedere că reclamanții
își au domiciliul în județul Bacău, competența soluționării acțiunii formulată de
acesta revine Tribunalului Bacău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului Bacău.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2012.