ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4038/2012

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 15 aprilie 2011, reclamanții M.I.R., M.V.R., V.C.S.P., P.I.C., prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere au chemat în judecată pe pârâtul M.A.N. , solicitând anularea hotărârilor Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul M.A.N.; anularea deciziilor de recalculare a pensiei contestate și menținerea deciziei de stabilire a pensiei așa cum a fost inițial calculată în temeiul Legii nr. 164/2001, la cuantumul plătit în luna decembrie 2010; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale și a indicelui de inflație aferentă sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii (pensia inițială și cea recalculată), dobândă calculată până la data plății efective a pensiei inițiale pentru toți reclamanții.

Prin decizia nr. 1667 din 7 noiembrie 2011, Tribunalul Bacău, secția civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că decizia de recalculare contestată în cauză a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010, iar, potrivit art. 7 din Legea nr. 119/2010, procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000. Conform art. 156 din Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau Caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul, iar celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul pârâtul.

Tribunalul Bacău a reținut că, deși Legea nr. 19/2000 a fost abrogată de Legea nr. 263/2010, competența soluționării contestațiilor la Legea nr. 119/2010 a fost stabilită printr-o normă de trimitere, raportat la competența reglementată de Legea nr. 19/2000. Potrivit art. 50 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 la modificarea, completarea și abrogarea dispoziției la care s-a făcut trimitere, în actul de modificare, completare sau abrogare trebuie avută în vedere situația juridică a normei de trimitere. În speță, art. 196 din Legea nr. 19/2010, care reprezintă, în sensul Legii nr. 24/2000, actul de abrogare a Legii nr. 11/2000, nu are în vedere norma de trimitere din Legea nr. 119/2010, aceasta subzistând ca normă de procedură și ulterior abrogării Legii nr. 19/2000.

Tribunalul a conchis că, având în vedere că procedura de soluționare a contestației cu care a fost învestit este expres prevăzută de art. 7 din Legea nr. 119/2010, normă neabrogată, văzând și dispozițiile Deciziei nr. 1420/2010 a Curții Constituționale, în temeiul art. 158 alin. (3) și art. 159 alin. (3) din C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului București, instanța în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtul. Învestit prin declinare, Tribunalului București, secția a VIII - a conflicte de muncă și asigurări sociale, a pronunțat sentința civilă nr. 3146 din 3 aprilie 2012, prin care și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea primei instanțe sesizate, Tribunalul Bacău și, constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanță a reținut că, întrucât Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, în speță, determinarea instanței competente se face în raport de dispozițiile în materie ale legii noi, și anume art. 154 din Legea nr. 263/2010. Prin legea nouă, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale M.A.N., a M.A.I. și S.R.I.) a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului. Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc.

civ., astfel că în raport de norma de competență instituită prin legea nouă, cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei revine instanței de la domiciliul reclamanților, în speță Tribunalul Bacău. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Cererea dedusă judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii din cadrul M.A.N. Deciziile contestate au fost emise la data de 1 martie 2011 - M.I.R., 2 martie 2011 - M.V.R., 15 martie 2011 - V.C.S.P., 1 aprilie 2011 - P.I.C., iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 15 aprilie 2011. Legea nr. 19/2000, care, prin art. 156, prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.

sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.” a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței, și anume 15 aprilie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154. Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.” Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale M.A.N., M.A.I.

și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului. Raportat la dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței. Cum, în speță, instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamanților, respectiv Tribunalul Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 iunie 2012.