ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1160/2013

Din examinarea

lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 3

februarie 2011 P.C.M. a solicitat anularea Deciziei de recalculare a pensiei

din 31 decembrie 2010 emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului

Apărării Naționale, menținerea drepturilor de pensie stabilite prin Decizia din

13 august 2009 emisă, de asemenea, de intimată și plata diferenței dintre

pensiile stabilite prin cele două decizii, la care să se adauge dobânda legală

calculată de la 1 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a deciziei de

pensionare din 13 august 2009.

Prin Sentința nr.

3713 din 16 martie 2011, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, în raport de prevederile art. 156 din Legea nr.

19/2000.

Prin Sentința nr. 10970

din 7 decembrie 2012, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă

și asigurări sociale, și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea

Tribunalului Dolj, în raport de dispozițiile art. 154 alin. (1) din Legea nr.

263/2010 și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat

dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cu privire Ia

conflictul negativ de competență Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă

judecății reprezintă o contestație împotriva unei decizii de recalculare a

pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și

anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Decizia contestată în

cauză a fost emisă la 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la

data de 3 februarie 2011.

Art. 156 din Legea

nr. 19/2000 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva

caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul".

Legea nr. 19/2000 a

fost, însă, abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie

2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data

sesizării instanței era în vigoare Legea nr. 263/2010.

Or, potrivit alin.

(1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva

C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii

sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul?*, iar potrivit alin. (2) al aceluiași

articol, „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul pârâtul."

Rezultă că, odată cu

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care

sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului

Administrației și Internelor și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste

cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la

dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de

competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr.

263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

În consecință, față

de cele ce preced, instanța competentă teritorial să judece pricina este

Tribunalul Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 5 martie 2013.

Procesat de GGC - AS