ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1293/2012

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 5054/63/2011 pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul F.N.A. a chemat în judecată casa de pensii a M.A.I. în calitate de pârâtă, solicitând instanței prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea deciziei de recalculare a pensiei sale de serviciu, decizie nr. 139763 din 27 decembrie 2010 și menținerea pensiei stabilite anterior, obligarea pârâtei la plata diferențelor și dobânda legală aferentă. Prin sentința civilă nr. 5954 din 14 aprilie 2011, Tribunalul Dolj a admis excepția necompetenței sale teritoriale și, în consecință, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, normă incidentă în cauză pentru determinarea competenței teritoriale, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul. Prin urmare, cum în speță se contestă o decizie emisă de un alt organ decât C.N.P.A.S. sau case teritoriale de pensii, respectiv, o decizie a casei de pensii a M.A.I., s-a apreciat că instanța competentă să soluționeze litigiul este instanța de la sediul pârâtului, așadar, Tribunalul București, procedându-se la declinarea competenței în favoarea acestei instanțe.

Pricina a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. 49743/43/2011. Prin sentința civilă nr. 11001 din 6 decembrie 2011, Tribunalul București, la rândul său, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența în favoarea Tribunalului Dolj, constatând ivit conflict negativ de competență, astfel că, s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Tribunalul București a făcut aplicarea art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 ca și a art. 725 alin. (1) și art. 721 C. proc. civ. S-a reținut că Legea nouă (Legea nr. 263/2010) intrată în vigoare la 23 decembrie 2010 este legea aplicabilă, prin legea nouă modificându-se norma de competență reglementată de art. 156 din Legea nr. 19/2000.

Înalta Curte, analizând normele incidente în ce privește competența teritorială exclusivă în această materie, constată și stabilește că aceasta revine tribunalului de la domiciliul reclamantului (în speță, Tribunalul Dolj) potrivit celor ce succed. Contestația formulată împotriva deciziei nr. 139763 din 27 decembrie 2010 de recalculare a pensiei reclamantului în baza prevederilor Legii nr. 119/2010 a fost înregistrată pe rolul instanței la 2 februarie 2011. Regula în materie de competență este aceea că ea se determină în raport de normele incidente la data învestirii instanței.

Așa cum ambele instanțe în conflict au constatat, la data înregistrării contestației, Legea nr. 19/2000 era abrogată în mod expres prin dispozițiile art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2011. În același timp, potrivit art. 7 din Legea nr. 119/2010 (act normativ în temeiul căruia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei de serviciu obținută de reclamant în baza Legii nr. 164/2001), Legea nr. 19/2000 este act normativ de trimitere în ce privește procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit Legii nr. 119/2010. Prezentul regulator de competență privește o chestiune de rezolvare a unui conflict de aplicare a legii în timp, respectiv, a normelor de competență incidente în acest tip de litigii de asigurări sociale.

Astfel, art. 156 din Legea nr. 263/2010 stabilește că prevederile sale, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Drept urmare, conflictul în timp dintre normele de competență se soluționează potrivit regulilor prevăzute de Codul de procedură civilă, dreptul comun în materie, regula aplicabilă prin analogie, fiind cea înscrisă în dispozițiile art. 727. Art. 727 C. proc. civ. dispune că ori de câte ori prin alte legi se face trimitere la dispoziții abrogate sau modificate din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va socoti făcută, când este cazul, la dispozițiile corespunzătoare care le înlocuiesc, ceea ce constituie o aplicare a principiului imediatei aplicări a normelor noi de procedură.

Aplicând prin analogie această regulă de soluționare conflictului de legi în timp, reiese că art. 154 din Legea nr. 263/2010 trebuie a se constata ca fiind norma aplicabilă, ca norma nouă la care face trimitere art. 156 din Legea nr. 19/2000 (la rândul său, normă de trimitere în cuprinsul art. 54 din Legea nr. 164/2001). Cum art. 154 din Legea nr. 263/2010 prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a casei teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are sediul sau domiciliul reclamantul, Înalta Curte stabilește competența în favoarea instanței mai întâi învestite, anume, Tribunalul Dolj, ca instanță în a cărei rază teritorială reclamantul își are domiciliul, dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000 neputând ultraactiva.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 februarie 2012.