ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5100/2012

Deliberând asupra cauzei civile de față,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, sub nr. 5524/63/2011,

contestatorul R.V., în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Ministerului

Administrației și Internelor, a solicitat anularea Deciziei de pensie din 27

decembrie 2010.

Prin Sentința civilă nr. 3196/2011 pronunțată

de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București,

reținându-se următoarele:

Potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, normă

aplicabilă în acest litigiu, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau

împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".

În prezenta speță figurează ca intimat o altă

entitate decât C.N.P.A.S. ori casa teritorială de pensii, motiv pentru care

competentă este instanța în a cărei circumscripție teritorială se află sediul

intimatului. Acesta din urmă își are sediul în municipiul București.

Tribunalul București, secția a VIII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 3573 din 17

aprilie 2012, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat

competența în favoarea Tribunalului Dolj.

Constatând ivit conflictul negativ de

competență, a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și

Justiție în vederea soluționării acestuia, pentru următoarele motive:

Art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ în vigoare la data

sesizării Tribunalului Dolj (3 februarie 2011), reglementează, din punct de

vedere teritorial, competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva

C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii

sectoriale, aceasta aparținând instanței în a cărei rază teritorială se află

domiciliul sau reședința reclamantului. Totodată, potrivit art. 156,

prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se

completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale Legii nr.

304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și

completările ulterioare.

Art. 725 alin. (1) C. proc. civ. prevede că

dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în

vigoare, și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, iar

procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal

învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit alin. (2).

Dispozițiile Codului de procedură civilă constituie procedura de drept comun în

materie civilă, aplicându-se și în materiile prevăzute de alte legi, în măsura

în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice, potrivit art. 721 C. proc.

civ.

Potrivit prevederilor art. 139 din Legea

263/2010, colectarea și virarea contribuțiilor de asigurări sociale, precum și

stabilirea și plata drepturilor de pensie reprezintă atributul exclusiv al

caselor de pensii sectoriale. Art. 132 prevede că: „(1) Casele de pensii

sectoriale se înființează în subordinea Ministerului Apărării Naționale,

Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații,

după caz, ca structuri cu personalitate juridică și cu sediul în municipiul

București, (2) Casele de pensii sectoriale prevăzute la alin. (1) sunt

succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile

din instituțiile menționate la alin. (1)".

Mai mult decât atât, potrivit prevederilor

art. 139 lit. l) din Legea nr. 263/2010, Casa de pensii sectorială „asigură

reprezentarea în fața instanțelor judecătorești în litigiile în care sunt parte

ca urmare a aplicării dispozițiilor prezentei legi".

Este adevărat că Legea 119/2010 nu face

trimitere la dispozițiile Codului de procedură civilă, dar acesta reprezintă

legea generală în materie de procedură, astfel că, prin analogie, se poate

interpreta că, și în cazul în care o lege specială trimite la o normă de procedură

abrogată, competența fiind o normă de procedură, atunci acest text trebuie

interpretat că face trimitere la norma specială de procedură din noua lege,

care a înlocuit vechea prevedere.

O lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a

impune o competență diferită (cea stabilită de noua lege ale cărei norme de

procedură trebuie să fie de imediată aplicare, prin respectarea normelor de

procedură în vigoare la momentul judecății.

Având în vedere aceste dispoziții legale,

pentru stabilirea competenței teritoriale prezintă interes legea de procedură

în vigoare la momentul sesizării instanței, aceasta fiind legea nouă, nr.

263/2010, intrată în vigoare la data de 23 decembrie 2010, care a modificat

norma de competență reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care

a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.

În consecință, aparține Tribunalului Dolj, în

circumscripția căruia se află reședința contestatorului, competența de

soluționare a cererii formulate în contradictoriu cu Casa sectorială de pensii.

Asupra conflictului negativ de competență

ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Dispozițiile art. 154 din Legea nr. 263/2010

(care au preluat conținutul art. 156 din Legea nr. 19/2000) reglementează două

ipoteze distincte în ceea ce privește competența teritorială a tribunalului în

litigiile privind drepturile de asigurări sociale.

Într-o primă ipoteză, se prevede că cererile

îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii și a

caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Din contră, în situația în care pârâtul este

altul decât cel prevăzut în prima teză, ipoteza a doua a textului stabilește că

va fi competentă să soluționeze litigiul instanța în a cărei rază își are

domiciliul sau sediul pârâtul.

Prevederile potrivit cărora instanța

competentă este cea din raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă

o derogare de la dispozițiile dreptului comun, derogare prin care se urmărește

facilitarea accesului la justiție al pensionarilor în litigiile ce privesc

stabilirea pensiilor.

Trebuie precizat că, față de dispozițiile

legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de „case de pensii

sectoriale", care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor

structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării

Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și S.R.I., structuri care au

fost desființate.

Potrivit art. 135 din lege „atribuțiile,

organizarea și funcționarea caselor de pensii sectoriale se stabilesc prin

hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei și

Protecției Sociale, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului

Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, adoptată în

termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi".

Cum, în speță, cererea a fost formulată

împotriva unei case sectoriale de pensii, este aplicabilă prima teză a textului

legal menționat, potrivit căreia competența revine instanței în a cărei rază se

află domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29

iunie 2012.

Procesat

de GGC - AZ