ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1502/2013

Din examinarea lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată

la data

de 1 februarie 2011, C.L.E. a solicitat anularea deciziei de recalculare a pensiei

din 31 decembrie 2010 emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării

Naționale, menținerea drepturilor de pensie stabilite prin decizia din 3

noiembrie 2010 emisă, de asemenea, de intimată și plata diferenței dintre pensiile

stabilite prin cele două decizii, la care să se adauge dobânda legală calculată

de la 1 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a deciziei de pensionare din

3 noiembrie 2010.

Prin sentința nr. 2991 din 2 martie 2011,

Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale,

a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului București, în raport de prevederile art. 156 din

Legea nr. 19/2000.

Prin sentința nr. 10648 din 3 decembrie

2012, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale

și-a declinat, la rândul său,

competența în favoarea Tribunalului Dolj, în raport de dispozițiile art. 154

alin. (1) din Legea nr. 263/2010 și, constatând ivit conflictul negativ de competență,

a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cu privire la conflictul negativ de competență

Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă judecății reprezintă o contestație

împotriva unei decizii de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă

de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului

Apărării Naționale.

Decizia contestată în cauză a fost emisă

la 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a tăcut la data de 1 februarie 2011.

Art. 156 din Legea nr. 19/2000 prevedea

că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de

pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul pârâtul".

Legea nr. 19/2000 a fost, însă, abrogată

odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii

publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform dispozițiilor

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței

era în vigoare Legea nr. 263/2010.

Or, potrivit alin. (1) al art. 154 din

Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale

de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit

alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."

Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire

la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii

ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și

S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța

de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea

cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

În consecință, față de cele ce preced,

instanța competentă teritorial să judece pricina este Tribunalul Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi,

19 martie 2013.