ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3787/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dolj, la data de 2 februarie 2011, sub nr. 5073/63/2011, contestatorul

C.G.M. a chemat în judecată intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării

Naționale București, solicitând anularea deciziei de recalculare pensie din 31

decembrie 2010, menținerea cuantumului pensiei anterior stabilit și obligarea intimatei

la plata diferențelor de pensie cu dobânda legală aferentă, arătând că emiterea

deciziei contestate s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 1 din Protocolul

adițional nr. 1 la C.E.D.O., art. 14 din C.E.D.O., art. 17 din Declarația Universală

a Drepturilor Omului, art. 15 alin. (2) și art. 44 din Constituție.

Prin sentința

nr. 3464/2011 din 11 martie 201 i, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de intimată

în baza dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2011 raportat la art. 156

teza a II-a din Legea nr. 19/2000 și a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut următoarele:

Art. 156 din Legea

nr. 19/2000, prevede că: "Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva

caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."

Raportat la norma

legală precitată, Tribunalul Dolj, a apreciat că deși, în principiu competența teritorială

este relativă, în speță sunt incidente dispozițiile legii speciale (art. 156 din

Legea nr. 19/2000), în cadrul cărora, legiuitorul a prevăzut norme derogatorii,

făcând distincție între acțiunile introduse împotriva C.N.P.A.S./case teritoriale

de pensii și cele formulate împotriva altor pârâți, în acest ultim caz, competența

revenind în mod exclusiv, instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

pârâtul. în consecință, având în vedere că intimata Casa de Pensii Sectorială a

Ministerului Apărării Naționale București își are sediul în municipiul București,

Tribunalul Dolj, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale, sub nr. 41335/3/2011, la data de 21 aprilie 2011 și a fost soluționată

prin sentința civilă nr. 6234 din 28 iunie 2012, în sensul admiterii excepției necompetcnței

teritoriale a Tribunalului București, invocată din oficiu la termenul de judecată

din 28 iunie 2012, declinării competenței în favoarea Tribunalului Dolj, constatării

ivirii conflictului negativ de competență și înaintării cauzei Înaltei Curți de

Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța

această soluție, Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale a reținut următoarele:

Art. 154

alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în vigoare

la data sesizării Tribunalului Dolj, reglementează din punct de vedere teritorial

competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale

de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, stabilind competența de soluționare

în favoarea instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reședința

reclamantului.

Totodată, potrivit

art. 156 din același act normativ, prevederile legale referitoare la jurisdicția

asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și cu cele ale

Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și

completările ulterioare.

Art. 725

alin. (1) C. proc. civ. prevede că dispozițiile legii noi de procedură se aplică,

din momentul intrării în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub

legea veche, iar procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor

legal investite vor continua să fie judecate de acele instanțe.

Alin. (2) al

art. mai sus menționat, statuează că dispozițiile C. proc. civ. constituie procedura

de drept comun în materie civilă, aplicându-se și în materiile prevăzute de alte

legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice.

Având în vedere

dispozițiile legale precitate, Tribunalul București, a declinat competența în favoarea

Tribunalului Dolj, reținând că sunt incidente pentru stabilirea competenței teritoriale

normele de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței, respectiv legea

nouă, Legea nr. 263/2010, care a intrat în vigoare la data de 23 decembrie 2010

și a modificat norma de competență reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000,

pe care a abrogat-o expres.

În raport de dispozițiile

art. 20 - 22 C. proc. civ., constatând declanșat conflictul negativ de competență,

a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea

soluționării conflictului și pronunțării regulatorului de competență.

Analizând actele

și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea

cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C.

proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării

acestei cereri în favoarea Tribunalului Dolj, pentru următoarele considerente:

Decizia de recalculare

a cărei anulare se solicită a fost emisă la 31 decembrie 2010, în baza Legii

nr. 119/2010, cererea de anulare fiind îndreptată la instanța de la domiciliul reclamantului

pensionar la data de 02 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010

și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.

Potrivit art.

156 din Legea nr. 19/2000 „cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva

caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului."

La data de 01

ianuarie 2011, conform art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, Legea nr. 19/2000

a fost abrogată.

Art. 154 din Legea

nr. 263/2010 prevede că: (1)"Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.

(2) Celelalte

cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul pârâtul."

Prin urmare, odată

cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor

privind deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau împotriva caselor de

pensii sectoriale a fost modificată, revenind instanțelor de la domiciliul reclamantului.

Art. 7 din Legea

nr. 119/2010 dispune că: „procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare,

încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea

prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare".

Având în vedere

că, decizia de pensie ce se contestă a fost emisă la data de 31 decembrie 2010,

în baza Legii nr. 119/2010, contestația împotriva acesteia fiind îndreptată la instanța

de la domiciliul reclamantului, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010

și abrogării Legii nr. 19/2000, se pune problema, în contextul în care Legea

nr. 119/2010 face trimitere la Legea nr. 19/2000, deja abrogată, dacă o lege abrogată

mai poate impune competența teritorială la domiciliul pârâtului.

Conform art. 725

C. proc. civ., normele de procedură sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 10/2000

și Legea nr. 119/2010 sunt legi speciale ce cuprind norme de procedură referitoare

la competență, astfel că, atunci când o lege specială (Legea nr. 19/2000), cuprinzând

și norme de competență, este înlocuită de o altă lege (Legea nr. 263/2010) și există

și o altă lege specială (Legea nr. 119/2010), care face trimitere la normele de

competență din legea abrogată, se aplică legea nouă, competența fiind stabilită

de la data intrării ei în vigoare.

Art. 156 din Legea

nr. 263/2010 dispune că: "Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția

asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii

nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, iar art. 727 din C. proc. civ. prevede: "Ori de câte ori prin alte

legi se face trimitere la dispoziții abrogate sau modificate din cuprinsul acestui

cod, trimiterea se va socoti tăcută, când este cazul, la dispozițiile corespunzătoare

care Ie înlocuiesc."

Deși Legea

nr. 119/2010 nu face trimitere la dispozițiile C. proc. civ., acestea constituind

norma generală în materie de procedură civilă, Înalta Curte apreciază că, prin analogie,

în cazul în care o normă specială trimite la o normă de competentă dintr-o lege

specială abrogată, competența fiind o normă de procedură, textul trebuie interpretat

ca tăcând trimitere la norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit

vechea prevedere.

Astfel fiind,

Înalta Curte, în raport de cele anterior expuse, în baza dispozițiilor art. 22

alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a litigiului dintre

contestatorul C.G.M. și intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării

Naționale București, având ca obiect anulare decizii de recalculare pensie, în favoarea

Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă

și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 2 octombrie 2012.