ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1504/2013

Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 14 februarie 2011 P.M.M. a solicitat anularea deciziei de recalculare a pensiei din 31 decembrie 2010 emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, menținerea drepturilor de pensie stabilite prin decizia din 23 iulie 2007 emisă, de asemenea, de intimată și plata diferenței dintre pensiile stabilite prin cele două decizii, la care să se adauge dobânda legală calculată de la 1 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a deciziei de pensionare din 23 iulie 2007. Prin sentința nr. 5075 din 5 aprilie 2011, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în raport de prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000.

Prin sentința nr. 10949 din 7 decembrie 2012, Tribunalul București, secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea Tribunalului Dolj, în raport de dispozițiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cu privire la conflictul negativ de competență Înalta Curte reține următoarele: Cererea dedusă judecății reprezintă o contestație împotriva unei decizii de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale. Decizia contestată în cauză a fost emisă la 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 14 februarie 2011. Art. 156 din Legea nr. 19/2000 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.

sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul". Legea nr. 19/2000 a fost, însă, abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010. Prin urmare, la data sesizării instanței era în vigoare Legea nr. 263/2010.

Or, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul." Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței. În consecință, față de cele ce preced, instanța competentă teritorial să judece pricina este Tribunalul Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 martie 2013.