ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1706/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C.

proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, la data de 11 februarie 2012,

contestatorul

C.G., a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării

Naționale, anularea deciziei din data de 31 decembrie 2010, menținerea drepturilor

de pensie stabilite prin decizia din data de 16 iulie 2001, recalculate prin decizia

din data de 3 martie 2003, emisă de intimată, și plata diferenței dintre pensia

stabilită prin decizia din data de 3 martie 2003 și pensia stabilită prin decizia

din data de 31 decembrie 2010, la care să se adauge dobânda legală calculată de

la data de 1 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a deciziei din data de

3 martie 2003.

Prin sentința civilă nr. 4010/2011 din

data de 23 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 7020/63/2011, Tribunalul Dolj,

secția conflicte de muncă și asigurări sociale,

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, reținând

că în temeiul art. 1 din Legea nr. 119/2010, pensiile militare de stat au devenit

pensii în înțelesul Legii 19/2000, iar potrivit art. 7 din Legea nr. 119/2010 procedura

de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor

recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000.

A mai reținut instanța că potrivit

art. 156 din Legea nr. 19/2000 „cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva

caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”. Având în vedere

aceste dispoziții, precum și faptul că se constată o decizie de pensie emisă de

un alt organ decât C.N.P.A.S. sau casa teritorială de pensii, respectiv o decizie

a Ministerului Apărării Naționale, care are sediul în București, instanța competentă

să soluționeze litigiul este instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului.

După declinare, cauza a fost înregistrată

pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale,

iar la termenul de

judecată din data de 9 ianuarie 2013 instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței

teritoriale a Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr, 210 din 9 ianuarie

2013, pronunțată în Dosarul nr. 46456/3/2011, Tribunalul București, secția a VIII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale,

a

admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, și, constatând ivit conflictul negativ de

competență, în temeiul art. 21 și art. 22 C. proc. civ., a înaintat cauza

Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În motivarea hotărârii, Tribunalul a reținut

că Legea nr. 19/2000, deciși textul art. 156 din respectiva lege, a fost abrogată

începând cu data de 1 ianuarie 2011, în temeiul dispozițiilor art. 196 lit. a) din

Legea nr. 263/2010.

Totodată, Tribunalul București a reținut

că prin dispozițiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 se prevede o competenta

teritorială exclusiva, respectiv la domiciliul sau sediul reclamantului, indiferent

că cererea de chemare in judecata a fost îndreptată împotriva C.N.P.P., a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, norma fiind una

imperativa de la care părțile nu pot face derogare. Cum prezenta acțiune a fost

introdusa inițial la data de 11 februarie 2011, când deja era in vigoare Legea

nr. 263/2010, iar reclamantul are domiciliul in localitatea C., județul Dolj, competența

teritoriala exclusiva revine Tribunalului Dolj, secția conflicte de munca și asigurări

sociale.

A mai reținut Tribunalul că normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art 725 C. proc.

civ., iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire

la normele de procedură, raportate la C. proc. civ.

Asupra conflictului negativ de competență

ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Cererea dedusă judecății este o contestație

împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010 emise de

o casă sectorială de pensii, anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Apărării

Naționale.

Decizia contestată a fost emisă la data

de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței a fost făcută la data de 11 februarie

2011.

La data emiterii deciziei contestate era

în vigoare textul art. 156 din Legea nr. 19/2000 ce stabilea competența de soluționare

a „celorlalte cereri", ce nu sunt îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva

caselor teritoriale de pensii, în favoarea instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Legea nr. 19/2000 a fost abrogată în temeiul

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice,

respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011, astfel încât la data sesizării instanței

de judecată era în vigoare noua lege care cuprinde dispoziții privitoare la competență

în art. 154.

Potrivit art. 154 din Legea nr. 263/2010,

„cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva

caselor sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul reclamantul".

Prin urmare, odată cu intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire

la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii

ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și

S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de instanța de

la domiciliul reclamantului.

În raport de dispozițiile art. 725

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare, norma de competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154

din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță, instanța a fost învestită

cu o cerere îndreptată împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit

art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, o astfel de cerere trebuie adresată instanței

de la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece cauza este

cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte

de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 26 martie 2013.