ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7416/2012

Asupra conflictului de competență constată următoarele Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 04 februarie 2011, sub nr. 5545/63/2011 contestatoarea S.N. în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor, a solicitat instanței anularea deciziei nr. 142399 din 27 decembrie 2010, obligarea intimatei la menținerea drepturilor de pensie stabilite prin decizia nr. 142399 din 09 decembrie 2005, la plata diferențelor de drepturi de pensie stabilite conform Legii nr. 179/2004, la plata dobânzii legale aferente sumelor reprezentând diferența dintre pensia de serviciu aflată în plată în luna decembrie 2010 și pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010.

Prin sentința civilă nr. 3829 din 21 martie 2011, Tribunalul Dolj a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pe rolul secției a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în temeiul dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000. După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, iar la termenul de judecată din data de 10 septembrie 2012, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București. Prin sentința civilă nr. 6854 din 10 septembrie 2012, Tribunalul București, secția a VlII-a, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale.

A declinat competența în favoarea Tribunalului Dolj. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului. S-a constatat că art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ în vigoare la data sesizării Tribunalului Dolj, reglementează din punct de vedere teritorial competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, aceasta aparținând instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reședința reclamantului. Totodată, potrivit art. 156, prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc.

civ. și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Art. 725 alin. (1) C. proc. civ. prevede că dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, iar procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit alin. (2). Dispozițiile C. proc. civ. constituie procedura de drept comun în materie civilă, aplicându-se și în materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice, potrivit art. 721 C. proc. civ.

S-a reținut că pentru stabilirea competenței teritoriale prezintă interes legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței, aceasta fiind legea nouă, nr. 263/2010, intrată în vigoare la data de 23 decembrie 2010, care a modificat norma de competență reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, lege care de altfel a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010. În consecință, în baza art. 158 și următoarele C. proc. civ., raportat la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, instanța a constatat că aparține Tribunalului Dolj, în circumscripția căruia se află domiciliul reclamantului, competența de soluționare a cererii formulate în contradictoriu cu casa sectorială de pensii, motiv pentru care a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Regulatorul de competență urmează a fi pronunțat în favoarea Tribunalului Dolj, în considerarea argumentelor ce succed: Cererea dedusă judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de Ministerul Administrației și Internelor. Decizia contestată a fost emisă la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 04 februarie 2011. În stabilirea instanței competentă teritorial sa soluționeze prezenta cauză, trebuie avute în vedere dispozițiile legale în vigoare la momentul introducerii acțiunii și nu la momentul emiterii deciziei de recalculare a pensiei.

La data sesizării instanței, respectiv 4 februarie 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, care abrogase Legea nr. 19/2000, conform cărora „(1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. (2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul" . Trimiterea din art. 7 al Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor la Legea nr. 19/2000 nu poate ultraactiva dispozițiile acesteia din urmă în lipsa unor prevederi exprese, atât timp cât la data sesizării instanței era abrogată prin Legea nr. 263/2010, care o înlocuia astfel.

În considerarea celor ce preced, având în vedere că reclamantul are domiciliul în județul Dolj, competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Dolj.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de munca și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 decembrie 2012.