ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6259/2012

Asupra cauzei civile de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dolj la data de 01 februarie 2011,

reclamantul U.P.

a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a Ministerul Apărării

Naționale

,

solicitând anularea deciziei de pensie

din data de 31 decembrie 2010 emisă de pârâtă și să se dispună menținerea drepturilor

de pensie stabilite prin decizia din data de 02 noiembrie 2007 emisă de aceeași

pârâtă; să se dispună obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia stabilită

prin decizia din 02 noiembrie 2007 și pensia stabilită prin decizia din 31

decembrie 2010, la care să se adauge dobânda legală calculată de la data de 01

ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a deciziei din data de 02 noiembrie

2007.

Prin sentința

nr. 3187/2011 din 07 martie 2011, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București.

Pentru a se

pronunța astfel, Tribunalul a reținut că decizia de recalculare a pensiei, contestată

în cauză, a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010, iar potrivit art. 7 din Legea

nr. 119/2010, procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și

contestare a pensiilor este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000.

Conform

art. 156 din Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau caselor

teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul reclamantul, iar celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul pârâtul.

În speță,

cererea reclamantului nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva unei

case teritoriale de pensii pentru se face aplicarea tezei I a art. 156, astfel încât

Tribunalul a găsit incidente dispozițiile cuprinse în teza a II-a, cu referire la

„celelalte cereri” care se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul pârâtul.

Învestit prin declinare,

Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,

a pronunțat sentința civilă nr. 4006 din 30 aprilie 2012,

prin care și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea

primei instanțe sesizate, Tribunalul Dolj și, constatând ivit conflict negativ de

competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea

regulatorului de competență.

Pentru a

hotărî astfel, această din urmă instanță a reținut că, întrucât

Legea nr. 19/2000 a fost

abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii

nr. 263/2010, în speță, determinarea instanței competente se face în raport de dispozițiile

în materie ale legii noi, și anume art. 154 din Legea nr. 263/2010.

Prin legea nouă, competența

teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de

casele de pensii sectoriale

(fostele case de pensii

ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor

și S.R.I.) a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează

de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Normele de procedură civilă

sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 alin. (1) C. proc.

civ., astfel că în raportat de norma de competență instituită prin legea nouă, cuprinsă

în art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei revine instanței

de la domiciliul reclamanților, în speță Tribunalul Dolj.

Cu privire la conflictul

negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22

alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă judecății

are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza

Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii

din cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Decizia contestată a fost

emisă la data de

31 decembrie 2010,

iar sesizarea

instanței s-a făcut la data de 01 februarie 2011.

Legea nr. 19/2000, care

prin art. 156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva

caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului” a fost însă

abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar

de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispozițiilor

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării

instanței, și anume 01 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde

dispoziții privitoare la competență în art. 154. Astfel, potrivit alin. (1) al

art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit

alin. (2) al aceluiași art., „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.”

Rezultă că, odată cu intrarea

în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor

cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele

case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației

și Internelor și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează

de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile

art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt

de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză

este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării

instanței.

Cum, în speță, instanța

a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit

art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței

de la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina

este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Dolj.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 15 octombrie 2012.