ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1746/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, sub nr. 12198/63/2011 contestatorul V.D.I. a chemat în judecată pe

intimatul CASA DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE, solicitând a se

dispune anularea deciziei de pensie nr. 14991 din 31 decembrie 2010 și

menținerea pensiei stabilite anterior, plata diferențelor de pensie cu dobânda

legală aferentă.

Prin sentința civilă

nr. 7482/2011 pronunțată de Tribunalul Dolj,

secția

conflicte de muncă și asigurări sociale, în raport de art. 156 din Legea nr. 19/2000

s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București,

pe rolul Secției a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale cauza fiind

înregistrată la data de 22 iunie 2011.

Tribunalul București,

astfel învestit, a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale raportându-se

la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii

publice, act normativ în vigoare la data sesizării Tribunalului Dolj, care

reglementează din punct de vedere teritorial competența de soluționare a

cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale.

A mai reținut instanța

și incidența art. 156 din evocata lege, referitoare la

jurisdicția asigurărilor sociale, care se completează cu dispozițiile Codului

de procedură civilă și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,

republicată și a art. 725 alin. (1) C. proc. civ., dispozițiile Codului de

procedură civilă constituind procedura de drept comun în materie civilă,

aplicându-se și în materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea

nu cuprind dispoziții potrivnice, potrivit art. 721 C. proc. civ.

Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința nr. 10450

din 22 noiembrie 2011, a admis excepția de necompetență teritorială invocată

din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Dolj iar, în temeiul art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a

înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării

regulatorului de competență.

Înalta Curte,

învestită legal cu pronunțarea regulatorului de competență constată că Tribunalul

Dolj este competent teritorial în soluționarea cauzei pentru motivele care se

vor arăta.

Relevanță în

stabilirea competenței teritoriale o prezintă legea de procedură în vigoare la

momentul sesizării instanței.

În speță, promovarea

acțiunii s-a realizat sub imperiul Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar

de pensii publice, intrarea în vigoare a acesteia având ca efect abrogarea și a

Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de

asigurări sociale.

Așa fiind, în

respectarea art. 725 alin. (1) C. proc. civ. în cauză instanța competentă

teritorial este cea determinată de reglementarea cuprinsă în art. 154 alin. (1)

din Legea nr. 263 din 16 decembrie 2010, în speță Tribunalului Dolj, secția conflicte

de muncă și asigurări sociale.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Stabilește competența în favoarea

Tribunalului Dolj

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 martie 2012.