ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1706/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc.

civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 11 februarie 2012, contestatorul C.G., a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, anularea deciziei din data de 31 decembrie 2010, menținerea drepturilor de pensie stabilite prin decizia din data de 16 iulie 2001, recalculate prin decizia din data de 3 martie 2003, emisă de intimată, și plata diferenței dintre pensia stabilită prin decizia din data de 3 martie 2003 și pensia stabilită prin decizia din data de 31 decembrie 2010, la care să se adauge dobânda legală calculată de la data de 1 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a deciziei din data de 3 martie 2003. Prin sentința civilă nr. 4010/2011 din data de 23 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 7020/63/2011, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, reținând că în temeiul art. 1 din Legea nr. 119/2010, pensiile militare de stat au devenit pensii în înțelesul Legii 19/2000, iar potrivit art. 7 din Legea nr. 119/2010 procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare,

încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000. A mai reținut instanța că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 „cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”. Având în vedere aceste dispoziții, precum și faptul că se constată o decizie de pensie emisă de un alt organ decât C.N.P.A.S. sau casa teritorială de pensii, respectiv o decizie a Ministerului Apărării Naționale, care are sediul în București, instanța competentă să soluționeze litigiul este instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului.

După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, iar la termenul de judecată din data de 9 ianuarie 2013 instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București. Prin sentința civilă nr, 210 din 9 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 46456/3/2011, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, și, constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 21 și art. 22 C. proc. civ., a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În motivarea hotărârii, Tribunalul a reținut că Legea nr. 19/2000, deciși textul art. 156 din respectiva lege, a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011, în temeiul dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010. Totodată, Tribunalul București a reținut că prin dispozițiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 se prevede o competenta teritorială exclusiva, respectiv la domiciliul sau sediul reclamantului, indiferent că cererea de chemare in judecata a fost îndreptată împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, norma fiind una imperativa de la care părțile nu pot face derogare. Cum prezenta acțiune a fost introdusa inițial la data de 11 februarie 2011, când deja era in vigoare Legea nr. 263/2010, iar reclamantul are domiciliul in localitatea C., județul Dolj, competența teritoriala exclusiva revine Tribunalului Dolj, secția conflicte de munca și asigurări sociale.

A mai reținut Tribunalul că normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art 725 C. proc. civ., iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc. civ. Asupra conflictului negativ de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Cererea dedusă judecății este o contestație împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010 emise de o casă sectorială de pensii, anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale. Decizia contestată a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței a fost făcută la data de 11 februarie 2011. La data emiterii deciziei contestate era în vigoare textul art. 156 din Legea nr. 19/2000 ce stabilea competența de soluționare a „celorlalte cereri", ce nu sunt îndreptate împotriva C.N.P.A.S.

sau împotriva caselor teritoriale de pensii, în favoarea instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Legea nr. 19/2000 a fost abrogată în temeiul art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011, astfel încât la data sesizării instanței de judecată era în vigoare noua lege care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154. Potrivit art. 154 din Legea nr. 263/2010, „cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul". Prin urmare, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de instanța de la domiciliul reclamantului.

În raport de dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, norma de competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței. Cum, în speță, instanța a fost învestită cu o cerere îndreptată împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, o astfel de cerere trebuie adresată instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece cauza este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2013.