ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3786/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3786/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Dolj, la data de 10 februarie 2011, sub nr. 6468/63/2011, contestatoarea
M.C. a chemat în judecată intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale
București, solicitând anularea deciziei de recalculare pensie din 31 decembrie 2010,
menținerea cuantumului pensiei anterior stabilit și obligarea acesteia la plata
diferențelor de pensie cu dobânda legală aferentă, arătând că emiterea deciziei
contestate s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 1 din Protocolul adițional
nr. 1 la C.E.D.O., art. 14 din C.E.D.O., art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor
Omului, art. 15 alin. (2) și art. 44 din Constituție.
Prin sentința
nr. 3288/2011 din 8 martie 2011, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări
sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu în baza
dispozițiilor art. 159 alin. (4) C. proc. civ. raportat la art. 7 alin. (1) din
Legea nr. 119/2011 și art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000 și a declinat competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte
de muncă și asigurări sociale.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor
art. 54 alin. (3) din Legea nr. 164/2001 „deciziile comisiilor de contestații pot
fi atacate în instanță potrivit Legii nr. 19/2000".
Art. 156 din Legea
nr. 19/2000, prevede că: "cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva
caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială
își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței
în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."
Raportat la normele
legale precitate, Tribunalul Dolj, a apreciat că deși, în principiu competența teritorială
este relativă, în speță sunt incidente dispozițiile legii speciale (art. 156 din
Legea nr. 19/2000), în cadrul cărora, legiuitorul a prevăzut norme derogatorii,
făcând distincție între acțiunile introduse împotriva C.N.P.A.S./case teritoriale
de pensii și cele formulate împotriva altor pârâți, în acest ultim caz, competența
revenind în mod exclusiv, instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul
pârâtul. În consecință, având în vedere că intimata Casa de Pensii a Ministerului
Apărării Naționale București își are sediul în municipiul București, Tribunalul
Dolj, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București,
secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Cauza a fost înregistrată
pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări
sociale, sub nr. 41335/3/2011, la data de 28 martie 2011 și a fost soluționată prin
sentința civilă nr. 3890 din 27 aprilie 2012, în sensul admiterii excepției necompetențci
teritoriale a Tribunalului București, invocată din oficiu la termenul de judecată
din 27 aprilie 2012, declinării competenței în favoarea Tribunalului Dolj, constatării
ivirii conflictului negativ de competență și înaintării cauzei Înaltei Curți de
Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.
Pentru a pronunța
această soluție, Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări
sociale, a reținut următoarele:
Art. 154
alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în vigoare
la data sesizării Tribunalului Dolj, reglementează din punct de vedere teritorial
competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale
de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, stabilind competența de soluționare
în favoarea instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reședința
reclamantului.
Totodată, potrivit
art. 156 din același act normativ, prevederile legale referitoare la jurisdicția
asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și cu cele ale
Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și
completările ulterioare.
Art. 725
alin. (1) C. proc. civ. prevede că dispozițiile legii noi de procedură se aplică,
din momentul intrării în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub
legea veche, iar procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor
legal investite vor continua să fie judecate de acele instanțe.
Alin. (2) al
art. mai sus menționat, statuează că dispozițiile C. proc. civ. constituie procedura
de drept comun în materie civilă, aplicându-se și în materiile prevăzute de alte
legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice.
Având în vedere
dispozițiile legale precitate, Tribunalul București, a declinat competența în favoarea
Tribunalului Dolj, reținând că sunt incidente pentru stabilirea competenței teritoriale
normele de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței, respectiv legea
nouă, Legea nr. 263/2010, care a intrat în vigoare la data de 23 decembrie 2010
și a modificat norma de competență reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000,
pe care a abrogat-o expres.
În raport de dispozițiile
art. 20 - 22 C. proc. civ., constatând declanșat conflictul negativ de competență,
a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea
soluționării conflictului și pronunțării regulatorului de competență.
Analizând actele
și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea
cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C.
proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării
acestei cereri în favoarea Tribunalului Dolj, pentru următoarele considerente:
Decizia de recalculare
a cărei anulare se solicită a fost emisă la 31 decembrie 2010, în baza Legii
nr. 119/2010, cererea de anulare fiind îndreptată la instanța de la domiciliul reclamantei
pensionare la data de 09 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010
și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.
Potrivit art.
156 din Legea nr. 19/2000 „cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva
caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială
își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței
în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."
La data de 01
ianuarie 2011, conform art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, Legea nr. 19/2000
a fost abrogată.
Art. 154 din Legea
nr. 263/2010 prevede că: (1)"Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor
teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței
în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.
(2) Celelalte
cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau
sediul pârâtul."
Prin urmare, odată
cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor
privind deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau împotriva caselor de
pensii sectoriale a fost modificată, revenind instanțelor de la domiciliul reclamantului.
Art. 7 din Legea
nr. 119/2010 dispune că: „procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare,
încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea
prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare".
Având în vedere
că, decizia de pensie ce se contestă a fost emisă la data de 31 decembrie 2010,
în baza Legii nr. 119/2010, contestația împotriva acesteia fiind îndreptată la instanța
de la domiciliul reclamantei, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010
și abrogării Legii nr. 19/2000, se pune problema, în contextul în care Legea
nr. 119/2010 face trimitere la Legea nr. 19/2000, deja abrogată, dacă o lege abrogată
mai poate impune competența teritorială la domiciliul pârâtului.
Conform art. 725
C. proc. civ., normele de procedură sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 10/2000
și Legea nr. 119/2010 sunt legi speciale ce cuprind norme de procedură referitoare
la competență, astfel că, atunci când o lege specială (Legea nr. 19/2000), cuprinzând
și norme de competență, este înlocuită de o altă lege (Legea nr. 263/2010) și există
și o altă lege specială (Legea nr. 119/2010), care face trimitere la normele de
competență din legea abrogată, se aplică legea nouă, competența fiind stabilită
de la data intrării ei în vigoare.
Art. 156 din Legea
nr. 263/2010 dispune că: "Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția
asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii
nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările
ulterioare, iar art. 727 din C. proc. civ. prevede: "Ori de câte ori prin alte
legi se face trimitere la dispoziții abrogate sau modificate din cuprinsul acestui
cod, trimiterea se va socoti făcută, când este cazul, la dispozițiile corespunzătoare
care le înlocuiesc."
Deși Legea
nr. 119/2010 nu face trimitere la dispozițiile C. proc. civ., acestea constituind
norma generală în materie de procedură civilă, Înalta Curte apreciază că, prin analogie,
în cazul în care o normă specială trimite la o normă de competență dintr-o lege
specială abrogată, competența fiind o normă de procedură, textul trebuie interpretat
ca făcând trimitere la norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit
vechea prevedere.
Astfel fiind,
Înalta Curte, în raport de cele anterior expuse, în baza dispozițiilor art. 22
alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a litigiului dintre
contestatoarea M.C., în contradictoriu cu intimata Casa de pensii a Ministerului
Apărării Naționale București, având ca obiect anulare decizie de recalculare pensie,
în favoarea Tribunalului Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă
și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi, 2 octombrie 2012.