ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1293/2012

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată sub nr. 5054/63/2011 pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte

de muncă și asigurări sociale, reclamantul F.N.A. a chemat în judecată casa de

pensii a M.A.I. în calitate de pârâtă, solicitând instanței prin sentința ce o

va pronunța să dispună anularea deciziei de recalculare a pensiei sale de

serviciu, decizie nr. 139763 din 27 decembrie 2010 și menținerea pensiei

stabilite anterior, obligarea pârâtei la plata diferențelor și dobânda legală

aferentă.

Prin sentința civilă

nr. 5954 din 14 aprilie 2011, Tribunalul Dolj a admis excepția necompetenței

sale teritoriale și, în consecință, a declinat competența soluționării cauzei

în favoarea Tribunalului București.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind

sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, normă

incidentă în cauză pentru determinarea competenței teritoriale, cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Prin urmare, cum în

speță se contestă o decizie emisă de un alt organ decât C.N.P.A.S. sau case teritoriale

de pensii, respectiv, o decizie a casei de pensii a M.A.I., s-a apreciat că

instanța competentă să soluționeze litigiul este instanța de la sediul

pârâtului, așadar, Tribunalul București, procedându-se la declinarea

competenței în favoarea acestei instanțe.

Pricina a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de

muncă și asigurări sociale sub nr. 49743/43/2011.

Prin sentința civilă

nr. 11001 din 6 decembrie 2011, Tribunalul București, la rândul său, a admis

excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența în favoarea

Tribunalului Dolj, constatând ivit conflict negativ de competență, astfel că,

s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru

pronunțarea regulatorului de competență.

Tribunalul București

a făcut aplicarea art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 ca și a art. 725

alin. (1) și art. 721 C. proc. civ.

S-a reținut că Legea

nouă (Legea nr. 263/2010) intrată în vigoare la 23 decembrie 2010 este legea

aplicabilă, prin legea nouă modificându-se norma de competență reglementată de

art. 156 din Legea nr. 19/2000.

Înalta Curte,

analizând normele incidente în ce privește competența teritorială exclusivă în

această materie, constată și stabilește că aceasta revine tribunalului de la

domiciliul reclamantului (în speță, Tribunalul Dolj) potrivit celor ce succed.

Contestația formulată

împotriva deciziei nr. 139763 din 27 decembrie 2010 de recalculare a pensiei

reclamantului în baza prevederilor Legii nr. 119/2010 a fost înregistrată pe

rolul instanței la 2 februarie 2011.

Regula în materie de

competență este aceea că ea se determină în raport de normele incidente la data

învestirii instanței.

Așa cum ambele

instanțe în conflict au constatat, la data înregistrării contestației, Legea

nr. 19/2000 era abrogată în mod expres prin dispozițiile art. 196 lit. a) din

Legea nr. 263/2010, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2011.

În același timp,

potrivit art. 7 din Legea nr. 119/2010 (act normativ în temeiul căruia a fost

emisă decizia de recalculare a pensiei de serviciu obținută de reclamant în

baza Legii nr. 164/2001), Legea nr. 19/2000 este act normativ de trimitere în

ce privește procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și

contestare a pensiilor recalculate potrivit Legii nr. 119/2010.

Prezentul regulator

de competență privește o chestiune de rezolvare a unui conflict de aplicare a

legii în timp, respectiv, a normelor de competență incidente în acest tip de

litigii de asigurări sociale.

Astfel, art. 156 din

Legea nr. 263/2010 stabilește că prevederile sale, referitoare la jurisdicția

asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de procedură

civilă și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Drept urmare,

conflictul în timp dintre normele de competență se soluționează potrivit

regulilor prevăzute de Codul de procedură civilă, dreptul comun în materie,

regula aplicabilă prin analogie, fiind cea înscrisă în dispozițiile art. 727.

Art. 727 C. proc.

civ. dispune că ori de câte ori prin alte legi se face trimitere la dispoziții

abrogate sau modificate din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va socoti

făcută, când este cazul, la dispozițiile corespunzătoare care le înlocuiesc,

ceea ce constituie o aplicare a principiului imediatei aplicări a normelor noi

de procedură.

Aplicând prin

analogie această regulă de soluționare conflictului de legi în timp, reiese că

art. 154 din Legea nr. 263/2010 trebuie a se constata ca fiind norma

aplicabilă, ca norma nouă la care face trimitere art. 156 din Legea nr. 19/2000

(la rândul său, normă de trimitere în cuprinsul art. 54 din Legea nr.

164/2001).

Cum art. 154 din

Legea nr. 263/2010 prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a casei

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are sediul sau domiciliul

reclamantul, Înalta Curte stabilește competența în favoarea instanței mai întâi

învestite, anume, Tribunalul Dolj, ca instanță în a cărei rază teritorială reclamantul

își are domiciliul, dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000 neputând

ultraactiva.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 24 februarie 2012.