ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1025/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, la data de 7 februarie 2011, reclamantul P.G. a chemat în judecată

C.P.M.A.N., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să

anuleze decizia de pensie din data de 31 decembrie 2010, să dispună să i se

mențină drepturile de pensie stabilite prin decizia din data de 18 februarie

2008, decizii emise de pârâtă și să i se plătească diferența dintre pensia

stabilită prin această decizie și decizia din data de 31 decembrie 2010, cu

dobânda legală de la data de 1 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a

primei decizii.

Tribunalul Dolj, prin

sentința civilă nr. 7472 din 18 mai 2011, a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului București, cu motivarea că obiectul dosarului

îl constituie o contestație formulată împotriva unei decizii de pensie emisă de

intimatul M.A.N., în baza Legii nr. 119/2010 prin care a fost recalculată

pensia militară de serviciu a reclamantului.

Potrivit art. 1 din

Legea nr. 119/2010, pe data intrării în vigoare a legii, pensiile militare de

stat au devenit pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000, iar potrivit art. 7 din

Legea nr. 119/2010 „procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare,

încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea

prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările

ulterioare".

Potrivit art. 156 din

Legea nr. 19/2000 „cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva

caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul".

S-a mai reținut că

decizia de pensie a fost emisă de un alt organ decât C.N.P.A.S. sau casa

teritorială de pensii, instanța competentă este cea de la domiciliul pârâtului.

Astfel învestit,

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,

prin sentința civilă nr. 11374 din 15 decembrie 2011, a admis excepția

necompetenței teritoriale a acestei instanțe,invocată din oficiu, a declinat

competența în favoarea Tribunalului Dolj și, constatând ivit conflictul negativ

de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea

soluționării conflictului.

În motivarea soluției

sale, Tribunalul București a reținut că, având în vedere obiectul cererii de

chemare în judecată, se pune problema legii aplicabile referitoare la instanța

competentă teritorial a o soluționa, dat fiind că în timp au existat

reglementări diferite.

S-a reținut că Legea

nr. 19/2000 a fost abrogată la data de 1 ianuarie 2011, conform dispozițiilor

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

În același timp, art.

7 din Legea nr. 119/2010 arată că: „(1) Procedura de stabilire, plată,

suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate

potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu

modificările și completările ulterioare..".

Decizia a cărei

suspendare se solicită a fost emisă la 31 decembrie 2010 în baza Legii nr.

119/2010.

Legea nr. 19/2000 a

fost abrogată la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, la 1 ianuarie 2011,

astfel că suntem în situația în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la o

lege care s-a abrogat și s-a pus problema în ce măsură aceasta mai poate să

impună competența teritorială absolută la sediul pârâtului.

Normele de procedură

civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ.,

iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la

normele de procedură, raportate la Codul de procedură civilă.

Legea nr. 119/2010 nu

face trimitere la dispozițiile codului de procedură civilă, dar acesta

reprezintă legea generală în materie de procedură, astfel că prin analogie se

poate interpreta că și în cazul în care o lege specială trimite la o normă de

procedură abrogată, competența fiind o normă de procedură, atunci acel text

trebuie interpretat că face trimitere la norma specială de procedură din noua

lege care a înlocuit vechea procedură.

O lege abrogată nu

poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de

noua lege, ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare,

prin respectarea normelor de procedură în vigoare la momentul judecății.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de

competență ivit între două instanțe, care nu se găsesc în circumscripția

aceleiași curți de apel, în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ.,

stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj,

pentru considerentele ce succed:

În stabilirea

instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză este necesar a se

stabili care sunt dispozițiile legale aplicabile, în raport de momentul

introducerii acțiunii și nu de cel al emiterii deciziei de recalculare a

pensiei.

Astfel, este adevărat

că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei

anulare se solicită, prevedea că cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau

împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, celelalte cereri

adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul pârâtul, însă prin noile reglementări, cuprinse în art. 196 lit. a) din

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în

vigoare la data de 1 ianuarie 2011, dispozițiile Legii nr. 19/2000 au fost

abrogate expres.

Prin urmare, la data

sesizării instanței, respectiv 7 februarie 2011, erau în vigoare prevederile

art. 154 din Legea nr. 263/2010, conform cărora „(l) Cererile îndreptate

împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de

pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul

(2) Celelalte cereri

se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul pârâtul".

Prevederile potrivit

cărora instanța competentă este cea în raza căreia se află domiciliul

reclamantului reprezintă o derogare atât de la dispozițiile alin. (2) al

textului de lege menționat, cât și de la cele ale dreptului comun.

Trebuie precizat

totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus

noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de

drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din M.A.N.,

M.A.I. și S.R.I., structuri care au fost desființate și ale căror atribuții,

potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.

În ceea ce privește

aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după

intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza

legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin.

(1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie, dispozițiile legii

noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv

proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor

silite începute sub acea lege.

Față de

considerentele expuse, având în vedere că reclamantul P.G. are domiciliul în

județul Dolj, competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine

Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 februarie 2012.