ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1565/2012

Asupra

conflictului negativ de competență de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, la data de 7 februarie 2011,

reclamantul P.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a Ministerului

Apărării Naționale, solicitând instanței anularea deciziei nr. 85721 din 20

decembrie 2010, privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010, cu

cheltuieli de judecată, arătând că emiterea deciziei contestate s-a făcut cu

încălcarea dispozițiilor art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C.E.D.O.,

art. 14 din C.E.D.O., art. l7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului,

art. 15 alin. (2) și art. 44 din Constituție.

Prin

sentința civilă nr. 7475/2011 din 18 mai 2011, pronunțată în dosarul nr.

5954/63/2011, Tribunalul Dolj, secția civilă, a admis excepția necompetenței

teritoriale, pe care a invocat-o din oficiu în baza dispozițiilor art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 119/2011 raportat la dispozițiile art. 156 teza a II-a din

Legea nr. 19/2000 și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele: Potrivit art. 7

alin. (1) din Legea nr. 119/2010, "Procedura de stabilire, plată, suspendare,

recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei

legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările

ulterioare."

Art.

156 din Legea nr. 19/2000, prevede că: "Cererile îndreptate împotriva

C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul pârâtul."

Raportat

la normele legale precitate, Tribunalul Dolj a apreciat că deși, în principiu

competența teritorială este relativă, în speță sunt incidente dispozițiile

legii speciale (art. 156 din Legea nr. 19/2000), în cadrul cărora, legiuitorul

a prevăzut norme derogatorii, tăcând distincție între acțiunile introduse

împotriva C.N.P.A.S./case teritoriale de pensii și cele formulate împotriva

altor pârâți, în acest ultim caz, competența revenind în mod exclusiv,

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul pârâtul.

Cauza

a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale, sub nr. 49198/3/2011, la data de 16 iunie 2011

și a fost soluționată prin sentința civilă nr. 9643 din 3 noiembrie 2011, în

sensul admiterii excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului București,

declinării competenței în favoarea Tribunalului Dolj, constatării ivirii

conflictului negativ de competență și înaintării cauzei Înaltei Curți de

Casație si Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru

a pronunța această soluție, Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale, a reținut următoarele:

Art.

154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, în vigoare la data sesizării

Tribunalului Dolj, reglementează din punct de vedere teritorial competența de

soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de

pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, stabilind competența de

soluționare în favoarea instanței în a cărei rază teritorială se află

domiciliul sau reședința reclamantului.

Totodată,

potrivit art. 156 din același act normativ, prevederile legale referitoare la

jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de

procedură civilă și cu cele ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea

judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Art.

725 alin. (1) C. proc. civ. prevede că dispozițiile legii noi de procedură se

aplică, din momentul intrării în vigoare și proceselor în curs de judecată

începute sub legea veche, iar procesele în curs de judecată la data schimbării

competenței instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de acele

instanțe.

Aliniatul

(2) al articolului mai sus menționat, statuează că dispozițiile Codului de

procedură civilă constituie procedura de drept comun în materie civilă,

aplicându-se și în materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea

nu cuprind dispoziții potrivnice.

Având

în vedere dispozițiile legale precitate, Tribunalul București a declinat

competența în favoarea Tribunalului Dolj, reținând că sunt incidente pentru

stabilirea competenței teritoriale normele de procedură în vigoare la momentul

sesizării instanței, respectiv legea nouă, Legea nr. 263/2010, care a intrat în

vigoare la data de 23 decembrie 2010 și a modificat norma de competență

reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, pe care a abrogat-o expres.

In

raport de dispozițiile art. 20 - 22 C. proc. civ., constatând declanșat

conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta

Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului și

pronunțării regulatorului de competență.

Analizând

actele și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit

în soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art.

22 alin. (5) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind

competența soluționării acestei cereri în favoarea Tribunalului Dolj, pentru

următoarele considerente:

Decizia

de recalculare nr. 8627 a cărei anulare se solicită a fost emisă la 20

decembrie 2010, în baza Legii nr. 119/2010, cererea de anulare fiind îndreptată

la instanța de la domiciliul reclamantului pensionar la data de 07 februarie

2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a

Legii nr. 19/2000.

Potrivit

art. 156 din Legea nr. 19/2000 „cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau

împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul"

La

data de 01 ianuarie 2011, conform art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010,

Legea nr. 19/2000 a fost abrogată.

Art.

154 din Legea nr. 263/2010 prevede că: (1) "Cererile îndreptate împotriva

C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii

sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul ori sediul reclamantul.

(2)

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul pârâtul."

Prin

urmare, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența de

soluționare a cererilor privind deciziile emise de casele teritoriale de pensii

sau împotriva caselor de pensii sectoriale a fost modificată, revenind

instanțelor de la domiciliul reclamantului.

Art. 7

din Legea nr. 119/2010 dispune că: „procedura de stabilire, plată, suspendare,

recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei

legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările

ulterioare".

Având

în vedere că, decizia de pensie ce se contestă a fost emisă la data de 20

decembrie 2010, în baza Legii nr. 119/2010, contestația împotriva acesteia

fiind îndreptată la instanța de la domiciliul reclamantului, ulterior intrării

în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogării Legii nr. 19/2000, se pune

problema, în contextul în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la Legea nr.

19/2000, deja abrogată, dacă o lege abrogată mai poate impune competența

teritorială la domiciliul pârâtului.

Conform

art. 725 C. proc. civ., normele de procedură sunt de imediată aplicare, iar

Legea nr. 10/2000 și Legea nr. 119/2010 sunt legi speciale ce cuprind norme de

procedură referitoare la competență, astfel că, atunci când o lege specială

(Legea nr. 19/2000), cuprinzând și norme de competență, este înlocuită de o

altă lege (Legea nr. 263/2010) și există și o altă lege specială (Legea nr. 119/2010),

care face trimitere la normele de competență din legea abrogată, se aplică

legea nouă, competența fiind stabilită de la data intrării ei în vigoare.

Art.

156 din Legea nr. 263/2010 dispune că: "Prevederile prezentei legi,

referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile

Codului de procedură civilă și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea

judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar art. 727

C. proc. civ. prevede: "Ori de câte ori prin alte legi se face trimitere

la dispoziții abrogate sau modificate din cuprinsul acestui cod, trimiterea se

va socoti tăcută, când este cazul, la dispozițiile corespunzătoare care le

înlocuiesc."

Deși

Legea nr. 119/2010 nu face trimitere la dispozițiile Codului de procedură

civilă, acestea constituind norma generală în materie de procedură civilă,

Înalta Curte apreciază că, prin analogie, în cazul în care o normă specială

trimite la o normă de competență dintr-o lege specială abrogată, competența

fiind o normă de procedură, textul trebuie interpretat ca făcând trimitere la

norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit vechea prevedere.

Astfel

fiind, Înalta Curte, în raport de cele anterior expuse, în baza dispozițiilor

art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a

litigiului dintre contestatorul P.I., în contradictoriu cu intimata CASA DE

PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE, având ca obiect anulare decizie de

recalculare pensie, în favoarea Tribunalului Dolj.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 20 martie 2012.