ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1503/2013

Din examinarea

lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data

de 11 februarie 2011 V.C.D. a solicitat anularea deciziei de recalculare a pensiei

din 31 decembrie 2010 emisă de Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale,

menținerea drepturilor de pensie stabilite prin decizia din 31 ianuarie 2003 emisă,

de asemenea, de intimată și plata diferenței dintre pensiile stabilite prin cele

două decizii, la care să se adauge dobânda legală calculată de la 1 ianuarie 2011

și până la repunerea în plată a deciziei de pensionare din 31 ianuarie 2003.

Prin sentința

nr. 4340 din 28 martie 2011, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București, în raport de prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000.

Prin sentința

nr. 10946 din 7 decembrie 2072, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea

Tribunalului Dolj, în raport de dispozițiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cu privire la

conflictul negativ de competență Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă

judecății reprezintă o contestație împotriva unei decizii de recalculare a pensiei

în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa

de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Decizia contestată

în cauză a fost emisă la 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la

data de 11 februarie 2011.

Art. 156 din Legea

nr. 19/2000 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva

caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".

Legea nr. 19/2000

a fost, însă, abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011,

conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la

data sesizării instanței era în vigoare Legea nr. 263/2010.

Or, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P.,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul",

iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."

Rezultă că, odată

cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt

fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației

și Internelor și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează

de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile

art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt

de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză

este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării

instanței.

În consecință,

față de cele ce preced, instanța competentă teritorial să judece pricina este Tribunalul

Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 19 martie 2013.