ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4038/2012

Asupra cauzei civile de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe

rolul Tribunalului Bacău la data de 15 aprilie 2011,

reclamanții M.I.R., M.V.R.,

V.C.S.P., P.I.C.,

prin Sindicatul Cadrelor Militare

Disponibilizate în Rezervă și în Retragere au chemat în judecată pe pârâtul M.A.N.

,

solicitând anularea hotărârilor Comisiei de soluționare a

contestațiilor din cadrul M.A.N.; anularea deciziilor de recalculare a pensiei

contestate și menținerea deciziei de stabilire a pensiei așa cum a fost inițial

calculată în temeiul Legii nr. 164/2001, la cuantumul plătit în luna decembrie

2010; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale și a indicelui de inflație

aferentă sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii (pensia

inițială și cea recalculată), dobândă calculată până la data plății efective a

pensiei inițiale pentru toți reclamanții.

Prin decizia nr. 1667 din 7 noiembrie 2011, Tribunalul Bacău, secția

civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că decizia de

recalculare contestată în cauză a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010, iar,

potrivit art. 7 din Legea nr. 119/2010, procedura de stabilire, plată,

suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor este cea prevăzută

de Legea nr. 19/2000.

Conform art. 156 din Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate

împotriva C.N.P.A.S. sau Caselor teritoriale de pensii se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul, iar celelalte

cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

pârâtul.

Tribunalul Bacău a reținut că, deși Legea nr. 19/2000 a fost

abrogată de Legea nr. 263/2010, competența soluționării contestațiilor la Legea nr. 119/2010 a fost stabilită printr-o normă de trimitere, raportat la competența

reglementată de Legea nr. 19/2000.

Potrivit art. 50 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 la modificarea,

completarea și abrogarea dispoziției la care s-a făcut trimitere, în actul de

modificare, completare sau abrogare trebuie avută în vedere situația juridică a

normei de trimitere.

În speță, art. 196 din Legea nr. 19/2010, care reprezintă, în

sensul Legii nr. 24/2000, actul de abrogare a Legii nr. 11/2000, nu are în

vedere norma de trimitere din Legea nr. 119/2010, aceasta subzistând ca normă

de procedură și ulterior abrogării Legii nr. 19/2000.

Tribunalul a conchis că, având în vedere că procedura de

soluționare a contestației cu care a fost învestit este expres prevăzută de art.

7 din Legea nr. 119/2010, normă neabrogată, văzând și dispozițiile Deciziei nr.

1420/2010 a Curții Constituționale, în temeiul art. 158 alin. (3) și art. 159 alin.

(3) din C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului

București, instanța în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtul.

Învestit prin

declinare, Tribunalului București, secția a VIII - a conflicte de muncă și

asigurări sociale, a pronunțat sentința civilă nr. 3146 din 3 aprilie 2012,

prin care și-a declinat, la rândul său, competența în

favoarea primei instanțe sesizate, Tribunalul Bacău și, constatând ivit

conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și

Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru

a hotărî astfel, această din urmă instanță a reținut că, întrucât

Legea nr. 19/2000 a

fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011, odată cu intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010, în speță, determinarea instanței competente se

face în raport de dispozițiile în materie ale legii noi, și anume art. 154 din

Legea nr. 263/2010.

Prin legea nouă,

competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise

de

casele

de pensii sectoriale

(fostele case de pensii ale M.A.N., a M.A.I. și S.R.I.) a fost modificată în

sensul că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la

domiciliul reclamantului.

Normele de procedură

civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., astfel că în raport de norma de competență instituită prin legea nouă, cuprinsă în

art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei revine

instanței de la domiciliul reclamanților, în speță Tribunalul Bacău.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în

baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă

judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a

pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și

anume Casa de Pensii din cadrul M.A.N.

Deciziile contestate

au fost emise la data de 1 martie 2011 - M.I.R., 2 martie 2011 - M.V.R., 15

martie 2011 - V.C.S.P., 1 aprilie 2011 - P.I.C., iar sesizarea instanței s-a

făcut la data de 15 aprilie 2011.

Legea nr. 19/2000,

care, prin art. 156, prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau

împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul.” a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01

ianuarie 2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data

sesizării instanței, și anume 15 aprilie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010,

care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit alin.

(1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P.,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul.”

Rezultă că, odată cu

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care

sunt fostele case de pensii ale M.A.N., M.A.I. și S.R.I., s-a modificat în

sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul

reclamantului.

Raportat la

dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de

competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010,

în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță,

instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale,

iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se

adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă

teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamanților, respectiv

Tribunalul Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 1 iunie 2012.