ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7516/2012

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 9 februarie 2011 la Tribunalul Dolj reclamantul R.I.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de pensii a M.A.N.

ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de

pensionare nr. 78710 din 31 decembrie 2010 privind recalcularea pensiei în baza

Legii nr. 119/2010 și menținerea deciziei nr. 0109821 din 18 iulie 2005 și

plata diferenței dintre cele două pensii la care să se adauge dobânda legală.

Tribunalul Dolj, secția conflicte de

muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 3626 din 15 martie 2011 a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, declinând

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a se pronunța astfel instanța

a reținut că în materie de competență teritorială Legea nr. 19/2000 prevede în art.

156 și următoarele: „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva

Caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul”.

În speța de față cererea nu este

îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau casei teritoriale de pensii ca să fie

incidente dispozițiile art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000, ci

împotriva altor instituții și devin incidente prevederile art. 156 teza 2 din

Legea nr. 19/2000 conform cărora cererea se adresează instanței de la sediul

pârâtului.

Astfel învestit, Tribunalul

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin

sentința civilă nr. 7860 din 3 octombrie 2012 a admis excepția necompetenței

teritoriale a acestei instanțe,invocată din oficiu, a declinat competența în

favoarea Tribunalului Dolj și, constatând ivit conflictul negativ de

competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea

soluționării conflictului.

În motivarea soluției sale,

Tribunalul București a reținut că, Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând

cu data de 1 ianuarie 2011 prin dispozițiile art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Art. 154 din această lege dispune: „(1)

Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau

împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul. (2) Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul”.

La intrarea în vigoare a acestei

legi competența teritorială a fost modificată în sensul că cererile în materia

contestațiilor la deciziile de pensionare se soluționează de către instanța de

la domiciliul reclamantului.

Art. 7 din Legea nr. 119/2000 arată:

„(1) Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și

contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută

de Legea nr. 19/2000 cu modificările și completările ulterioare”.

Decizia de recalculare a cărei

anulare se solicită a fost emisă la data de 31 decembrie 2010 în baza Legii nr.

119/2010, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a

Legii nr. 19/2000.

Legea nr. 119/2010 face trimitere la

o lege care s-a abrogat și o lege abrogată nu poate ultraactiva.

Potrivit art. 725 alin. (1) C. proc.

civ. „dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în

vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche”.

Norma de imediată aplicare este art.

154 din Legea nr. 263/2010, competența revenind instanței de la domiciliul

reclamantului, deși decizia contestată a fost emisă sub imperiul legii vechi :

Legea nr. 19/2000 care prevedea ca instanță competentă în această situație

instanța de la domiciliul pârâtului.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între

două instanțe, care nu se găsesc în circumscripția aceleiași curți de apel - în

conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ. - stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, pentru considerentele ce succed:

În stabilirea instanței competentă

teritorial să soluționeze prezenta cauză este necesar a se stabili care sunt

dispozițiile legale aplicabile, în raport de momentul introducerii acțiunii și

nu de cel al emiterii deciziei de recalculare a pensiei.

Astfel,

este adevărat că art. 156 din Legea nr.

19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită,

prevedea că cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor

teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul reclamantul, celelalte cereri  adresându-se instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul, însă prin

noile reglementări, cuprinse în art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în vigoare la data de 1

ianuarie 2011, dispozițiile Legii nr. 19/2000 au fost abrogate expres.

Prin urmare, la data sesizării instanței,

respectiv 31 decembrie 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr.

263/2010, conform cărora „(1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul.

(2) Celelalte cereri se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”.

Prevederile potrivit

cărora instanța competentă este cea în raza căreia se află domiciliul

reclamantului reprezintă o derogare atât de la dispozițiile alin. (2) al

textului de lege menționat, cât și de la cele ale dreptului comun.

Trebuie precizat

totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus

noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de

drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din M.A.N.,

M.A.I. și S.R.I., structuri care au fost desființate și ale căror atribuții,

potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.

În ceea ce privește

aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după

intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza

legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că p

otrivit art. 725 alin. (1) C. proc.

civ., care reprezintă dreptul comun în materie, dispozițiile legii noi de

procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în

curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite

începute sub acea lege.

Față de considerentele expuse, având

în vedere că reclamantul R.I.G. are domiciliul în județul Dolj competența

soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 decembrie 2012.