ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1746/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. 12198/63/2011 contestatorul V.D.I. a chemat în judecată pe intimatul CASA DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE, solicitând a se dispune anularea deciziei de pensie nr. 14991 din 31 decembrie 2010 și menținerea pensiei stabilite anterior, plata diferențelor de pensie cu dobânda legală aferentă.

Prin sentința civilă nr. 7482/2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în raport de art. 156 din Legea nr. 19/2000 s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pe rolul Secției a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale cauza fiind înregistrată la data de 22 iunie 2011. Tribunalul București, astfel învestit, a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale raportându-se la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ în vigoare la data sesizării Tribunalului Dolj, care reglementează din punct de vedere teritorial competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale.

A mai reținut instanța și incidența art. 156 din evocata lege, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, care se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată și a art. 725 alin. (1) C. proc. civ., dispozițiile Codului de procedură civilă constituind procedura de drept comun în materie civilă, aplicându-se și în materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice, potrivit art. 721 C. proc. civ. Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința nr. 10450 din 22 noiembrie 2011, a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj iar, în temeiul art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență. Înalta Curte, învestită legal cu pronunțarea regulatorului de competență constată că Tribunalul Dolj este competent teritorial în soluționarea cauzei pentru motivele care se vor arăta. Relevanță în stabilirea competenței teritoriale o prezintă legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței. În speță, promovarea acțiunii s-a realizat sub imperiul Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, intrarea în vigoare a acesteia având ca efect abrogarea și a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale. Așa fiind, în respectarea art. 725 alin. (1) C. proc.

civ. în cauză instanța competentă teritorial este cea determinată de reglementarea cuprinsă în art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263 din 16 decembrie 2010, în speță Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Stabilește competența în favoarea Tribunalului Dolj Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2012.