ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7515/2012

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 11 februarie 2011 la Tribunalul Dolj reclamantul I.S.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de pensii a Ministerului

Apărării Naționale ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea

deciziei de pensionare nr. 93632 din 31 decembrie 2010 privind recalcularea

pensiei în baza Legii nr. 119/2010 și menținerea deciziei nr. 0119894 din 16

februarie 2009 și a drepturilor de pensie pe care le-a avut anterior,plata

diferenței dintre cele două pensii cu adăugarea dobânzii legale.

Tribunalul Dolj, secția conflicte de

muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 3441 din 10 martie 2011 a

admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, declinând

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a se pronunța astfel instanța

a reținut că obiectul litigiului îl constituie o contestație împotriva unei

decizii de recalculare a pensiei făcută în temeiul Legii nr. 119/2010. În

materie de competență teritorială Legea nr. 19/2000 prevede în art. 156 și

următoarele: „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva Caselor

teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”.

În speța de față cererea nu este

îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau casei teritoriale de pensii ca să fie

incidente dispozițiile art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000, ci

împotriva altor instituții și devin incidente prevederile art. 156 teza 2 din

Legea nr. 19/2000 conform cărora cererea se adresează instanței de la sediul

pârâtului.

Potrivit art. 7 din Legea nr. 119/2010

„procedura de stabilire, plată și contestare a pensiilor recalculate potrivit

prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000”.

Astfel învestit, Tribunalul

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin

sentința civilă nr. 7743 din 1 octombrie 2012 a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe,invocată din oficiu, a declinat competența în

favoarea Tribunalului Dolj și, constatând ivit conflictul negativ de

competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea

soluționării conflictului.

În motivarea soluției sale,

Tribunalul București a reținut că, având în vedere obiectul cererii de chemare

în judecată, se pune problema legii aplicabile referitoare la instanța

competentă teritorial a o soluționa, dat fiind că în timp au existat

reglementări diferite.

Domiciliul reclamantului este în Craiova,

Județul Dolj.

La data sesizării instanței Legea nr.

19/2000 era abrogată, normele de procedură referitoare la competență fiind

modificate începând cu data de 1 ianuarie 2011 în sensul că aceasta revine

instanței de la domiciliul reclamantului.

Este adevărat că Legea nr. 119/2010

face trimitere la Legea nr. 19/2000, dar, o lege abrogată nu poate ultraactiva.

Potrivit art. 725 alin. (1) C. proc.

civ. „dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în

vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche”.

Norma de imediată aplicare este art.

154 din Legea nr. 263/2010, competența revenind instanței de la domiciliul

reclamantului, deși decizia contestată a fost emisă sub imperiul legii vechi :

Legea nr. 19/2000 care prevedea ca instanță competentă în această situație

instanța de la domiciliul pârâtului.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între

două instanțe, care nu se găsesc în circumscripția aceleiași curți de apel - în

conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ. - stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, pentru considerentele ce succed:

În stabilirea instanței competentă

teritorial să soluționeze prezenta cauză este necesar a se stabili care sunt

dispozițiile legale aplicabile, în raport de momentul introducerii acțiunii și

nu de cel al emiterii deciziei de recalculare a pensiei.

Astfel,

este adevărat că art. 156 din Legea nr.

19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită,

prevedea că cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor

teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul reclamantul, celelalte cereri  adresându-se instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul, însă prin

noile reglementări, cuprinse în art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în vigoare la data de 1

ianuarie 2011, dispozițiile Legii nr. 19/2000 au fost abrogate expres.

Prin urmare, la data sesizării instanței,

respectiv 11 februarie 2011 erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010,

conform cărora „(1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul.

(2) Celelalte cereri se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”.

Prevederile potrivit

cărora instanța competentă este cea în raza căreia se află domiciliul

reclamantului reprezintă o derogare atât de la dispozițiile alin. (2) al

textului de lege menționat, cât și de la cele ale dreptului comun.

Trebuie precizat

totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus

noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de

drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din M.A.N.,

M.A.I. și S.R.I., structuri care au fost desființate și ale căror atribuții,

potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.

În ceea ce privește

aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după

intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza

legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că p

otrivit art. 725 alin. (1) C. proc.

civ., care reprezintă dreptul comun în materie, dispozițiile legii noi de

procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în

curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite

începute sub acea lege.

Față de considerentele expuse, având

în vedere că reclamantul I.S.M. are domiciliul în județul Dolj, competența

soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 decembrie 2012.